5 apr. 2012

Jazzadezz - Panta Rhei

Recenzie disc Panta Rei
Dincolo de drujbele din dubstep, indie – rock – ul imbratisat en – gros de catre cei care tin neaparat sa li se aplice eticheta hipsteri, hip – hop - ul care ne invata „cat de sus pot eu sa sar“, pop – rock - ul care ne terorizeaza cu texte de genul „ai aparut ca un inger“, hardcore-ul al carui scop este creearea cator mai multi decibeli si popcorn –ul atat de fumat incat nici nu mai merita bagat in seama, spectrul autohton muzical mai cuprinde diverse alte directii care arareori ajung sa fie cunoscute publicului larg, desi reprezentantii acestor curente sunt cel putin la fel de talentati decat mocofanii prezenti non – stop in mass – media. Daca tot am ajuns la „curente“, cei de la Jazzadezz nu au nici o treaba cu jazz-ul, dar sunt in opinia subsemnatului destul de departe de eticheta dream – pop cu care se „alinta“ muzicienii in comunicatul de presa care anunta concertul de lansare al celui de-al doilea album discografic al lor, Panta Rhei, programat sa apara in 6 aprilie 2012.

3 apr. 2012

Zita Swoon Group - Wait for me

Recenzie Wait for me
Daca va indoiti de veridicitatea expresiei conform careia muzica este un limbaj universal, think again. Conform unui studiu realizat pe membrii unui trib african care nu auzisera niciodata muzica din statele civilizate, acestia au fost in stare sa perceapa fericirea, tristetea sau teama din melodiile ascultate. Africanilor, care nu luasera niciodata contact cu alt gen de muzica decat cel de pe meleagurile lor, le-au fost puse piese din trei genuri muzicale distincte: muzica clasica, jazz si rock'n'roll.  Cercetarea a demonstrat ca toti au fost in stare sa perceapa cele trei stari emotionale din acordurile melodiilor ascultate. Dar oare chestia asta functioneaza si-n sens invers? Categoric. O buna parte din versurile discului care vi-l recomand cu caldura in recenzia de fata sunt cantate in limba Dyula (cunoscuta si ca Dioula), care se vorbeste in Burkina Faso.

DJ Format - Statement of Intent

Recenzie disc Statement of intent
Se prea poate sa fi observat, dar printre recenziile care-si gasesc locul pe acest site destul de rar isi gasesc locul artisti care activeaza in zona hip – hop. Fara un motiv anume, poate doar pentru faptul ca o mare parte din „felia“ ocupata actualmente de nume ca Jay-Z, DMX sau 50 Cent e prea jalnica si neinovatoare pentru urechile subsemnatului. Exceptiile confirma regula. Eroul povestii sonore de azi vine din Brighton si se numeste Matt Ford. A debutat in 2003 cu un disc care a purtat numele de “Music For The Mature B-Boy” iar doi ani mai tarziu a recidivat cu “If You Can’t Join ‘Em…Beat ‘Em”. DJ Format – pseudonimul sub care activeaza muzicianul – este un tip croit pentru urechile acelora care au prins vremurile de aur ale hip – hop – ului si a crescut cu Run DMC, Beastie Boys, LL Cool J, Public Enemy, 2 Live Crew, nume care-si gasesc destule influente in piesele sale.

2 apr. 2012

VCMG - Sss

Vince Clarke Martin Gore Depeche Mode
Sincer, imi plac chestiile imprevizibile, mai ales cand e vorba de muzica. Din capul locului, trebuie sa admit ca albumul asta e cu totul altfel decat m-as fi asteptat. Dupa o prima auditie, am fost mega – tentat sa exclam „asta nu poate fi real“. Nu pentru ca cele zece piese „nasite“ de cei doi legendari muzicieni ar fi atins vreo coarda sensibila in urechile subsemnatului. Nici vorba de asa ceva, discul asta la primul contact ti se pare o joaca neizbutita si iti lasa exact aceeasi senzatie pe care o ai dupa ce privesti un clip de Youtube in care un caine si o pisica se imbratiseaza non – stop. Daca ai curiozitatea sa te obisnuiesti mai tare cu piesele, s-ar putea insa sa descoperi amanunte interesante, care ti-au scapat initial. Dincolo de toate, Sss este opera a doua nume cu greutate in showbizul international din ultimele decenii.

Lights Out! - Patience

Recenzie disc Patience
Pe clujenii de la Lights Out! am avut ocazia sa-i prind live cu ocazia primului lor concert de sine – statator in afara orasului lor „de bastina“ -  adica in Timisoara my beloved city - ocazie cu care trupa care are in componenta doua prezente feminine a luat multa lume prin surprindere, printr-un sound fresh pentru piata romaneasca reusind sa bifeze un concert mai mult decat onorabil. Spre deosebire de marea majoritate a trupelor din valul „alternative“ autohton, muzicienii merg pe un drum care ocoleste cu buna stiinta mult folosita carare a sound-ului „indie a la anii 90“ osciland la fix intre chestii mai experimentale si „music for the masses“. Pe langa piesele proprii, „copiii“ –muzicienii fiind toti liceeni -   au atacat la acel concert cu mult curaj si piese din repertoriul unor Florence & The Machine, MGMT, Blur, Kings of Leon, Norah Jones sau Noisettes , executate cat se poate de impecabil.