Pitbull - Planet Pit

Asteptari: Pitbull e un tip care-si spune rapper si care a debutat in 2004 cu M.I.A.M.I. (Money Is a Major Issue). Armando Christian Pérez a reusit sa editeze sase albume in sapte ani, acest Planet Pit venind la doar un an dupa precedentul Armando.

Rezultat: Nu am o afectiune deosebita pentru cainii din rasa Pitbull. Dar nu acesta este motivul pentru care acest disc e unul de cacao. Ci acela ca toate piesele seamana ca doua picaturi de apa intre ele. Bucatile astea muzicale care au pretentia de a fi numite compozitii sunt pline de toate chestiile care se folosesc in exces in „felia” asta: vocoder, autotune, bass-ul ala „de ascultat in masina la maxim pentru a te da mare” si o   sumedenie de texte tampitele.

Arnaud Rebotini - Someone gave me religion

Asteptari: Arnaud Rebotini e un muzician francez care si-a inceput cariera in anii 90 intr-o formatie de death – metal si care mai apoi a cotit-o spre electroclash fiind fondatorul trupei Black Strobe si boss-ul casei de discuri Blackstrobe Records.

Rezultat: In cazul in care urechile voastre au luat contact cu muzica electronica nu doar in cluburi, exista posibilitatea ca sa recunoasteti o sumedenie de sintetizatoare analogice din categoria vintage, in special sound-urile acelea de neuitat de la Roland. In linii mari, ceea ce se deruleaza aici este un ghiveci de electroclash (inventat de Black Strobe) techno si acid. Cele noua piese ale albumului iti provoaca un trip cat se poate de placut in care spectrul sonor se invarte in zona  Depeche Mode, Sisters of Mercy, Front 242, Nitzer Ebb, Vitalic sau Tiefscwarz.. Categoric discul asta emana un puternic aer nostalgic, imbogatit cu techno si acid de cea mai buna speta. 

Limp Bizkit - Gold Cobra

Asteptari: Cu 60 de milioane de discuri vandute in lumea intreaga, Limp Bizkit este cu siguranta una din cele mai cunoscte formatii din zona nu/rap metal. Trupa a debutat in 1997 cu Three Dollar Bill, Yall$ iar Gold Cobra vine la sase dupa precdentul The Unquestionable Truth (Part 1).

Rezultat: Nu fac parte din categoria aia de oameni care au asteptat cu nerabdare acest disc. Ca sa fiu sincer, nici nu mai eram sigur ca Fred Durst cu a lui sepcuta lui rosie de baseball mai activeaza in business. Drept urmare, inaintea acestei auditii eram destul de sceptic in privinta probabilitatii ca omuletii astia sa mai ajunga vreodata la ceea ce au reprezentat ei odinioara. Dupa sase ani de pauza si ultimul album de cacao (The Unquestionable Truth), mari asteptari nu existau. Si totusi, comeback-ul e unul de remarcat. Chiar daca melodiile de pe Gold Cobra nu aduc nimic nou, ele pica la fix. Stati pe pace, oamenii acestia nu s-au reinventat, pur si simplu au compus niste piese in stilul lor de la-nceput. Piese care la prima auditie suna mai mult decat valabil.

Ricardo Villalobos & Max Loderbauer - Re: ECM

Asteptari: Pentru unii ECM reprezinta un univers sonor distinct. Pentru ceilalti ECM (Edition of Contemporary Music) e o casa de discuri care de prin 1969 e responsabila cu multe bunataturi din zona jazz-ului si nu numai. Ricardo Villalobos si Max Loderbauer sunt doua nume cunoscute din zona electronica contemporana, primul pentru seturile sale de club iar al doilea pentru diverse incursiuni sonore cum ar fi cele din visteria Moritz Von Oswald Trio.

Rezultat: Pe hartie, combinatia asta inedita promite multe. Sa te apuci sa remixezi (chiar daca notiunea asta nu e tocmai adecvata in acest caz) chestii din repertoriul avangardist sau de jazz clasic din visteria ECM pare a fi o chestie interesanta. Asadar, am pornit cu mari sperante la aceasta auditie, din mai multe motive. Rezultatul n-a fost insa pe masura asteptarilor. Se prea poate ca unul din motivele pentru care n-am rezonat defel cu acest Re:ECM a fost faptul ca piesele originale imi sunt cu desavarsire necunoscute.

Dolly Parton - Better Day

Asteptari: Fara indoiala, Dolly Parton este una din cele mai cunoscute figuri ale muzicii country din intreaga lume. Solista a debutat in 1967, iar noul ei disc este cel de-al 41-lea album de studio din cariera!

Rezultat: Se prea poate ca primul meu contact cu muzica country sa fi avut loc cand printre filmele care rulau in perioada de dinainte de 89 prin cinematografele Timisoarei s-a numarat si comedia 9 to 5, care a reprezentat dealtfel si debutul cinematografic al celebrei soliste. Nu intamplator am amintit de celebrul film, deoarece patru din cele 12 piese incluse pe noul ei album - I Just Might, Get Out and Stay Out, Shine Like the Sun si Let Love Grow - sunt adaptari ale 9 to 5 –ului care a fost jucat pe Broadway. Parafrazand un hit al celor de la R.E.M. noile piese ale solistei cunoscute printre altele si pentru bustul ei mai mult decat generos fac parte din categoria Shinny happy people incadrandu-se in sertarul „country cu mesaj pozitiv“.