29 nov. 2017

Made in TM - One Take 2017



                                                 



Nouă. Asta e cifra. Este pentru al 9-lea an consecutiv în care scena muzicală timişoreană are parte de un soi de Who's Who. Compilaţia lansată iniţial de cei de la anonimTM apare de vreo patru anişori sub umbrela Made in TM şi aduce în fiecare an câte o chichiţă nouă. Iar pentru acest an chichiţa cu pricina este cât se poate de spectaculoasă. Şi asta pentru că Made in TM apare pentru prima oară pe vinil. Ştiţi voi, chestia aia care de ceva vreme a prins un „revival“ binemeritat, chiar şi-n ţărişoara noastră. Şi asta nu e tot. Pentru că în 2017, echipa răspunzătoare pentru această minunăţie a invitat nouă locaţii din Timişoara să adopte câte o trupă reprezentativă. Iar înregistrările au avut loc chiar acolo, în inima celor care i-au adoptat. Aşa s-a născut conceptul de #OneTake. Dintr-o dată, cum ar veni. 

„Sound-ul hibrid, de live combinat cu tehnica de studio, este obţinut cu ajutorul echipamentelor de la SoundCreation. Video-urile pieselor, creeate de Electronic Resistance, apar concomitent cu lansarea compilaţiei pe canalul de Youtube al Made in TM“, spun naşii acestei frumuseţi sonore. 

Lucrurile încep domol cu o formaţie pe care am avut ocazia s-o vedem într-un concert susţinut în cadrul festivalului UniVibes din acest an care-şi spune Sweet Wedensday. Urechile sunt bombardate cu un soi de rock care se vrea un amestec între The Police, grunge-ul anilor 90 şi stoner rock. Piesa I'm On It, înregistrată la cafeneaua Aethernativ deschide selecţia din acest an într-un mod simpatic. 

Următoarea oprire este magazinul U-Man care i-a adoptat pe cei de la Paratrăznet care-şi fac de cap pe parcursul a 12 minute cu ...aţi ghicit....stoner rock. E şi normal căci membrii trupelor Methadone Skies şi Egocentrics, care alcătuiesc această titulatură, îşi dau în petec cu o bucată energică din care nu lipsesc sound-uri a la God Is An Astronaut sau Karma To Burn. Cinciu Minciu are suişuri şi coborâşuri, exact câte sunt necesare pentru ca acest track să fie digerat pe nerăsuflate de amatorii de asemenea sound-uri. 

Despre Implant Pentru Refuz multe lucruri nu ar mai fi de zis, căci populara trupă de hardcore care şi-a creat un renume în întreaga ţară face o figură frumoasă aici cu March to the End, înregistrată la un concert al trupei desfăşurat La Căpiţe. 

Penultima piesă de pe prima faţă a acestei compilaţii aparţine celor de la Grave For Sale, care au tras „acasă“ Buddha's Palm. (având în vedere că solista Robyn e una din proprietarele barului Manufactura). Compoziţia cu pricina se înscrie exact în registrul cu care ne-am obişnuit de la prima trupă de surf - rock din România, şi anume energie fără limite şi good times, chestiuni mega . plăcute. 

Juniorii de la ALL Friends Band ne propun aici o piesă în care ne anunţă faptul că „She’s Got The Move“. Piesa înregistrată la magazinul Soundcreation demonstrează faptul că muzica rock e pe mâini bune şi pe viitor. Şi asta nu numai pentru acel „i got the groove“ din refren ci şi pentru că piesa curge bine de tot. 


Întoarcem vinilul la faţa B şi dăm imediat peste pionierii muzicii electronice cântate live în România. Dacă aţi lipsit o vreme din peisaj este bine să ştiţi că ne referim la Brigada Artistică Urbană, care aduce aici periculos de mult groove. Piesa Stronger, năşită în grădina cafenelei D’arc încântă urechile cu delicatese şmechere în care sound-urile drum and bass fac casă bună cu vocea caldă a Tinei. Iar dacă mai adaugi la această reţetă şi sunetele mişto din alte stiluri care se amestecă la fix pe scheletul de dnb, dai de un ghiveci gustos. Pe scurt, e improvizatie cu cap care creeaza good vibes. 

Tot din liga „greilor“ vin şi cei de la Blazzaj, care aici ne propun un Ghetou de Aur înregistrat în Reflektor Venue. Adică piesa aia la care nu poţi decât să te mişti necontenit şi să fredonezi alături de Vita ...„Un pitic de grădină a-nceput revolta.  Geamurile termopane l-au urmat / şi împreună cu uşile de garaj /s-au îndreptat spre centrul noului oraş.  Acolo un geam termopan în forma de pentagramă a strigat: "Să trecem totul prin inox şi plastic!" / Dar totul era trecut prin inox şi plastic.  Astfel încât piticii, uşile de grădină, uşile de garaj/toate împreună au hotărât să facă o asociaţie - /O asociaţie de evidenţiere a lucrurilor profund asemănătoare /din ghetoul de aur şi au plecat pentru că la fix /începea întâlnirea masonilor de rigips“....

