Se afișează postările cu eticheta V.A.. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta V.A.. Afișați toate postările

1 feb. 2012

V.A. - ElectroblogRo 1 Year

Nu e deloc greu de banuit ca sub numele de "ElectroBlog Ro - 1 Year" se ascunde o compilatie nascuta la aniversarea unui an de existenta a unui site care isi propune conform marturisirilor proprii sa promoveze adevaratele valori ale muzicii electronice romanesti. Si nu numai, caci o ureche avizata sesizeaza printre cele 18 track-uri adunate sub aceasta umbrela si o serie de alte directii stilistice nu neaparat electronice, dar care se situeaza tot in zona a ceea ce ne place noua sa etichetam drept “necomercial“. Compilatia este distribuita gratuit sub o licenta Creative Commons si cuprinde compozitii mai vechi sau mai noi ale unor artisti cu o oarecare notorietate in randul publicului care urmareste „fenomenul“, dar si cateva nume din categoria tinere talente. Carevasazica ascultatorul poate degusta/aprecia melodii semnate de Adrian Enescu, Alba Ecstasy, Brazda Lui Novac, Cristian Paduraru / Fire In Water, Dan Bazix, Daniel Dorobantu feat. Petrica Ionutescu, Dreamlogik, Esemdi, Lemmy Caution, Makunouchi Bento, Nord, Platonic Scale, Radio Space Pop, Randomform, Sasa Liviu Stoianovici, Silent Strike si Suufi Astrolab. Fara nici o indoiala, ideea realizarii unei asemenea compilatii este una de bun augur si pe parcursul pieselor melomanul isi poate creea o imagine de ansamblu asupra stadiului in care se afla starea muzicii „asteia“ si poate cunoaste o parte a oamenilor care nu rezoneaza cu mult – hulita muzica electronica „comerciala“ prezenta pe toate gardurile prin mass – media. Spectrul sonor este cat se poate de divers, de la old – style-ul sound de drum and bass din vremuri demult apuse care razbate din remixul lui Adrian Enescu la Cine iubeste si lasa, la superba senzatie de chill emanata de Cristian Paduraru sau atmosfera dark – gotic din piesa celor de la DreamLogik sau spatialitatea piesei Universal Drift, creata de Platonic Scale. Printre artistii care si-au regasit locul pe aceasta compilatie aniversara se regasesc si cateva nume timisorene, cu rezonanta pour le connaisseurs. Daniel Dorobantu (Thy Veils) face echipa aici cu Petrica Ionutescu pentru piesa numita Nightliner, si dupa cum e usor de ghicit, piesa asta se invarte in jurul unui ambient – jazz mai mult decat placut urechii iar cei de la Makunouchi Bento au contribuit cu peste opt minutele de desfat sonor, construita din gemetele unei actrite porno, prelucrate evident dupa o reteta proprie deosebita. Printre cei care si-au lasat amprenta asupra acestei compilatii se numara si (ex)timisoreanul Sasa Liviu Stoianovici care impinge spectrul sonor spre zona experiment si chiar si aradeanul Lemmy Caution, care cu al lui Lie to me ofera niste sound-uri cat se poate de interesante. Din acest aluat sonor nu lipsesc nici ingrediente cunoscute ca Silent Strike sau Brazda lui Novac, deci orice meloman sanatos la cap n-are nici un motiv de nemultumire dupa aceasta auditie. ElectroblogRo 1 year se poate asculta si downloada pe gratis aici.

10 ian. 2012

V.A. - A man and a machine iii

Pentru incursiunea sonora de astazi haideti sa poposim pe taramul label-ului francez Le Son du Maquis, specializat in chestii adorabil de interesante, care pe plan stilistic variaza de la noisy rock la electro dar nu omite nici jazz-ul sau chiar pop – ul. Materialul discografic aflat sub lupa poarta pomposul titlu de Various Artists - A Man and A Machine Iii si este a treia parte dintr-o compilatie care isi propune sa capete un loc de cinste in playlisturile melomanilor curiosi de arta. Se regasesc aici nume obscure, foarte – obscure si cateva nume cunoscute, iar liantul este il constituie experimentele sonore de la inceputurile muzicii electronice. Cele 32 de piese care sunt insiruite pe cele doua CD-uri reprezinta o veritabila lectie de cultura muzicala. Ceea ce e foarte misto, este ca spre deosebire de alte compilatii care isi propun sa prezinte anumite stiluri muzicale sau artisti asemanatori ca si conceptie, aici lucrurile sunt mult mai permisive, elementul decisiv fiind concentrat pe creativitatea artistica. Ar mai fi interesant de amintit ca pe cele doua compilatii anterioare ale acestei serii se regasesc Liaisons Dangereuses - Los Ninos Del Parque, Can – Moonshake, Simple Minds – Real To Real, Laurie Anderson – Sharkey's Night, Talking Heads – Houses In Motion, Front 242 – Geography II sau D.A.F. – Als Wär's Das Letze Mal. Asadar, e momentul sa pornim la drum cu episodul trei, nu credeti?

Una din cele mai influente trupe care e prezenta aici e Suicide, un grup care a imprumutat elemente din Kraftwerk, Can sau The Velvet Underground si le-a combinat cu energia emanata de New York Dolls sau Ramones. Mr. Ray e piesa lor inclusa initial pe albumul secund al trupei si e una din acele melodii care te izbeste direct in fata de la primele acorduri.  Cealalata piesa a lor de aici, Diamonds, for Coat, Champagne se invarte in aceleasi coordonate sonore. Un alt nume legendar, Moebius & Plank reprezinta un soi de reincarnare a krautrock-ului, iar printre momentele de mare exceptie de aici este si piesa Warm a englezilor de la Cabaret Voltaire, trupa in care a activat odinioara si Chris Watson, cel care ne-a fericit nu demult cu un superb album concept cu El Tren Fantasma. Si daca tot am ajuns la conceptie, o alta melodie care face toti banii este Filmmusik interpretata de E.M.A.K (Elektronische Musik Aus Koln) o adevarata odisee a asa numitului minimal – synth al anilor 80. Klaus Dinger si Michael Rother sunt doi muzicieni care dupa ce au paraist Kraftwerk au pus bazele trupei Neu!, care e prezenta cu piesa Danzig aici. O surpriza de proportii si o descoperire uluitoare pentru subsemantul o reprezinta melodia Voodoo. Cele 13 minute si ceva de nebunie sonora sunt realizate de Indoor Life, un grup al carui vocalist a inregistrat la un moment dat chiar cu Patrick Cowley. Pur si simplu, merita ascultata. O alta descoperire de bun augur este Bene Gesserit si piesa Kidnapping, din seria „minimal de bun gust made in Belgia” sau The Android Sisters - Robots Are Coming. Iar daca pe langa toate acestea va mai spun ca printre multe alte bunaturi aiuci se gaseste si o piesa realizata de solistul de la Yellow Magic Orchestra, cred ca am spsu totul. E tot ceea ce trebuie sa stiti despre acest A man and a machine. O auditie obligatorie pentru orice meloman interesat de experimente si o lectie de cultura muzicala pentru orice locuitor al acestei Planete.

