12 dec. 2017

Bicep - Bicep

                                              

Fără îndoială că în zilele noastre e foarte greu să scoţi o muzică categorisită de urechile avizate drept „originală“. Nu doar din cauza că în orice stil muzical au apărut în ultima vreme „tone“ de creaţii care mai de care mai experimentale ci şi fiindcă în vremurile noastre ideea de „concept“ este tot mai precară. Iar atunci când vorbim de muzică electronică, lucrurile se complică şi mai mult, căci graţie tehnologiei actuale avem parte de aşa – zis muzicieni la fiecare colţ de stradă, iar o puzderie de albume seamănă cu „ceva“.

De la distanţă, albumul de debut al duo-ului irlandez Bicep pare a se încadra perfect în categoria descrisă mai sus: aceea a discurilor „trase la indigo“. Cu influenţe puternice din muzica electronică a anilor 90 şi track-uri executate impecabil din punctul de vedere al producţiei muzicale, piesele discului nu reuşesc să te atingă la o primă ascultare. Nu au nimic care să te facă să exprimi „waw“. Sunt un amestec ingenios de house, jungle breaks şi atât de binecunoscutele ritmuri de drum machine Roland 808 sau sound-uri disco. Adevărata valoare a albumului vine însă atunci când ai curiozitatea să asculţi piesele acestea cap – coadă, fiindcă conceptul irlandezilor capătă contur odată ce eşti familiarizat cu compoziţiile. Poţi avea surpriza să descoperi arome de Kraftwerk în „Kites“ sau minunatele acorduri ale celor de la Bianco de Gaia în „Rain“. Cireaşa de pe tortul numit Bicep rămâne fără îndoială „Aura“, o piesă care a făcut furori pe multe ringuri de dans din întreaga lume şi care un feeling aparte. Fiecare dintre cele 12 piese de aici au un aer aparte şi te pot duce cu gândul la diverse amintiri. Chiar şi Vespa, piesa de 90 de secunde care mie mi-a adus aminte de superba nebunie psihadelică a celor de la Yazoo numită I Before E Except After C .

Deşi ocoleşte cu bună ştiinţă „tendinţele 2017“ din muzica electronică, albumul Bicep este demn de fi declarat unul din cele mai interesante realizări ale anului. Asta pentru oamenii care ştiu să asculte fără prejudecăţi sound-uri electronice variate produse impecabil,. Pentru ei, discul ăsta „rupe“. Nu e neapărat pentru „prăjiţi“, carevasăzică. E frumos şi select. Executat cu bun simţ. E de neratat. 

29 nov. 2017

Made in TM - One Take 2017



                                                 



Nouă. Asta e cifra. Este pentru al 9-lea an consecutiv în care scena muzicală timişoreană are parte de un soi de Who's Who. Compilaţia lansată iniţial de cei de la anonimTM apare de vreo patru anişori sub umbrela Made in TM şi aduce în fiecare an câte o chichiţă nouă. Iar pentru acest an chichiţa cu pricina este cât se poate de spectaculoasă. Şi asta pentru că Made in TM apare pentru prima oară pe vinil. Ştiţi voi, chestia aia care de ceva vreme a prins un „revival“ binemeritat, chiar şi-n ţărişoara noastră. Şi asta nu e tot. Pentru că în 2017, echipa răspunzătoare pentru această minunăţie a invitat nouă locaţii din Timişoara să adopte câte o trupă reprezentativă. Iar înregistrările au avut loc chiar acolo, în inima celor care i-au adoptat. Aşa s-a născut conceptul de #OneTake. Dintr-o dată, cum ar veni. 

„Sound-ul hibrid, de live combinat cu tehnica de studio, este obţinut cu ajutorul echipamentelor de la SoundCreation. Video-urile pieselor, creeate de Electronic Resistance, apar concomitent cu lansarea compilaţiei pe canalul de Youtube al Made in TM“, spun naşii acestei frumuseţi sonore. 

Lucrurile încep domol cu o formaţie pe care am avut ocazia s-o vedem într-un concert susţinut în cadrul festivalului UniVibes din acest an care-şi spune Sweet Wedensday. Urechile sunt bombardate cu un soi de rock care se vrea un amestec între The Police, grunge-ul anilor 90 şi stoner rock. Piesa I'm On It, înregistrată la cafeneaua Aethernativ deschide selecţia din acest an într-un mod simpatic. 

Următoarea oprire este magazinul U-Man care i-a adoptat pe cei de la Paratrăznet care-şi fac de cap pe parcursul a 12 minute cu ...aţi ghicit....stoner rock. E şi normal căci membrii trupelor Methadone Skies şi Egocentrics, care alcătuiesc această titulatură, îşi dau în petec cu o bucată energică din care nu lipsesc sound-uri a la God Is An Astronaut sau Karma To Burn. Cinciu Minciu are suişuri şi coborâşuri, exact câte sunt necesare pentru ca acest track să fie digerat pe nerăsuflate de amatorii de asemenea sound-uri. 

