Gogol Bordello: la fel de nebuni ca pana acum

Sub stapanirea unui personaj cat se poate de diliu, care raspunde la numele de uica Eugene, Gogol Bordello a editat albumul cu numarul cinci, un vartej lautaresc cu tobe, trompete, chitari, acordeon si multe alte cele. Rezultatul e un mix sagalnic intre punk, cabaret si o chermeza de zile mari, atmosfera fiind una mai tare ca aceea de la ruga satului. E un disc perfect de ascultat/dansat/batait/moshuit spre finalul petrecerii, in momentele in care lumea cauta disperata dupa ultimele provizii de alcool. Contraindicatii: nu-l ascultati acasa, isi perde tot farmecul...continuare

Jazz meets techno house: Drumlesson Zwei

Asteptari: Pentru cei care au absentat motivat de la prima lectie a lui Christian Prommer, facem o scurta recapitulare: Drumlesson Vol.1 a predat tuturor materia numita “cum sa faci jazz din techno si house”. Pe scurt: tobarul stabilit in Berlin reconstruieste teme sonore binecunoscute din lumea techno si le serveste in straie cat se poate de noi. Cu ajutorul unor instrumente reale, ar putea comenta carcotasii de profesie. Printre delicatesele primei lectii s-au numarat Strings of life (Derrick May), Higher State of Consciusness (Josh Wink), Trans Europe Express (Kratfwerk) si Around the world (Daft Punk).

Rezultat: Daca primul album din aceasta serie a fost mai mult un proiect de studio, intre timp acesta a crescut vazand cu ochii si s-a transformat intr-un live band. Autentic. Spre deosebire de lectia anterioara, aici accentul nu este pus doar pe jazz-ul clasic, cateva dintre compozitii beneficiind de bucatele de rock progresiv, fusion si chiar si niscaiva kraut. Demn de mentionat este ca Prommer este asistat (ajutat) la materia productie de nenea Peter Kruder. In mod ironic, cover-ul dupa High Noon din repertoriul celor de la Kruder and Dorfmeister este veriga slaba a acestui disc. Incursiunea in aria techno-ului made in Detroit pentru Sandstorms (a lui Carl Craig) prinde binisor, dar unul din adevaratele momente de exceptie de aici este Jaguar (part two). O piesa care reface complet si cat se poate de exact originalul Knights of the Jaguar al lui DJ Rolando. Desi melodia mentine sound-ul de synth specific muzicii techno, mirificul melanj dintre bass, tobe si chitara acustica creeaza un conglomerat solid, de exceptie. Tot la plusuri e musai sa includem si varianta germanului la piesa Oxygene a lui Jean Michelle Jarre. Daca e sa trecem la categoria „interesant“ ajungem la Acid Eiffel-ul lui Laurent Garnier. Care are parte aici de un start cu un pian de cinema, acompaniat pe parcurs de un ritm hipnotic care creste in continuu, dar nu reuseste sa ajunga la climax, lasandu-te cu impresia ca ar fi nevoie de o continuare, de un part two. Pentru acei dintre melomani care gusta din plin experimentele ar mai fi de amintit si varianta lui Prommer la Sandcastels-ul lui Dennis Ferrer. Din care a fost taiat de tot bass-ul intreaga excursie situandu-se in jurul aceluiasi pian. Si care reprezinta o mostra de muzica clasica de avangarda. Pe parcursul a 11 minutele, un pic cam mult ce-I drept….Dealtfel unicul minus al acestui disc il constituie lungimea excesiva a unor piese. E drept avem si track-uri ultra scurte (Distorted are 43 de secunde) si chiar si standarde de trei minutele (Isolated syncopation, Distant rhythm si Oxygen). Una peste alta albumul e interesant chiar daca la prima impresie lasa feeling-ul ca este construit intr-o singura directie. Piesele techno sunt pe buna dreptate blamate ca sunt prea repetitive, deci per ansamblu si acest album ar putea intra in acelasi sablon. Spre deosebire de prima lectie, aici urechea poate sesiza pe langa instrumentele clasice si mini – moog, orga clasica si alte bunataturi. Dincolo de toate, albumul sta cat se poate de bine la capitolul aranjament muzical. Si nu in ultimul rand e o veriga care uneste mai multe stiluri muzicale.

Recomandari: Pentru toti omuletii care nu-s infricosati de termenul de avangarda. Desi jazz-ul s-a intalnit adeseori in ultima vreme cu alte curente populare, ghiveciul copt de Prommer este unul interesant, mai ales prin dinamica si strcutura. Intr-o tarisoara in care si pe plan muzical conservatorii se razboiesc din greu cu “modernistii“, Drumlesson Zwei poate fi considerat ca un fel de pipa  a pacii. De ascultat numai de catre cei care stiu sa se debaraseze de prejudecati.

McLaughlin, pur si simplu

Asteptari: Atunci cand ai parte de un material nou din partea unui monstru clasic, cuvantul asteptari nu-si are nici o justificare. De regula situatia e alba sau neagra. In functie de feelingul tau personal, de diverse aparent nimicuri care reusesc sa mentina muzica la nivel de arta. Rapid lumea se radicalizeaza. E noi versus ei. Noi care stim ca e super – meserias iar ei care devin deodata persoane etichetate drept carcotasi, nestiutori, habarnisti, manelisti etc etc. John McLaughin face parte din categoria monstrilor. Drept e, n-a vandut jdemilioane de albume ca fratii sai din alte genuri dar are parte de un respect de netagaduit, care-I confera un statut special.

Tango electro cu Gotan Project

Daca v-ati intrebat vreodata cum ar suna un mix intre tango, milonga si chacarera pus pe ritmuri electro contemporane si n-ati auzit de Gotan Project, categoric acest album va „prinde“ bine pentru urechiusile dumneavoastra. Piesa de rezistenta e De Hombre a Hombre, un fel de Peter Gunn Theme sau chiar Pink Panther. Cei care se asteptau la experimente vor fi dezamagiti, Gotan Project merge pe drumul batatorit anterior si ofera un album decent. continuare

Soul de la mama lui: Sharon Jones & The Dap Kings

Asteptari: Pentru cei pierduti in tonele de muzica moderna care se revarsa asupra omenirii in fiecare saptamana care n-au aflat inca de Sharon Jones, din capul locului trebuie precizat ca solista in varsta de 54 de ani activeaza in zona soul/funk si acest disc este cel de-al patrulea ei material discografic realizat alaturi de trupa The Dap Kings. Spre deosebire de popularul curent retro – revival care se manifesta in multe din produsele actuale, Sharon reuseste sa surprinda prin veridicitate, albumele ei sunand de parca ar fi fost inregistrate la sfarsitul anilor 60 sau inceputul anilor 70.