23 iun. 2011

V.A. - Van Graph K Fe 6 Year Anniversary

Asteptari: Pentru al treilea an consecutiv, echipa celor de la anonimTM a lansat o compilatie cu artisti exclusiv timisoreni sub titlul Van Graph K Fe 6 year Anniversary, care contine 14 piese si se poate asculta si downloada aici.

Rezultat: Nu e o lume de basm, dar e aceea in care traim acum. Iar pentru a radiografia scena muzicala timisoreana – cu multele minusuri si putinele plusuri ale ei - trebuie sa ai ceva cojones. Nu e floare la ureche sa te inhami la o asemenea treaba fiindca dincolo de toate, orgoliul muzicienilor e o treaba cat se poate de serioasa. Apoi, mai intervin si casele de discuri si multe alte mici impedimente, care laolalta isi pun amprenta asupra oricarei intiative serioase din domeniu. Carcotasii ar putea comenta ceva de genul „I mean, come on, un disc care sa contina muzica unui intreg oras?“. Categoric, nu e vorba de asa ceva. E mai degraba o privire de ansamblu.

2 mar. 2011

V.A. - Synth Radio Russians

Asteptari: Nu stiu cine a inventat vorba cu „The best things in life are for free“, dar trebuie sa-I dau dreptate.  Carevasazica, daca ai parte de doua compilatii gratuite (cat se poate de legal!) in care e adunata crema muzicii synthpop din Rusia si tarile baltice, ce ar mai fi de zis?

Rezultat: Slava Domnului, datorita acestui Synth Radio Russians m-am mai dumirit si eu cat de departe suntem noi romanii de restul lumii, atunci cand vine vorba de anumite stiluri muzicale. In timp ce piesele noastre popcorn prind bine in topurile de la rusi, cei care mai cred in arta synth – pop „o ard” in niste chestii cat se poate de interesante, iar piesele incluse pe aceste doua volume demonstreaza ca oamenii astia chiar stiu ce fac. Era sa uit, cele doua volume se pot descarca gratuit si legal de aici. MP3 sau flac, dupa cum pofteste fiecare.

3 ian. 2011

V.A. - Sixteen Fucking Years Of G-Stone Recordings

Asteptari: Spre deosebire de DJ-eii profesionisti, o buna parte a melomanilor nici nu baga de seama casa de discuri inscrisa in interiorul vreunui CD sau vinil. Asadar daca numele de G Stone Recordings nu va trezeste nici o reactie, nu-i nici un bai. Insa in cazul in care numele de Kruder & Dorfmeister – cei care sunt creatorii acestui label – nu va rezoneaza defel, inseamna ca va puteti considera fericitii posesori ale unor lacune in cultura voastra muzicala.

Rezultat: Chiar daca in zilele noastre termeni ca „revolutionari” sau „deschizatori de drumuri” si-au pierdut din amploare gratie nejustificatei folosiri a acestora, atunci cand afirmi ca Peter Kruder si Richard Dorfmeister sunt doua legende ale muzicii nu ai cum sa fii privit cu scepticism de nimeni.

26 oct. 2010

Ninja Tune - XX

Ninja Tune e un fel de Motown al muzicii moderne. Surprinzator (sau nu!), compilatia aceasta aniversara nu are darul de a fi o antologie a celor 20 de ani scursi ci mai degraba vrea sa demonstreze ca poate si peste tot atatia ani artistii din familia Ninja Tune vor mai avea ceva de spus in scena muzicala. Simplul fapt ca oamenii acestia au rezistat asa o perioada intr-un domeniu atat de pretentios si schimbator care il constituie stilurile de avangarda e laudabil. Secretul celor de la Ninja Tune a fost acela ca nu s-au identificat niciodata cu o singura directie din familia „electronica”. Intotdeauna au avut cativa artisti „de top” si altii care au fost inclusi in categoria „ciudati”.
Asteptari: Daca faceti parte din categoria de oameni care nu dau importanta defel caselor de discuri, ar trebui sa stiti ca Ninja Tune este un record label pus la cale de catre doi membri ai proiectului Coldcut, care cu ocazia aniversarii a 20 de ani de existenta a aruncat pe piata un boxset ce cuprinde nu mai putin de sase CD-uri. Cu ce fel de muzici se ocupa oamenii astia? Lista include electronic, alternative hip hop, instrumental hip hop, nu jazz, drum and bass si chillout. Aproape orice in afara de rock si pop, carevasazica.

Rezultat: Ninja Tune e un fel de Motown al muzicii moderne.Surprinzator (sau nu!), compilatia aceasta aniversara nu are darul de a fi o antologie a celor 20 de ani scursi ci mai degraba vrea sa demonstreze ca poate si peste tot atatia ani artistii din familia Ninja Tune vor mai avea ceva de spus in scena muzicala. Simplul fapt ca oamenii acestia au rezistat asa o perioada intr-un domeniu atat de pretentios si schimbator care il constituie stilurile de avangarda e laudabil. Secretul celor de la Ninja Tune a fost acela ca nu s-au identificat niciodata cu o singura directie din familia „electronica”. Intotdeauna au avut cativa artisti „de top” si altii care au fost inclusi in categoria „ciudati”. Astazi printre numele lor de top ale lor se numara Bonobo sau Amon Tobin. Dar tot aici isi au sediul The Bug, Quemists, Jagga Jazzist, Roots Manuva, Coldcut, DJ Food, Diplo, Toddla T sau The Cinematic Orchestra. Marea parte a celor sase CD-uri incluse in acest boxset cuprinde piese noi sau remixuri exclusive realizate de nume grele ale muzicii electronice ca Autechre, Flying Lotus, Four Tet, Benga, 808 State, Mark Pritchard, Gaslamp Killer, Rustie, Zomby, Joker, Dorian Concept, Hot Chip sau chiar Kronos Quartet. Cele sase CD-uri nu sunt structurate pe „felii” adunand laolalta diverse influente ale muzicii electronice. Acesta este fara indoiala motivul pentru care aceasta super – compilatie este una de neratat. Poti auzi mostre de dubstep, drum and bass, downtempo, jazz sau ambient. Spectrul sonor variaza extrem de mult: de la superba I hear the drummer (Quincy & Yen Cuts Allstars) la Don t loose it (Quemists). Printre momentele deosebite ale boxsetului se numara hip hop – ul de calitatet etalat de Roots Manuva (de exemplu) sau chiar si blues-ul „electronic“ al lui Kid Coala sau The Heavy. Desigur, un boxset ce cuprinde peste 100 de melodii are nevoie de timp serios pentru a fi degustat pe indelete, dar categoric Ninja Tune 20 merita...

Recomandari: Musai de ascultat pentru oricine are pretentia ca i se poate aplica eticheta de open – minded atunci cand vine vorba de muzica. Ghiveciul de fata este unul care merita sa fie degustat pe indelete...