Despre Implant Pentru Refuz multe lucruri nu ar mai fi de zis, căci populara trupă de hardcore care şi-a creat un renume în întreaga ţară face o figură frumoasă aici cu March to the End, înregistrată la un concert al trupei desfăşurat La Căpiţe. 

Penultima piesă de pe prima faţă a acestei compilaţii aparţine celor de la Grave For Sale, care au tras „acasă“ Buddha's Palm. (având în vedere că solista Robyn e una din proprietarele barului Manufactura). Compoziţia cu pricina se înscrie exact în registrul cu care ne-am obişnuit de la prima trupă de surf - rock din România, şi anume energie fără limite şi good times, chestiuni mega . plăcute. 

Juniorii de la ALL Friends Band ne propun aici o piesă în care ne anunţă faptul că „She’s Got The Move“. Piesa înregistrată la magazinul Soundcreation demonstrează faptul că muzica rock e pe mâini bune şi pe viitor. Şi asta nu numai pentru acel „i got the groove“ din refren ci şi pentru că piesa curge bine de tot. 


Întoarcem vinilul la faţa B şi dăm imediat peste pionierii muzicii electronice cântate live în România. Dacă aţi lipsit o vreme din peisaj este bine să ştiţi că ne referim la Brigada Artistică Urbană, care aduce aici periculos de mult groove. Piesa Stronger, năşită în grădina cafenelei D’arc încântă urechile cu delicatese şmechere în care sound-urile drum and bass fac casă bună cu vocea caldă a Tinei. Iar dacă mai adaugi la această reţetă şi sunetele mişto din alte stiluri care se amestecă la fix pe scheletul de dnb, dai de un ghiveci gustos. Pe scurt, e improvizatie cu cap care creeaza good vibes. 

Tot din liga „greilor“ vin şi cei de la Blazzaj, care aici ne propun un Ghetou de Aur înregistrat în Reflektor Venue. Adică piesa aia la care nu poţi decât să te mişti necontenit şi să fredonezi alături de Vita ...„Un pitic de grădină a-nceput revolta.  Geamurile termopane l-au urmat / şi împreună cu uşile de garaj /s-au îndreptat spre centrul noului oraş.  Acolo un geam termopan în forma de pentagramă a strigat: "Să trecem totul prin inox şi plastic!" / Dar totul era trecut prin inox şi plastic.  Astfel încât piticii, uşile de grădină, uşile de garaj/toate împreună au hotărât să facă o asociaţie - /O asociaţie de evidenţiere a lucrurilor profund asemănătoare /din ghetoul de aur şi au plecat pentru că la fix /începea întâlnirea masonilor de rigips“....

Dacă credeaţi că jazz-ul lipseşte din această compilaţie, v-aţi înşelat profund. Penultima piesă a compilaţiei din acest an aparţine celor de la JazzyBIT, care în stilul lor binecunoscut încântă urechile cu o porţie jazzy sub numele de  A Moon Ra. Nu ştiu exact cât timp au tras băieţii această piesă dar cu siguranţă au avut parte de o atmosferă faină, căci înregistrarea a avut loc la fabrica Clinica De Bere. 

Una din cele mai „nebune“ piese încheie faţa B a vinilului Made in TM 2017, căci cele opt minute incluse în „Water In Peaches“ ne conduc în lumea plină de mister a celor de la Exit Oz. Pe scurt, e o ţăcăneală numită de unii dark jazz, unde au loc bombardamente cu riff-uri ucigătoare şi trompete nimicitoare, înregistrate la Hostel Costel. Pe larg, e un deliciu pentru urechile care degustă underground-ul. 

Nu am cum să închei fără mulţumirile fierbinţi către echipa Made in TM pentru acest preview. Poate ar fi bine de precizat şi faptul că acest vinil va fi lansat undeva în a doua jumătate a lunii decembrie 2017.  Fiţi pe fază!
UPDATE Compilaţia se poate pre - comanda aici. 

21 nov. 2017

Silent Strike - It's not safe to turn off your computer


                                               

După cum remarcam şi cu vreo cinci anişori în urmă, Silent Strike este o pată de culoare cât se poate de interesantă în mirifica industrie muzicală autohtonă. Cunoscut în cercurile mai mult sau mai puţin „underground“ din România datorită colaborărilor cu nume ca Ada Milea, Alexandrina, Lucian Ban, Mat Maneri, Alex Harding, Deliric, Vlaicu Golcea, Sorin Romanescu, Electric Brother, Yvat sau Subcarpaţi, Ioan Titu reuşeşte şi de această dată să se ridice deasupra „concurenţei“ (aia care o fi!) cu un disc bine copt. Melancolic şi care te duce într-o lume mult prea misterioasă pe alocuri, dar care te loveşte cu energie exact când te aştepţi mai puţin. Piesele alternează izbutit între posomoreală şi veselie emanând un tot unitar valoros. Nu mai puţin de şase piese de pe acest disc sunt realizate alături de timişoreanca EM (Emanueala Alexa), cunoscută amatorilor de rock alternativ graţie proiectului BAB.