Dacă credeaţi că jazz-ul lipseşte din această compilaţie, v-aţi înşelat profund. Penultima piesă a compilaţiei din acest an aparţine celor de la JazzyBIT, care în stilul lor binecunoscut încântă urechile cu o porţie jazzy sub numele de  A Moon Ra. Nu ştiu exact cât timp au tras băieţii această piesă dar cu siguranţă au avut parte de o atmosferă faină, căci înregistrarea a avut loc la fabrica Clinica De Bere. 

Una din cele mai „nebune“ piese încheie faţa B a vinilului Made in TM 2017, căci cele opt minute incluse în „Water In Peaches“ ne conduc în lumea plină de mister a celor de la Exit Oz. Pe scurt, e o ţăcăneală numită de unii dark jazz, unde au loc bombardamente cu riff-uri ucigătoare şi trompete nimicitoare, înregistrate la Hostel Costel. Pe larg, e un deliciu pentru urechile care degustă underground-ul. 

Nu am cum să închei fără mulţumirile fierbinţi către echipa Made in TM pentru acest preview. Poate ar fi bine de precizat şi faptul că acest vinil va fi lansat undeva în a doua jumătate a lunii decembrie 2017.  Fiţi pe fază!
UPDATE Compilaţia se poate pre - comanda aici. 

21 nov. 2017

Silent Strike - It's not safe to turn off your computer


                                               

După cum remarcam şi cu vreo cinci anişori în urmă, Silent Strike este o pată de culoare cât se poate de interesantă în mirifica industrie muzicală autohtonă. Cunoscut în cercurile mai mult sau mai puţin „underground“ din România datorită colaborărilor cu nume ca Ada Milea, Alexandrina, Lucian Ban, Mat Maneri, Alex Harding, Deliric, Vlaicu Golcea, Sorin Romanescu, Electric Brother, Yvat sau Subcarpaţi, Ioan Titu reuşeşte şi de această dată să se ridice deasupra „concurenţei“ (aia care o fi!) cu un disc bine copt. Melancolic şi care te duce într-o lume mult prea misterioasă pe alocuri, dar care te loveşte cu energie exact când te aştepţi mai puţin. Piesele alternează izbutit între posomoreală şi veselie emanând un tot unitar valoros. Nu mai puţin de şase piese de pe acest disc sunt realizate alături de timişoreanca EM (Emanueala Alexa), cunoscută amatorilor de rock alternativ graţie proiectului BAB.

Cele 17 piese (printre care se numără şi cele două bonus track-uri Clouds) pot fi încadrate lejer în cutiuţa cu muzici electronice „de suflet“, iar stilistic călătoria aceasta te duce undeva într-un nomansland aflat la confluenţa unor tărâmuri care dacă e musai să le categoriseşti se învârt în zona trip – hop, pop de avangardă sau psychadelic – electronic. Desigur, toate aceste chichiţe menite a descrie muzica semnată Silent Strike pălesc în momentul în care te aşezi confortabil în fotoliu şi dai play albumului, căci „evadarea“ din cotidian propusă de artistul născut în Bacău poate avea conotaţii diferite pentru urechile melomanilor îndrăgostiţi de sunete frumoase.


Dincolo de sunete, atmosfera este completată de „zicale“ pline de şarm ca  „Nothing stays alike from another perspective, understanding the fact, but not the opposite face of it“(It's not safe to turn off your computer) sau superba piesă cu oareşce arome de Enigma care poartă titlul de Blue Saw (un remake al piesei Saw apărută pe albumul din 2014 al artistului). Pe ici pe colo discul emană şi un iz de Bonobo (în special în First Blood) iar „Me Sane Man Me Same Man“  este o combinaţie  meseriaşă în care sound-uri trendy în 2017 se îmbină „pe bune“ cu atmosfera discurilor ambientale a la Brian Eno, amalgamul rezultat fiind demn de aplauze prelungite. Parafrazând titulatura albumului, m-aş risca să constat că nu e „safe“ să ocoleşti albumul despre care tocmai te-am convins că merită să-l asculţi cu luare aminte, nu în timp ce –ţi faci cumpărăturile la supermarket. Nu de alta, dar rişti să ratezi una din cele mai şarmante apariţii din muzica românească 2017, la capitolul electronic – ambient – pop. Sau cum s-o numi ciorba asta gustoasă.