11 oct. 2010

V.A. - SuperSanRemo 2010

Albumul de fata este un deliciu pentru oricine a fredonat vreodata in viata lui „Lasciatemi cantare/con la chitarra in mano/lasciatemi cantare/sono un italiano“. Pentru cei care gusta muzica usoara italiana, compilatia cuprinde 25 de piese care oscileaza de la balade la imnuri patriotice, de la voci mirifice la banailtati. Tutto!
Anul acesta cea mai tare stire de la festivalul San Remo a fost aceea cand membrii orchestrei si-au aruncat partiturile pe scena in semn de protest, la aflarea castigatorilor. Pentru al doilea an consecutiv, marele premiu a mers catre un concurent proaspat iesit dintr-unul din spectacolele de cautare de talente. Editia cu numarul 60 a fost asadar castigata de un tanar care nu era considerat nici pe departe unul din favoriti.

Din acest dublu CD cu piese cantate numai in italiana n-avea cum sa lipseasca piesa „Tutte le volte che…“, a mult - controversatului castigator din acest an, Valerio Scanu. La cei 19 ani ai sai, solistul este cel mai tanar castigator al trofeului San Remo din toate timpurile. Una din cele mai frumoase voci ale acestei compilatii - mult peste cea a celui desemnat pe prima pozitie - ii apartine solistei Malika Ayane, care cu piesa Ricomincio da qui este o reala surpriza. Ea a fost dealtfel rasplatita cu premiul Mia Martini acordat de critici. Juriul a recompensat-o cu aceeasi distinctie si pe Nina Zillila categoria „sperante“ a carei piesa aflata pe aceasta compilatie L'uomo che amava le donne este si ea una din punctele de atractie.
Toto Cutugno, solistul care incepand din 1976 a participat la 15 editii ale concursului San Remo, n-a avut noroc nici de aceasta data, piesa sa Aeroplani fiind o balada tipica cantautorului. Albumul cuprinde si piesa care s-a clasat pe locul doi, apartinand unui trio cat se poate de controversat format din printul Emanuele Filiberto de Savoia, impreuna cu solistul de muzica usoara Pupo si tenorul Luca Canonici. Italia, amore mio se vrea un fel de imn patriotic si chiar daca a fost blamat de toata lumea si eliminat in primele zile din concurs, a recuperat pe baza voturilor prin telefon si SMS ale publicului.
Printre cunostintele mai vechi ale melomanilor se numara si Nino D'Angelo, cel care in 1998 a participat cu  Senza Giacca e Cravatta. Melodia Jammo Ja' inclusa aici seamana ca doua picaturi de apa cu piesa amintita, deci daca v-a placut originalul o sa fiti incantati si de aceasta varianta. Una din piesele mai iesite din comun aici este cea cantata de Irene Grandi, care seamana oarecum cu Gianna Nannini.
Una peste alta, cele 25 de piese incluse pe cele doua CD-uri ar trebui sa fie pe placul tuturor acelora care au fredonat vreodata in viata lor piesa lui Toto Cutugno care incepe cu „Buongiorno Italia gli spaghetti al dente
e un partigiano come Presidente“. Muzica usoara italiana are si in zilele noastre lipici iar pentru cei care gusta asa ceva compilatia San Remo este un deliciu.

V.A. - World Music from Hungary

Muzica world fabricata la vecinii nostri are arome cat se poate de diferite. Daca influentele balcanice nu sunt deloc surprizatoare, ei bine acelea sud - americane ar trebui sa ridice semne de intrebare. Piesele acestei compilatii reusesc sa imbine muzica "de la sat" cu influentele moderne.
Desi Wikipedia defineste conceptul World Music ca fiind muzica tradiţională sau populară a unei culturi, care este creată şi interpretată de muzicieni ce provin din acea cultură, fiind apropiaţi spiritual de muzica locului de baştină, in zilele noastre eticheta a capatat o varietate uimitoare. Elementele de exprimare artistica cat se poate de moderne au creat noi intrepatrunderi de stiluri, iar faptul ca aceasta muzica este una cat se poate de cosmopolita o demonstreaza si compilatia de fata. Si asta pentru ca desi toate numele prezente pe acest disc au sediul in Ungaria, muzica are arome balcanice, tiganesti dar si sud - americane.

Drept urmare n-ar trebui sa mire pe nimeni ca prima melodie din World Music from Hungary este Ederlezi, celebra piesa compusa de Goran Bregovici si interpretata de Ruzsa Magdolna. Nu numai instrumentatia este una mixta dar si textul. Pe langa originalul „Hej, evo zore, evo zore/Bogu da se pomolim/Evo zore, evo zoreHej, Đurđevdan je“ melodia are parte si de doua strofe in maghiara. Piesa a facut furori in cadrul unui concurs Megastar din tara vecina. O aparitie interesanta aici este si piesa Hoppá, interpretata de Palya Bea, o artista care oscileaza intre muzica tiganeasca, bulgareasca si traditionala maghiara. Csik Zenekar este una dintre cele mai cunoscute trupe de muzica populara din Ungaria, iar impreuna cu Lovasi Andras au o piesa pur si simplu dementiala: o adaptare in ritmuri traditionale a unei piese Kispál és a Borz, una din cele mai famimoase trupe din zona rock-ului alternativ din tara vecina. Csillag vagy fecske este unul din punctele de nota zece ale acestei compilatii. Nu lipsesc nici influentele sud - americane. Si asta pentru ca se regaseste o varianta a piesei El Condor Pasa, una din cele mai cunoscute melodii compuse vreodata in Peru, ce a devenit celebra datorita versiunii interpretate de Simon and Garfunkel. Melodia interpretata de Kováts Kriszta & Sebestyén Márta are un iz aparte.

Printre punctele tari ale acestei compilatii se numara si piesa duo-ului Ghymes si  Váradi Roma Café,  o interesanta combinatie de muzica tiganeasca cu jazz si muzica de cocktail. Nu mai putin interesanta este si Táncolnak a kazlak, apartinand unei trupe care anul acesta implineste 15 ani de existenta, Djabe.  Amatorii de ska jamaican au si ei toate motivele de bucurie, caci Panonia Allstar Ska Orchestra - o trupa gigantica in tara vecina care atrage anual mii de spoectatori la festivalul; Sziget - face minuni cu piesa A Tenkes kapitánya.  Ce se mai afla p-aici? O trupa care isi descrie muzica drept o combinatie intre Hendrix si o vioara din Transilvania (Napra) sau  Budapest Klezmer Band, care activeaza de prin 1990. Sau Balkan Fanatik , o alta trupa hot care are toate motivele sa fie ascultata asa cum se cuvine.
N-ai cum sa nu ramai uimit de diversitatea stilistica a muzicii etalata de vecinii nostri. Interesant este si ca formatiile care mixeaza sonoritatile arhaice cu cele traditionale trecandu-le si prin sita instrumentelor moderne au un succes nebanuit la public. Compilatia este de ascultat pentru toata lumea, de la manelisti la jazzisti, n-are nici o contraindicatie. Unica recomandare este ca atunci cand va apucati sa ascultati cele 16 melodii de aici sa va lasati prejudecatile la loc sigur.