Cele 17 piese (printre care se numără şi cele două bonus track-uri Clouds) pot fi încadrate lejer în cutiuţa cu muzici electronice „de suflet“, iar stilistic călătoria aceasta te duce undeva într-un nomansland aflat la confluenţa unor tărâmuri care dacă e musai să le categoriseşti se învârt în zona trip – hop, pop de avangardă sau psychadelic – electronic. Desigur, toate aceste chichiţe menite a descrie muzica semnată Silent Strike pălesc în momentul în care te aşezi confortabil în fotoliu şi dai play albumului, căci „evadarea“ din cotidian propusă de artistul născut în Bacău poate avea conotaţii diferite pentru urechile melomanilor îndrăgostiţi de sunete frumoase.


Dincolo de sunete, atmosfera este completată de „zicale“ pline de şarm ca  „Nothing stays alike from another perspective, understanding the fact, but not the opposite face of it“(It's not safe to turn off your computer) sau superba piesă cu oareşce arome de Enigma care poartă titlul de Blue Saw (un remake al piesei Saw apărută pe albumul din 2014 al artistului). Pe ici pe colo discul emană şi un iz de Bonobo (în special în First Blood) iar „Me Sane Man Me Same Man“  este o combinaţie  meseriaşă în care sound-uri trendy în 2017 se îmbină „pe bune“ cu atmosfera discurilor ambientale a la Brian Eno, amalgamul rezultat fiind demn de aplauze prelungite. Parafrazând titulatura albumului, m-aş risca să constat că nu e „safe“ să ocoleşti albumul despre care tocmai te-am convins că merită să-l asculţi cu luare aminte, nu în timp ce –ţi faci cumpărăturile la supermarket. Nu de alta, dar rişti să ratezi una din cele mai şarmante apariţii din muzica românească 2017, la capitolul electronic – ambient – pop. Sau cum s-o numi ciorba asta gustoasă.


9 nov. 2017

Ibeyi - Ash

                                             



La doar doi ani după debutul omonim, cele două gemene care l-au avut ca tată pe binecunoscutul Miguel "Angá" Díaz, (din echipa Buena Vista Social Club) au revenit cu un album care are toate atu-urile unei audiţii deosebite, fiind încărcat cu o serie de lucruşoare din categoria „aşa da“. Ca şi în primul disc, şi aici diversitatea influenţelor stilistice este una de admirat.


Şi pentru că orice album „tare“ din zilele noastre e musai să aibe şi nişte featuring-uri „corecte“, printre colaboratorii acestui material discografic se regăsesc nişte figuri aparte. Aş începe cu domnul Kamasi Washington care adaugă un şarm mişto piesei “Deathless”. Dincolo de măiestria lui Kamasi Washington, piesa are şi un mesaj unitar, căci ea se referă la păţania uneia dintre cele două gemene care a fost arestată pe când avea 16 anişori pe motive rasiste. Incidentul a fost amintit de Lisa într-o conversaţie cu Richard Russell (boss-ul casei de discuri XL Recordings şi totodată producătorul acestui disc) care a încurajat-o să scrie o melodie despre această experienţă neplăcută. Şi uite aşa s-a născut o piesă în care ni se spune că  „He said, he said/You’re not clean/You might deal/All the same with that skin”. Încă din prima piesă a discului Ash e clar că avem de-a face cu o chestiune specială: pe parcursul celor 94 de secunde ale intro-ului avem parte de un sample repetitiv din Le Mystère des Voix Bulgares. Un alt moment interesant în care muzica tradiţională cubaneză se împleteşte la fix cu sound-urile moderne se regăseşte în Away, away. Stilistic albumul acesta se învârte undeva în zona downtempo electro-soul, hip-hop, jazz, cu percuţii cajon care amintesc de zonele vest africane. Un alt sample celebru este folosit în "No Man Is Big Enough For My Arms" unde se aude un fragment dintr-un speech susţinut de Michelle Obama, unde mesajul este “The measure of any society is how it treats its women and girls.”. Deosebit de inspirat este şi momentul „Transmission/Michaelion,” unde alături de Meshell Ndegeocello suntem trataţi şi cu o lectură în spaniolă din The Diary of Frida Kahlo. “Me Voy,” este cel mai pop moment alş discului, unde alături de fete apare şi rapperul Mala Rodríguez. Un alt moment care merită toată atenţia este When will I learn, unde apare şi Chilly Gonzales. Ultima piesă de aici, care dă titlul albumului este un amestec de Yoruba şi engleză care subliniază pe deplin mesajul  : "No more heart, no more home / And keep walking alone / We are actionless / Moving around“.

Deşi au doar puţin peste 20 de anişori Lisa-Kaindé şi Naomi Diaz demonstrează cu acest al doilea album că au toate atu-urile unei trupe coerente. Care oferă poveşti muzicale pline de substanţă şi originalitate. În cazul în care nu sunteţi îndrăgostiţi de refrenele facile, „Ash“ este un disc peste care nu aveţi voie să treceţi, căci piesele înglobate aici alcătuiesc unul din albumele mişto „pop“ ale anului în curs.