30 iun. 2011

Action Bronson - Dr. Lecter

Asteptari: Nada. Ce asteptari poti avea de la un tip despre care nici Google-ul nu-ti da prea multe indicii? Ceea ce se stie despre acest Action Bronson este ca aparent e un maestru culinar. Si ca provine din New York, iar  Dr. Lecter este albumul lui de debut, care vine la doar cateva luni dupa un mixtape numit Bon Appetit...Bitch.

Rezultat: Nu ma ascund dupa deget: o buna parte a hip – hop – ului „de stil nou“ (citeste promovat de mass – media) mi se pare atat de infantil si insipid incat consider ca e o adevarata blasfemie sa te obosesti pana si sa-l critici. Din cand in cand, apar insa figuri interesante, iar acest Action Bronson e categoric o surpriza placuta. Criticii l-au botezat „Ghostface Killah in varianta alba“ si nu prididesc in a sublinia faptul ca omul acesta foloseste o sumedenie de metafore despre mancare, fiind un soi de food gangster. Dincolo de texte, frumusetea acestui material consta in faptul ca instrumentatiile care servesc fundamentul acestor piese au parte de o serie de „brizbriz”-uri din epoca old – school, carevasazica sunt cat se poate de solide.

29 iun. 2011

Status Quo - Quid pro quo

Asteptari: Oamenii astia “o ard” de prin 1962, dar si-au scos primul album “de-abia” in 1968. Quid Pro Quo este cel de-al 29-lea disc din cariera britanicilor Status Quo si contine 14 piese noi – noute plus o varianta live a celebrului hit In the Army Now si vine cu inca un CD atasat ce cuprinde cateva inregistrari din concerte sustinute anul trecut in Amasterdam si Melbourne.

Rezultat: Trupa asta face parte din acea categorie a legendelor despre care se poate spune lejer ca daca ai ascultat un album e ca si cum le-ai fi ascultat pe toate. In mare parte, feeling-ul pieselor este unul care subliniaza aerul compozitiilor rock n roll din anii 60. Asadar, nimeni n-are de ce sa se mire: de mai bine de 40 de ani oamenii astia pedaleaza cam pe aceleasi armonii. Desigur, aceasta constatare poate fi una pozitiva sau negativa, depinde de perceptie. In schimb, daca aveti ocazia sa vedeti vreodata show-urile lor live, categoric veti fi convinsi de faptul ca ceea ce presteaza veteranii astia vine din suflet. Si asta, conteaza!

Phreek Plus One - Phreek Party

Asteptari: Phreek Plus One este o gasca italiana de muzicieni formata din Ivan Savoldi, Alessandro Cattanatto si Giovanni Guerretti. Cei trei muschetari muzicali au debutat inca din 2006 cu cateva piese la celebrul label german Compost, iar acest acest Phreek Party este albumul lor de debut care contine 12 piese. 

Rezultat: Ceea ce presteaza oamenii acestia poarta denumirea de nu disco, un concept care face tot mai mari ravagii in tarile civilizate si pe care mi l-as dori sa fie implementat de urgenta si in tarisoara noastra, fiindca MERITA! Press release-ul acestui material sustine ca italienii in cauza au „calarit” acest val cu mult timp inainte ca acesta sa devina trendy. Per ansamblu, spectrul sonor al acestui „nu disco” e un soi de veriga lipsa dintre disco-ul etalat cu deosebita maiestrie de alde Giogio Moroder prin trecut si muzica electronica botezata space – disco din zilele noastre (practicata de alde Lindstrom).

28 iun. 2011

Peter Murphy - Ninth

Asteptari: In cazul in care nu sunteti foarte familiari cu muzica gothic rock, e foarte probabil sa nu fi auzit de Peter Murphy. Si nici de Bauhaus, prima trupa goth rock infiintata in 1978, al carei solist a fost domnul care face subiectul acestei recenzii, alintat adesea cu particula de Godfather of Goth. Ninth este cel de-al 9-lea album solo al lui si vine la sapte ani distanta dupa Unshattered si la trei ani dupa ultimul Bauhaus, Go Away White.

Rezultat: La cei 53 de ani ai sai, omul acesta nu da semne de oboseala, iar pentru cei care au prins vreodata semnificatia stilurilor punk, goth sau doom, cele 11 piese de aici vor fi un adevarat balsam pentru suflet. Peter Murphy ramane la fel de unic ca pe vremuri, iar spectrul sonor din Ninth ocoleste cu buna stiinta artificiile moderne propagate de trupele actuale. Evident, ca sa gusti asa cum se cuvine aceasta ciorba e nevoie sa fii nostalgic. Dealtfel, am impresia ca Peter Murphy ar fi putut sa faca literalmente orice in aceste piese, fiindca fanii devotati l-ar fi urmat cu sfintenie.

27 iun. 2011

Beyonce - 4

Asteptari: Fosta componenta a trupei Destiny s Child a debutat solo in 2003 cu albumul Dangerously in Love si se poate mandri cu 16 premii Grammy. Noul ei album, 4, vine la trei ani dupa  I Am... Sasha Fierce.


Rezultat: Probabil ca mi-ar lua mult timp sa adun, iar apoi sa enumar multimea de dive muzicale care de cand lumea continua sa ofere melomanului avid de pop hituri pe banda rulanta. Muzica stil Beyonce face parte din acel gen al carei fan nu as putea fi niciodata, chiar daca nu reuseste sa ma enerveze. Principalul motiv este acela ca oricand prefer o chestie naturala mancarurilor prefabricate. Si lista motivelor poate continua, dar pur si simplu sunt mult prea lazy pentru a dezvolta acest subiect. Vrem sau nu, Beyonce a ajuns la o cota de celebritate vecina cu isteria.  La un asemenea nivel, e destul de greu sa mai faci o distinctie obiectiva intre produsul Beyonce si muzica Beyonce.