V.A. - Best of The Ultimate Collection

Probabil ar fi nevoie de un boxset de vreo 20 de CD-uri pentru a include toate hiturile sarbesti care faceau ravagii prin partea de vest a tarii in anii 80. Compilatia de fata are insa multe plusuri. Cel mai mare fiind acela ca ofera o privire de ansamblu a muzicii ex - yugoslave cu toate "ramurile“ ei. Si este de neratat pentru cine a dansat vreodata pe Bolje biti pijam, nego star.
Exploatat la maxim, termenul de best - of a devenit unul care in multe cazuri nu mai zice nimic. In acest caz insa "best of" este cea mai fericita expresie: avem de-a face cu un dublu CD aparut anul trecut, ce cuprinde 40 de piese din spatiul sonor ex - iugoslav.
nca de la primele acorduri, memoria celor care au crescut prin partea de vest a tarii incepe sa se cupleze. E vorba de unul din cele mai mari hituri ale celor de la Divlje Jagode (Capsunile Salbatice) piesa numita Motori, excelenta nu numai pentru posesorii bolidelor pe doua roti. Si pentru ca cele mai bune lucruri vin - uneori - in dublu exemplar, pe discul secund al acestei compilatii amatorii de YU Rock gasesc si Krivo je more, un alt hit din visteria capsunilor salbatice. Printre piesele intinse pe cele doua CD-uri se gasesc si perle mai putin stiute de marea majoritate. Cum ar fi Pijesma No3, din repertoriul celor de la Time, un progressive rock cat se poate de elegant. Sau Grupa 220, un „echipaj“ care a facut furori gratie parului lung si hainelor din categoria Flower power. Oamenii au cantat in deschiderea concertelor Marmelade, Status Quo si Mango Jerry, in 1969, in fosta Yugoslavie! Compilatia include si Plava Trava Zaborava, o trupa de country din Zagreb formata in 1982 care adauga noi arome. Crvena Jabuka aduce putin a Dire Straits pe piesa lor Ima nesto od srca do srca, aflata pe primul disc al acestei compilatii. Si Buldozer si Novo vrijeme suna cat se poate de bine.

Psihomodo Pop e un nume drag tututor celor care ascultau punk pe vremuri. Nema nije a fost primul hit din fosta Yugoslavie care a fost difuzat pe MTV. Trupa a deschis si concertul The Ramones din Zagreb, trupa care i-a influentat cat se poate de mult,. E una din trupele care activeaza cu succes si-n zilele noastre cel mai recent disc al lor aparand chiar anul trecut. Piesa care inchide primul disc este una pe care nu aveati cum s-o ratati in cazul in care ati trait in anii 80 in Timisoara. E vorba de "E mai bine sa fii beat decat batran“. Bolje biti pijam pijan nego star. Sincer m-as fi asteptat ca cea de-a doua piesa a celor de la Orchestra Albastra sa fie Suada. Sau macar Goodbye teens. Piese care faceau ravagii prin complex in anii 80. Dar nu, a doua este Sava tiho tece. Din asa o compilatie n-avea cum sa lipseasca nici Bijelo Dugme, in dublu exemplar chiar.

Se prea poate ca unii sa gaseasca mici lipsuri. Cum ar fi neincluderea unor Denis i Denis, Peticka Patka, Oliver Mandics si cate si mai cate. Probabil ar fi nevoie de un boxset de vreo 20 de CD-uri pentru a include toate hiturile care faceau ravagii prin partea de vest a tarii in anii 80. Compilatia de fata are insa multe plusuri. Cel mai mare fiind acela ca ofera o privire de ansamblu a muzicii ex - yugoslave cu toate "ramurile“ ei. Si este de neratat pentru cine a dansat vreodata pe Bolje biti pijam, nego star.

8 oct. 2010

Berlin 61 - 89 - Wall of Sound


Pe buna dreptate, in prezentarea albumului Berlin 61 - 89 / Wall of Sound se spune clar ca acesta nu este o simpla compilatie, fiind mai degraba un fel de album - concept care puncteaza cat se poate de energic un capitol in istoria muzicii. Urechile avizate pot deslusi printre cele 30 de piese incluse o doza apasatoare de rock de avangarda si pop futuristic.

Incepand din 1961 Germania a fost taramul in care deodata totul era permis. Desi inca "ranita" societatea germana a dezvoltat o scena considerata „ciudata“ de unii cu o muzica adeseori cosmica iar alteori la limita dintre experiment si "suportabilitate". Efervescenta a continuat si-n anii 70 si 80, o buna parte a acestei miscari fiind considerata un raspuns "nemtesc" la sound-ul Nick Cave, Lou Reed, David Bowie sau Brian Eno. Pret de trei decenii, Berlinul si-a atras denumirea de capitala "unui altfel de rock", aducand in fata melomanilor de pretutindeni adevarate opere de arta.

Mi se pare ciudat ca acest album a aparut in Franta si nu in Germania. Cum ar fi ca o casa de discuri ungureasca sa scoata o selectie a celor mai bune melodii romanesti din anii 60?

Asa numitul krautrock german e prezent aici din plin cu o serie de nume mai importante sau nu. Amon Duul 2 este una din trupele de baza ale acestui curent, iar piesa lor A morning excuse este cat se poate de stranie. La capitolul mai putin cunoscuti se incadreaza Brainticket, o trupa formata in 1968. An in care dealtfel a luat nastere si poate cea mai influenta trupa din krautrock, Can, prezenta cu doua melodii pe ambele discuri.  Electric Sandwich este un nume obscur, dar mixat de celebrul Dieter Dierks (Scorpions, Tangerine Dream).
Exista si o latura electronica a krautrock-ului. Cluster. Un proiect alcatuit din Dieter Moebius si Hans-Joachim Roedelius care cu piesa Hollywood face lumina in ceea ce la vremea respectiva era numit un prototip pentru muzica electronica. Daca numele de Edgar Froese este poate mai putin rasunator, ei bine el a cunoscut faima punand bazele Tangerine Dream. Piesa acestuia „A Dali - esque sleep“ exploreaza din plin efervescenta acelor ani punand accent pe latura experimentala.
Cand pronunti numele de Harmonia, ei bine, e deja un fel de "all - superstars". Cu Michael Rother din Neu!, Hans-Joachim Roedelius si Dieter Möbius din Cluster , un grup care mai tarziu l-a avut si pe Brian Eno in componenta. Mai avem aici de-a face si cu o trupa de rock progresiv in adevaratul sens al cuvantului, Jane.  Dar si electronica anilor 80 personificata de cei de la Malaria. Care insa nu-s prezenti asa cum era de asteptat cu cel mai mare succes al lor, Kaltes, Klares Water, ci cu Your turn to run, una din cele mai misto piese ale selectiei.


Neu! este una din trupele formate de Klaus Dinger si  Michael Rother dupa ce s-au despartit de Kraftwerk la inceputul anilor 70 si abordeaza un rock nebun pe alocuri.