9 nov. 2017

Ibeyi - Ash

                                             



La doar doi ani după debutul omonim, cele două gemene care l-au avut ca tată pe binecunoscutul Miguel "Angá" Díaz, (din echipa Buena Vista Social Club) au revenit cu un album care are toate atu-urile unei audiţii deosebite, fiind încărcat cu o serie de lucruşoare din categoria „aşa da“. Ca şi în primul disc, şi aici diversitatea influenţelor stilistice este una de admirat.


Şi pentru că orice album „tare“ din zilele noastre e musai să aibe şi nişte featuring-uri „corecte“, printre colaboratorii acestui material discografic se regăsesc nişte figuri aparte. Aş începe cu domnul Kamasi Washington care adaugă un şarm mişto piesei “Deathless”. Dincolo de măiestria lui Kamasi Washington, piesa are şi un mesaj unitar, căci ea se referă la păţania uneia dintre cele două gemene care a fost arestată pe când avea 16 anişori pe motive rasiste. Incidentul a fost amintit de Lisa într-o conversaţie cu Richard Russell (boss-ul casei de discuri XL Recordings şi totodată producătorul acestui disc) care a încurajat-o să scrie o melodie despre această experienţă neplăcută. Şi uite aşa s-a născut o piesă în care ni se spune că  „He said, he said/You’re not clean/You might deal/All the same with that skin”. Încă din prima piesă a discului Ash e clar că avem de-a face cu o chestiune specială: pe parcursul celor 94 de secunde ale intro-ului avem parte de un sample repetitiv din Le Mystère des Voix Bulgares. Un alt moment interesant în care muzica tradiţională cubaneză se împleteşte la fix cu sound-urile moderne se regăseşte în Away, away. Stilistic albumul acesta se învârte undeva în zona downtempo electro-soul, hip-hop, jazz, cu percuţii cajon care amintesc de zonele vest africane. Un alt sample celebru este folosit în "No Man Is Big Enough For My Arms" unde se aude un fragment dintr-un speech susţinut de Michelle Obama, unde mesajul este “The measure of any society is how it treats its women and girls.”. Deosebit de inspirat este şi momentul „Transmission/Michaelion,” unde alături de Meshell Ndegeocello suntem trataţi şi cu o lectură în spaniolă din The Diary of Frida Kahlo. “Me Voy,” este cel mai pop moment alş discului, unde alături de fete apare şi rapperul Mala Rodríguez. Un alt moment care merită toată atenţia este When will I learn, unde apare şi Chilly Gonzales. Ultima piesă de aici, care dă titlul albumului este un amestec de Yoruba şi engleză care subliniază pe deplin mesajul  : "No more heart, no more home / And keep walking alone / We are actionless / Moving around“.

Deşi au doar puţin peste 20 de anişori Lisa-Kaindé şi Naomi Diaz demonstrează cu acest al doilea album că au toate atu-urile unei trupe coerente. Care oferă poveşti muzicale pline de substanţă şi originalitate. În cazul în care nu sunteţi îndrăgostiţi de refrenele facile, „Ash“ este un disc peste care nu aveţi voie să treceţi, căci piesele înglobate aici alcătuiesc unul din albumele mişto „pop“ ale anului în curs.

31 oct. 2017

Bucium - Miorita


                                           

E destul de greu să nu te gândeşti la Phoenix atunci când asculţi noul material discografic al formaţiei Bucium. Şi asta pentru că puternicul filon etno combinat cu arome de rock pe care l-ai descoperit (sau nu) din vechile albume ele Phoenix-ilor sunt omniprezente în toate cele 13 track-uri incluse pe acest album conceptual. Mioriţa merită toată atenţia melomanilor nu doar pentru conceptul audio propriu – zis ci şi pentru „latura palpabilă“ a albumului. În nişte vremuri în care multă lume renunţă pur şi simplu la a scoate CD-uri în format fizic (mai ales în ţărişoara noastră), cei de la Bucium se încăpăţânează să ofere melomanilor un produs remarcabil. Pachetul care conţine CD-ul acesta are dimensiuni neobişnuite pentru piaţa românească (dar care continuă o tradiţie a trupei), iar în interior sunt disponibile, pe lângă un cod de download al albumului şi 13 ilustraţii, fiecare reprezentând grafic câte o melodie. În plus, piesele-s legate între ele fără pauză, deci audiţia acestui disc este recomandabilă doar cap – coadă. Merită, căci poveştile capătă şi mai mult şarm odată cu ilustraţiile şi versurile frumos puse pe câte un carton. 

