Etichetele de broken beat, downtempo, lounge, jazzy usor aplicabile formatiei germane DePhazz pot fi insiruite si pentru acest al 8-lea disc al echipajului. Desi se recomanda a fi o auditie cat se poate de placuta si care n-are darul de a plictisi pentru nici o secunda, Lala 2.0 nu are acel "vino-ncoa" de pe albumele din trecut. Sa fie de vina faptul ca oamenii s-au concentrat exclusiv asupra "lala"-ului tradus prin melodicitate? continuare

Sinistru, divers, coerent: Chloe

Frantuzoica Chloe a aruncat pe piata un disc care nu are cum sa fie catalogat neutru pentru nimeni. Sau iti place sau il urasti, una din doua. Nu exista drum de mijloc. E sinistru, divers, coerent si care emana din toti porii sai originalitate. E dark, psychadelic , electronic si mirific. E pentru aceia care s-au prins de faptul ca adevaratele comori nu se gasesc la suprafata. Daca nu ati fost curiosi niciodata de experimente si ascultati prea mult radioul, e mai bine sa ocoliti acest material. continuare

Country la 77 de ani: Willie Nelson

Asteptari: Cu o caruta de materiale discografice in spate, muzicianul care a implinit 77 de ani zilele acestea se intoarce cu un disc care aparent are un titlu cat se poate de sec. Nu e defel asa, deoarece country music reprezinta o intoarcere la radicini pentru legenda care e explorat de-a lungul vremurilor si alte stiluri ca  pop, reggae, jazz, western swing, blues sau gospel avand duete cu Julio Iglesias, Wyclef Jean sau Jon Bon Jovi – printre altii si un disc cat se poate de jazzy inregistrat cu Wynton Marsalis.
 
Rezultat: Cele 15 piese incluse aici au parte de un „slefuitor” cat se poate de legendar, munca de productie revenindu-i lui T Bone Burnett.  Fiacere bucata sonora ilustreaza standarde country, unele din ele de mult uitate. Startul este dat de un remake al piesei Man with the blues, primul single al lui Willie Nelson, aparut initial in 1959. Pe parcursul albumului se regasesc o sumedenie de piese din repertoriul unor nume ca Ray Price, Porter Wagoner, the Delmore Brothers, sau Hank Williams. Nu prea exista momente stralucite, dar nici esecuri. Gotta walk alone te face sa-ti imaginezi un drum prafuit din U.S.A. iar Freight train boogie poate fi deasemenea inclusa in orice sountrack modern, nu doar ca o ilustratie pentru un vagabond care calatoreste intr-un tren marfar. Pistol Packin’ Mama este o piesa care in anul 1943 a ajuns pe prima pozitie a topului Juke Box Folk Records (care mai tarziu si-a schimbat numele in Hot Country Song) in interpretarea lui Bing Crosby and The Andrews Sisters. Cu o instrumentatie simplista si fara percutie, piesele astea au ceva special in ele. E drept, muzica country s-a schimbat enorm in cei 50 de ani de cand Willie Nelson activeaza in aceasta industrie. Cu toate acestea notiunea de vintage country este pusa la semn de egalitate cu Willie Nelson. Se prea poate ca vocea distinctiva a lui Willie Nelson sa para in anumite momente imbatranita. Dar si acest mic amanunt da o conotatie aparte acestui disc care dupa feeling-ul pe care il emana putea fi inregistrat oricand in ultimele 4 -5 decenii.

Recomandari: Pentru aceia care sunt curiosi de un remember in cultura americana si aceia care vor sa se lase antrenati intr-o excursie in vremurile cand in muzica se punea mult – mult suflet.

Lolita s-a schimbat: Alizee are apucaturi electro

Alizée Jacotey, cea care a devenit cunoscuta in lumea intreaga datorita unui cantecel cu Je m'appelle Lolita e complet schimata in acest al 4 lea material discografic ingroasand randurile solistelor pop care incearca sa impace capra cu varza. Ssentimentul pe care ti-l lasa auditia albumului este treaba facuta pe jumatate. Drept e ca pentru curajul de a iesi din barca pop – ului facil Alizee merita un sincer bravos. Doar ca….in noua ei zona  Une Enfant du Siècle e un disc mediocru. E comme ci, comme ca. continuare

Romantism made in Italy: Biagio Antonacci

Noul album al lui Biagio Antonacci se afla de doua saptamani in fruntea clasamentului italian de discuri si este o moastra cat se poate de clasica de romantic pop. Daca ati trepidat vreodata pe Laura Pausini, Eros Ramazzoti sau muzica generic denumita romantica, e musai de ascultat. N-are cum sa dauneze nici acelora care asculta pop romanesc: dupa auditia acestui album oricine poate trage niste concluzii care cu siguranta nu ii va avantaja pe artistii autohtoni. continuare