Nu lipseste nici Nico, care a jucat si in La Dolce Vita-ul lui Fellini, dar a scos si o serie de piese "freaky". Si nici Nina Hagen, un alt nume care cu siguranta trezeste amintiri placute in randul acelora care sunt familiarizati cu muzica germana "mai underground". E cel putin curioasa includerea melodiilor Born in Xixas si Cosma Shiva, in detrimentul unor mai - cunoscute African Reggae, Lucky Number sau New York New York. Tot la capitolul prezent se numara si elvetienii de la The Young Gods, care pot fi descrisi mirific prin doua cuvintele: post - industrial.

Chiar daca discul numarul doi este dedicat partii de est a Berlinului, gasim aici o serie de nume  care sunt incluse si pe primul. MDK si Cluster sunt mai in zona sytnh, piesa acestora din urma Caramel fiind cat se poate de minimalista. Die Tödliche Doris este un fel de Einturzende Neubauten. Kraan este o alta trupa obscura a krautrock-ului. Nici fanii D.A.F. n-au de ce sa fie foarte tristi. Desi trupa lor favorita nu si-a gasit locul in aceasta compilatie avem aici Liaisons Dangereuses (in care a activat Chrislo Haas din D.A.F.).  Ca un facut, realizatorul acestei compilatii a sarit hitul acestora numit Los Niños del Parque optand pentru Dupont. Cand dai peste o piesa de 8 minute si 20 de secunde pe o compilatie de acest gen stii ca e de bine. E Can si Future Days . Se regasesc aici si Neu! si The Young Gods, dar si superba Telefon a celor de la Palais Schamburg.

Faust cu The Sad Skinhead incepe ca un reggae fals dar trece prin mai multe curente specifice ale anilor 80. Desi titlul ar putea sugera altceva Vamos Companeros nu e deloc o piesa latino. E din visteria celor de la Harmonia deci nu are cum sa fie asa ceva. E o descatusare a unor sunete oculte dibaci aranjate. Chiar cand credeam ca cei de la Die Krupps lipsesc motivat din aceasta compilatie a inceput si piesa Wahrer Arbeit Wahrer Lohn. Una din cele mai izbutite melodii de pe acest album Percutii metalice combinate cu sunete de synth-uri. Carcotasii pot sta linistiti, nu lipsesc nici Einsturzende Neubauten. Au si ei o singura piesa Yu - Gung care pe parcursul a sapte minute descrie exact sound-ul trupei.

Daca intentia acestei pagini de istorie din muzica a fost sa descrie doar zona krautrock, rezultatul este cat se poate de aplaudat. Numai ca fiind incluse si nume din NDW (Neue Deutche Welle), se prea poate ca de la apel sa lipseasca nume ca Andreas Dorau, Grauzone, Extrabrei, UKW,  Kraftwerk si D.A.F. Asta doar cateva. Evident, pentru includerea tuturor celor care au avut ceva de zis in acei ani n-ar ajunge nici un box - set de 15 CD-uri. Evident ca oricine se inhama la "trierea" unor nume adauga produsului o doza de subiectivitate. Ceea ce nu poate fi negat insa este faptul ca Berlin 61 - 89 este un album care arunca o lumina interesanta asupra muzicii germane din acei ani.

Cei care n-au auzit de termeni ca si Krautrock sau Neue Deutche Welle n-au prea mari sanse pentru a iubi asa o demonstratie de exuberanta si experimentalism. Recomand insa cu caldura materialul celor care inca mai cred ca adevaratele comori sunt undeva ascunse. Desi in zilele noastre majoritatea produselor aflate la suprafata au culori vii, de multe ori adevarata stralucire se descopera doar in adancuri. Selectia cu muzichia Berlin-ului din vremurile de odinioara este susceptibila de a crea buna dispozitie doar pentru cei care considera muzica mai mult decat un simplu fundal sonor.

Balkanbeats - A night in Berlin

BalkanBeats nu e pentru oricine si oricand. Recomandari: pentru cei care au urechea deschisa pentru valuri de ritmuri traditionale amestecate cu ritmuri moderne intr-un conglomerat care emana prin toti porii bun gust. Contraindicatii: nada. Mod de intrebuintare: atunci cand se consuma slivo, palinka, rachiu sau tuica, dupa preferinte.
Fiindca suntem blocati in niste dihotomii drastice, adesea ne este foarte greu sa sesizam nuantele. De aceea pentru o buna parte a celor care au buletin de Romania e greu de trasat o linie care sa demarce clar diferenta dintre balkan beats si manele. Exista un fel de Zid al Berlinului: tot ce este estic e susceptibil de manelism, iar ceea ce e de partea cealalta e "the one". Fara exagerare personaje de genul WunderKind ne fac sa nu judecam obiectiv. Tot ce are ritm si constructie care aduce nitel a genul care ne repugna din adancul fiintei noastre este "naspa".

Unii s-au dezmeticit de ceva vreme. N-am sa uit reactia catorva concitadini atunci cand in clubul The Note, rezidentul de pe atunci Ben Boognar includea in setul sau o piesa extrasa dintr-o compilatie Budhha Bar care provoca reactii adverse pe fetele multora. Era vorba de Clockwork, piesa interpretata de Shantel vs. Mahala Rai Banda. O melodie blamata de multi, dar care a avut darul de a mai deschide niste minti. Si care a consfintit ideea ca intre muzica balcanica si interpretarea acesteia data de unele personaje dubioase de la noi din tara nu are cum sa existe un semn de egalitate. La daramarea prejudecatilor au contribuit din plin si festivalurile Plai si IRAF de la noi din oras. Am considerat necesara aceasta introducere poate prea stufoasa tocmai pentru a trage un semnal de alarma pentru cei care inca mai cred ca ritmurile balcanice sunt totuna cu genul caruia ne e si rusine sa-i pronuntam numele. Acela cu WunderKind.

Compilatia de fata are darul de a mai elimina din prejudecati, pentru cei care inca le mai au. BalkanBeats A night in Berlin este un disc pus la cale de un individ pe numele lui Robert Soko, considerat un adevarat promotor al acestui stil. Party-urile lui au inceput inca din 1993 cand facea evenimente pentru un club de punk dintr-un orasel german. Incet incet in playlist a intrat si Emil Kusturica si restul e istorie. Compilatia de fata este un melanj izbutit intre vechi si nou, intre traditionalismul  balcanic si modernismul occidental, o adevarata revolutie in "dancefloor" dupa cum o denumesc o serie de critici muzicali, observatie pertinenta dealtfel.