Conform celor spuse de membrii trupei, primele cântece de pe album s-au născut la începutul anilor 2000, dar din cauza „vremurilor“ d-atunci ele au fost înregistrate ca lumea doar în zilele noastre. Precum albumul anterior, “Live în Codrul Ascuns” şi povestea Mioriţa este strâns legată de Alex Pascu, basistul trupei Goodbye to Gravity. Înregistrarile au fost făcute de liderul trupei Goodbye to Gravity. El a apucat să mixeze prima piesă de pe album, însa procesul a fost întrerupt de momentul Colectiv. Pe disc sunt incluse şi două bonus tracks, ca omagiu adus lui Adrian Rugină, fostul toboşar al trupei. Adrian a decedat în momentul Colectiv, în timp ce încerca să salveze mai mulţi oameni din incendiu. Deocamdată albumul poate fi găsit doar la concertele formaţiei, urmând ca lansarea lui oficială să aibe loc în data de 6 decembrie.

18 oct. 2017

Melting Dice - Cord Cablu Creier

                                                   


Sintagma de „rock alternativ“ cu care se descriu timişorenii de la Melting Dice este la fel de relevantă ca şi accepţiunea faptului că „iarna nu-i ca vara“, ca să citez din vorbe clasice. Desigur, e greu de explicat ce mai înseamnă particula de „alternativ“ în 2017, după ce zeci de mii de trupe au ars-o pe filonul muzical popularizat printre alţii şi de celebrul John Peel. Ceea ce abordează cei patru artişti timişoreni pe acest disc de debut este rock pur, cu influenţe grunge din epoca Nirvana şi pe alocuri riff-uri specifice trupelor „metal“. Din ecuaţie nu lipsesc nici unele elemente specifice pop- rock – ului (mai ales la partea de refrene), dar dincolo de nuanţe, debutul Melting Dice este unul decent. Niciuna din cele zece compoziţii proprii de aici nu te face să exclami „waw“, dar per ansamblu, „Cord cablu creier“ „curge“ lejer şi şade bine în peisajul apariţiilor discografice 2017 din muzica românească rock. Care nici în 2017 n-o duce prea bine, dar asta este altă mâncare de peşte.

Cele 43 de minuţele şi şase secunde de „rock alternativ“ made in Timişoara încep cu o piesă care în primele 60 de secunde îţi dau impresia că tocmai vei asista la o baladă nu tocmai inspirată. Şi totuşi melodia cu pricina, „Inert“, are o rupere de ritm după primul minut care se dovedeşte a fi un moment izbutit şi devine pe alocuri o explozie de grunge în care se repetă obsesiv ㎥„Culorile-s gri/ Statuile-s vii/ Departe de mine/ Încearca să fii Mașinile ard/ Statuile cad/ Sirenele cântă/ Geamuri se sparg“.  Mai departe „Pavlov“ merge oarecum pe acelaşi calapod cu un refren zgomotos în care aflăm că „lumea se așteaptă să vii/ lumea nu vibrează/ lumea calculează/ dar lumii, nu-i pasă să știi“, iar „Acelaşi eu“ aduce un vag aer de Nirvana cu al lor „Smells like teen spirit“. „Scrisoare“ continuă în linii mari „signature“-ul timişorenilor, chiar dacă stilistic aici lucrurile devin ceva mai bogate. Un moment frumos îl reprezintă  „Desprins“, care pare a fi o melodie desprinsă din repertoriul celor de la R.E.M. iar cireaşa de pe tort este  „Nu călcaţi pe soare“. Nu doar muzical, căci aici şi versurile sunt şmechere (dacă vrei): „nşelăm câte-un vis chiar de ne-am promis/ să ţintim spre abis făra de chei (care mai vrei). vino mai aproape de soare/ suntem aici, mai aproape de soare/ nu-ţi fie teamă să păseşti pe soare/ vino cu noi mai aproape de soare“.

Mastering-ul nu este tocmai strălucit, dar unul din plusurile acestui disc este faptul că toate piesele sunt scrise în limba română. Trupa timişoreană care a pornit la drum în 2014 sub numele de Poşta Mare şi-a schimbat numele în Melting Dice în data de 1 aprilie 2016. Nu ştim motivul pentru care s-a făcut această schimbare. Ceea ce este cert este că trupa este alcătuită din Bogdan Cotîrță (voce, chitară), Flavius Vutan (chitară), Daniel Șimon (bass) şi Sorin Ghiniță (tobe). Un alt lucru sigur este că băieţii încearcă să-şi croiască un drum interesant. E un început, cu plusuri şi minusuri, dar din cele zece piese se simte că zarurile topite au ingredientele necesare pentru a se face cunoscute pe viitor.