Evo me narode este prima piesa care defineste clar conceptul a ceea ce urmeaza sa ascultam. Boban I Marko Markovic si a lor Marushka duce spectrul sonor undeva in zona mai conservatoare a acestor ritmuri, dar reuseste sa se recomande ca o piesa cat se poate de energica. Cei care au participat anul trecut la IRAF-ul de la gradina Capitol sunt probabil familiarizati cu numele de Dunkelbunt. Piesa acestuia, Cinnamon Girl este o dovada vie ca jazz-ul si muzica balcanica pot fi inglobate intr-un mod armonios cu ritmuri moderne de discoteca, fiind cu adevarat un dancefloor killer. Ceva genul Gramophonzie dar cu iz puternic de Balcani. Un alt giuvaer este piesa lui Kal extrasa din albumul Radio Romanista. Ironic sau nu, piesa poarta titlul de Pour Enfants Et Personnes Sensibles. Avem aici si ritmuri grecesti cu Ahilea Durcovsk care in Monopolis (extrasa din albumul Cafe Svetlana) exploreaza o arie ceva mai complexa. Al Jawala nu puteau lipsi nici ei din aceasta enumerare. Trupa care a cantat doi ani consecutiv la festivalul Plai si care are un album discografic numit mai mult sau mai putin inspirat Lost in Manele (incercati sa judecati semnificatia titlului ca o gluma!) aduce latura jazz in ecuatie in piesa Poznash. Piesa cu cel mai mare carlig din aceasta compilatie e Disko Partizani. Care are un remix demential, numai bun de ascultat la maxim.

Categoric nu este o auditie placuta pentru oricine si oricand. Compilatia este recomandata tuturor acelora care au urechea deschisa pentru valuri de ritmuri traditionale amestecate cu ritmuri moderne intr-un conglomerat care emana prin toti porii bun gust. In ceea ce priveste momentul cand trebuie ascultata e foarte simplu: atunci cand se consuma slivo, palinka, rachiu sau tuica, dupa preferinte.

Permanent Vacation - Selected Label Works No1

Ce-avem aici? 22 de melodii care te fac sa te simti – exact ca si numele casei de discuri – intr-o vacanta permanenta. Care tine doar aproximativ doua ore si jumatate, dar intotdeauna exista un buton de repeat! Muzica bum - bum cu mult suflet, un fel de Clayderman peste care se adauga ritmuri de club!
Casa de discuri Permanent Vacation este specializata in muzica disco contemporana si house iar pentru aceasta compilatie a adunat laolalta piese noi si cele mai bune release-uri din anii trecuti, unele din ele aparute doar pe vinil. Ceea ce se aude aici este deep disco imbunatatit cu piese intergalactice. Piesele sunt stropite adesea cu voci percutante. Unii au definit acest stil drept balearic disco. Altii cosmic disco. E drept, el exista demultisor intr-o forma sau alta in peisaj, dar cucereste tot mai multi adepti. Departe de mine gandul de a lauda chestiunea in termeni de specialitate. Pur si simplu este o felie cat se poate de necesara intre minimal-ul liniar si plictisitor si „maximal“-ul zgomotos reprezentat de nume ca Justice, Digitalism sau Boys Noize. E un fel de “bum bum” dar cu mult suflet adaugat. O muzica de visare, dar nu din aceea pe care o au cei care experimenteaza asa ceva in cluburi. Melodiile sunt pretabile de ascultat ca warm up sau after – party, sau in tihna camerei dupa o sedinta prelungita de bum – bum.

Inca de la prima piesa a acestui disc urechile melomanului sunt tratate regeste cu Iridium, o melodie din visteria proiectului Lullabies in the Dark care pret de peste 90 de secunde ne introduce o chitara ambientala, asezonata mai apoi ca ritmuri de percutie minutioase, o linie de synth geniala si o constructie maiestuoasa. Proiectul melodiilor de leagan cantata in intuneric mai are cateva incursiuni absolute geniale pe acest disc. Daca in cazul piesei Code 7429 fanii muzicii techno au toate motivele de satisfactie, atunci cand vine vorba de melodia Song for Marie And Elise lucrurile se schimba radical. Dupa un inceput putin ezitant, din secunda a 17-a urechea este pregatita pentru un sound de synth piano – style, care urca intr-un crescendo absolut uimitor si este mai apoi ajutat si de o percutie moderna, undeva in stilul Lindstrom dar mult mai energic. Este o piesa pur si simplu dementiala, care fara indoiala reprezinta apogeul acestei selectii. E un fel de Robert Miles adaptat zilelor noastre, piesa imbinand  perfect zona muzicii reprezentate cu success de Richard Clayderman cu ritmurile de club. E piesa care disperseaza dubiile si da motive serioase pentru acordarea notei de zece acestei compilatii. Pe discul numarul doi al compilatiei regasim Iridium in varianta remixata de Superpitcher, un alt exercitiu de bun gust.

Un alt nume care merita toata atentia este Sally Shaphiro. Jackie Junior este o melodie care oscileaza undeva intre delicatetea Goldfrapp si duritatea unor Boys Noize, iar remixul executat de Junior Boys prezent aici merita auditii multiple. Cealalta piesa aleasa din ograda ei, I ll be by your side nu are din pacate acelasi farmec din cauza remixului Tensnake, chiar daca varianta originala a melodiei (care din pacate nu e inclusa in aceasta selectie) este de nota zece.

Mai exista si momente mai putin inspirate. Dar care nu intra la categoria “asa nu”. Cel mult la „se poate si mai bine“. Corduba cu Cambio desi copieaza nitel superba Songs for Marie And Elise nu are nici pe departe magia acesteia. Tot in acelasi borcan se regaseste si proiectul pus la cel de sefii label-ului Permanent Vacation impreuna cu solista Kathy Diamond. 
La capitolul ciudatenii trebuie sa mentionez Bostro Pesopeo si piesa Falls. De fapt nu piesa in sine e freaky, ci remixul executat de cei de la Hercules & Love Affair care pe alocuri este extreme de inspirat dar in alte locuri parca “merge pe banda”. Dollo Jolle si melodia Balearic Incarnation este un exemplu de piesa care te face sa zambesti dupa ascultarea ei. Nu fiindca ar avea ceva “hibe” in ea. Nu, nici nu seamana cu muzica dance – pop de prin Romania. Pur si simplu este una care te face sa evadezi din cotidian iar cand se termina ai senzatia sa apesi pe butonul repeat.

Cele 22 de melodii incluse pe aceasta dubla compilatie sunt recomandate cu cea mai mare caldura tuturor acelora care vor sa descopere fatete cu adevarat noi ale muzicii din zilele noastre. Induc o stare de bine, de relaxare, care te fac sa te simti – exact ca si numele casei de discuri – intr-o vacanta permanenta. Din pacate vacanta tine doar doua ore si jumatate, dar intotdeauna exista un buton de repeat!

DE MAXX - Long Player 16

Desi aparent e muzica de dans, majoritatea dintre cele 40 de piese prezente pe aceasta dubla compilatie nu se fac auzite prin cluburile de pe la noi. Compilatia este recomandata celor care rezoneaza cu muzica electronica de orice culoare si contraindicata amatorilor de dat din cap cu pletele din dotare.
De ce sa mananci si blatul cand ai chef numai de crema? In cazul muzicilor electronice majoritatea albumelor de autor reusesc sa plictiseasca. Exista doua – trei bucati care alcatuiesc crema iar restul e blat cat incape. Evident, s-a gasit si o solutie : compilatiile. De ce sa asculti 12 piese cu un autor cand poti devora tot atatea melodii din spectrul tot atator artisti? Studio Brussels este un post de radio din Belgia care emite muzica considerate “mai alternativa” decat majoritatea suratelor sale si de o buna bucata de vreme editeaza compilatii ce cuprind “la crème de la crème” in domeniul muzicii electronice.

Se spune ca orice poveste incepe magic. E cazul si acesteia, prima melodie inclusa pe cele doua CD-uri de pe aceasta compilatie fiind o colaborare intre binecunoscutul Armand van Helden si A – Track.  Piesa aNYway (scrisa in acest mod pentru a sublinia originea americana a creatorilor) are darul de a binedispune inca din start fiind o mostra de disco – house de cea mai buna factura, ceva la care maestrul Armand van Helden se pricepe de minune. Si piesa numarul doi I m in the house reuseste sa fie la inaltime poate si datorita lui Steve Aoki, care isi pune amprenta cat se poate de bine pe aceasta mostra de dance  - music. Tabloul este completat de hitul lui Dizee Rascal numit Holiday, o alegere cel putin ciudata avand in vedere ca Bunkers a fost marele hit al rapperului britanic in 2009. O alta prezenta destul de ciudata aici este piesa Let the Bass Kick in Miami Bitch, un slagar mult prea comercial pentru o asemenea compilatie. Din fericire canadienii de la Mstkrft impreuna cu John Legend si a lor piesa Hertbreaker adauga un plus de “underground” acestui disc iar trupa americana The Gossip are si ea un loc binemeritat cu una din cele mai haioase piese ale anului 2009, Long distance. Chiar daca au un nume cat se poate de ciudat cei de la Ou est le swimming pool se incadreaza cat se poate de bine in peisajul “underground” al acestei compilatii.
Belgienii de la Das Pop sunt un alt nume care merita ascultat cu urechile ciulite de cei care rezoneaza pe ritmurile moderne. Desi cel mai mare hit al lor este Fool for love, aici ei sunt prezenti cu Never get enough, o piesa la fel de buna ca si precedentele realizari ale trupei. Desi numele lui David Guetta e asociat in acceptiunea multora cu muzica comerciala gen Sexy Chick, francezul si-a gasit si el loc pe aceasta compilatie de milioane cu o piesa care arata ca omul acesta mai sties a faca si lucruri underground, Grrr. Auditia continua cu Calvin Harris si Sidney Samspon cu al lui Riverside, o piesa usurica dar destul de eleganta. Un alt moment bunicel de tot al compilatiei este Fake Blood un proiect care vine din „London Baby United Kingdom“, iar piesa I think I like it este cu siguranta una dintre cele mai interesante nebunii ale anului 2009 din zona electro. Spencer and Hill este o alta piesa care nu prea-si gaseste locul aici. Francezul Arno Cost insa cu siguranta da! Piesa lui Cyan este o mostra de dance la capacitate maxima, un fel de Mike Oldfield “tunat” pentru vremurile noastre, o reala surpriza. Chiar daca nu s-au ridicat la inaltimea precedentelor aparitii, si Simian Mobile Disco fac valuri cu a lor Cruel Intentions. Dupa succesul cu Kid Cudi, Crookers s-au aliat si cu Kelis pentru un hibrid hip hop dance, de aceasta data nereusit, piesa No Security nefiind defel digerabila. Un alt nume pe care merita s ail tinem minte este Grum care cu piesa Heartbeat reuseste san e daruiasca climax-ul acestui disc. Ce canta ei? “Electro, Disco House French Pop“, daca e sa ne luam dupa pagina lor de myspace. Pe primul disc al acestei compilatii mai gasim excelenta piesa Night by night cu Chromeo si un alt punct de atractie: Sub Focus. Ei bine, Rock it este un hibrid cat se poate de interesant intre rock si drum and bass, un fel de Pendulum doar ca de o mie de ori mai melodic, o adevarata perla a muzicii dance din 2009.

Discul numarul doi care se prezinta sub titulatura de classics aduna laolalta cateva piese inspirate si altele mai putin. Gasim aici bucati meseriase de la Faithless (We come 1) dar si Digitalism, Tomcraft sau Tokadisco. La clasici se numara si Yelle, The Glimmers sau Oxia, nume de care probabil n-au auzit decat DJ-eii postului de radio care a editat compilatia belgiana. Una dintre cele mai attractive piese de aici este Smoke City- Mr. Gorgeous(mood_ii_swing_mix).

Desi majoritatea pieselor de aici poarta eticheta de “dance music” pe ele, putine dintre acestea “prind” pe ringurile de dans din tara noastra. Cand o sa auzim si noi un Grum sau Arno Cost la discoteca, atunci vom sti ca lucrurile au intrat in normal. Si-n dance-ul de pe la noi. Compilatia este recomandata cu caldura tuturor acelora care rezoneaza intr-un fel sau altul pe muzica electronica. Nu neaparat numai de dans. Chiar si ascultatorilor de Play and Win, poate isi revizuiesc atitudinea pe viitor. Amatorii de dat din cap cu pletele din dotare si cei care nu suporta actualitatea muzicala pot folosi aceasta compilatie dubla doar cu scopul de a o face cadou. Cuiva care intelege ca diversitatea face parte din cotidian.

24 sept. 2010

Ministry of Sound - Clubbers Guide Summer 2010

Compilatiile de tipul best of au parte de o sumedenie de avantaje si dezavantaje. La plus intra chestiunea conform careia ai parte de o selectie non - stop de ritmuri pe un anumit calapod. In cazul acesta, doua CD-uri gata mixate care pot tine atmosfera la un chef fara prea multe batai de cap.Dezavantajul este acela ca altcineva decide in locul tau vizavi de ce e bun si ce nu merita aceasta categorisire. Categoric.Ministry of Sound e un nume de referinta in domeniu, deci Clubbers Guide Summer 2010 poate fi soundtrack-ul unui chef al acestei veri.
Asteptari: Daca exista inca oameni care n-au prins defel seria volumelor lansate de Minsitry of Sound sub egida Clubbers Guide, ar fi amintit faptul ca aceste compilatii cuprind in genere cele mai hot melodii de pe ringurile de dans. Spre deosebire de compilatiile de acest gen de pe plaiurile noastre, cele facute de MOS sunt mult mai diverse si implicit mai usor de digerat.
Rezultat :D upa cum era de asteptat, cele doua CD-uri sunt un fel de who’s who a pieselor susceptibile de a fi auzite in cluburi.  Oare exista Inna, Play & Win, Deepside Deejays, DJ Sava & Raluka sau ale “englezisme“? Si da si nu….Si in muzica de dans blamata pe buna dreptate de unii datorita simplitatii ei, britanicii au stil. Daca e sa comparam un clasament al topurilor de dans de pe la noi cu adunatura aceasta de melodii care reprezinta trend-ul verii in Marea Britanie, diferentele sunt majore. Asadar pentru oamenii care se pricep totusi la muzica de dans e o usurare faptul ca pe Clubbers Guide nu se regasesc “I like the trumpet”, Radio Killer, Chris Mayer sau Sonny Flame. In schimb amatorii de dance se pot delecta de exemplu cu superba piesa Kickstarts a celor de la Example intr-un remix de nota zece. Sau cu Hey Hey, piesa produsa de Dennis Ferrer cel care a mixat in clubul Youtopia din Timisoara. Desi e inclusa in playlist, piesa Beachball a celor de la Nalin and Kane are parte de un remix cat se poate de ciudat. Cel putin ciudat este faptul ca ghidul verii 2010 in materie de dans editat de Ministerul Sunetului din Marea Britanie cuprinde si doua piese „aproape“ autohtone. Da, pe primul disc se regaseste Stereo Love.Dar nu in varianta originala cantata de Edward Maya si Vika Jigulina, ci intr+o varianta trecuta aici ca apartinand celor de la PJ & Velvet. Iar finalul: doamnelor si domnilor va vine sa credeti sau nu cineva a facut un cover dupa Hot-ul semnat Inna. Varianta de aici e interpretata de Conoga.  Din fericire mixul cu numarul doi al acestei compilatii este ceva mai “underground” si nu ofera suprize din categoria “unbelievable”. Maestrii prezenti aici se numesc Deadmau5, Sub Focus & Coco, Pryda, Fatboy Slim, Ou Est Le Swimming Pool, Hadouken. Nici amatorii de retro n-au de ce sa fie tristi, printre piese se regasesc variante updatate ale unor hituri ca Satisfaction (Benny Bennasi) sau  I like to move it (Reel 2 real).
Recomandari: Pentru o distractie de sambata noaptea, alaturi de prieteni, in caz ca n-aveti banii de intrare la un club fancy…..

11 mai 2010

Nici Buddha Bar nu e ce-a fost odata: Vol12

Putin sub asteptari, dar nu cu mult. Pe o scara de la una la zece intre dezamagire si exaltare, Budhha Bar 12 primeste un cinci cu indulgenta. O nota de trecere, avand in vedere ca primul disc ramane totusi o auditie interesanta. La Vie on Rose – caci acesta e titlul primului CD - poate „rula“ in fundalul sonor al unei terase de vara sic, la fel ca si alte 2345 de produse de acelasi gen. continuare

6 apr. 2010

Muzica electronica romaneasca moca!

BuzzRo
Motive de bucurie: e gratis si promoveaza artisti din zona muzicii electronice romanesti! Aparitia compilatiei Buzz Ro! 2010 este un pas micut pentru marea majoritate a cetatenilor romani, dar un salt gigantic pentru „miscarea“ electronica din aceasta tara. Nu putem decat sa le uram bafta pe mai departe si sa speram ca pe viitor piesele incluse pe aceste compilatii sa ramana undeva la mijlocul distantei dintre limita admisibila a ciudateniei si nonconformism.
Chiar si cel mai indarjit carcotas de meserie n-are cum sa nu salute aparitia compilatiei Buzz Ro 2010. Prima compilatie de muzica electronica romaneasca sub licenta Creative Commons, lansata de blogul Freshgoodminimal.ro apare in format fizic in 1000 de exemplare, cu 12 producatori electronici romani si, in format digital, cu 17. Piesele pot fi fi descarcate si sharuite (si pe internet), de aici.
“De-a lungul a 15 ani, scena romaneasca electronica a crescut in promoteri si organizatori de petreceri, in festivaluri si public, in locatii si invitati straini. Pentru a cladi insa ceva local de calitate, nu este de ajuns sa ne strangem laolalta si sa ne hranim bine cu sound. A sosit vremea sa investim in artistii romani si sa ne laudam cu ei in afara!“, e motivatia aleasa de initiatorii acestui proiect, care intentioneaza sa creeze o serie regulata de astfel de compilatii si o platforma coerenta si organizata de promovare a artistilor electronici romani.
„Selectia nostra nu va avea pretentia de a fi exhaustiva. Ocolind aspectele comerciale si incercand sa o producem numai din fonduri proprii sau donatii, incercam sa evitam tentatia muzicii “de top” si sa pastram o anumita calitate”, se mai spune in comunicatul oficial. De-a lungul celor 17 nume incluse pe aceasta compilatie se regasesc o serie de muzici la mii de ani – lumina fata de ceea ce gasim in clasamentele autohtone actuale. Astfel incat n-ar trebui sa mire pe nimeni ca primul nume de aici, Sillyconductor, navigheaza – conform myspace-ului – undeva intre “classical/comedy/concrete“.   Printre alte etichete gasite pe myspace in dreptul artistilor care au intrat pe acest prim experiment gasim tropical/hawaiian/soul (Cristi Cons), electronica/experimental (Makounochi Bento), Dub / Techno / Drum & Bass (Alien Pimp)  sau Dark Techno Baroque (The Model).  De toate pentru toti, cel putin la nivel declarativ. Piesele de aici oscileaza undeva intre ritmurile pretabile la diverse tarasenii mai mult sau mai putin exclusiviste carora li se aplica eticheta “party” si muzica de canapea, unicul inconvenient fiind acela ca in unele cazuri durata track-urilor este monoton de mare.
Inca de la prima secunda a piesei lui TRG (Belgraded) e clar pentru toata lumea de ce acest tanar e atat de apreciat mai ales peste hotare. Dincolo de stil sau alte chitibusuri, instrumentatia este una care nu plictiseste, piesa are “flow“ si dinamica. Timisorenii de la Makounochi Bento (impreuna cu Selfmademusic) au si ei sapte minute de glorie pe aceasta compilatie cu o piesa in stilul lor caracteristic, care exploreaza cotloanele cele mai intunecate ale sound-urilor electronice si “atinge” la suflet urechile avide de muzici dubioase. Din pacate remixul lui Silent Strike la piesa Alexandrinei numita Noi doi nu reuseste sa straluceasca. Mare pacat, fiindca atat vocea cat si productiile lui Silent Strike puteau fi mult mai bine exploatate in acest melanj. Desigur, fiecare meloman va gasi momente mai stralucite sau nu in functie de “felia” din care face parte atunci cand se imparte marele tort al muzicii electronice.
Daca e sa comparam Buzz Ro cu ceva similar de prin tarile in care “electronicele” au traditie, e clar ca rezultatul nu ne avantajeaza defel. Dar, avand in vedere ca in Romania acesta este primul pas hotarat in aceasta directie, si mai ales ca intreaga compilatie poate fi descarcata mocca, cuvintele de lauda trebuiesc sa fie cele predominante. Aparitia compilatiei Buzz Ro! 2010 este un pas micut pentru marea majoritate a cetatenilor romani, dar un salt gigantic pentru „miscarea“ electronica din aceasta tara. Nu putem decat sa le uram bafta pe mai departe si sa speram ca pe viitor piesele incluse pe aceste compilatii sa ramana undeva la mijlocul distantei dintre limita admisibila a ciudateniei si nonconformism.