19 ian. 2022
Lil Obeah - From Transylvania
16 ian. 2022
Petre Ionuțescu - Murmur (Live)
Dacă ați avut vreodată ocazia să-l ascultați pe Petre Ionuțescu, e clar că ați sesizat niște influențe. Cel mai la-ndemână exemplu în acest sens este trompetistul norvegian Nils Petter Molvaer, care dealtfel i-a încântat pe melomani și-n vara anului trecut în cadrul celui mai șmecher festival de jazz din țara noastră, cel de la Gărâna.
La sfârșitul anului 2021, Petre Ionuțescu a lansat albumul „Murmur“, un material discografic ce conține opt piese proprii, care au fost pentru prima dată interpretate cu ocazia unui concert inedit susţinut pe o scenă plutitoare aflată în mijlocul lacului Trei Ape din comuna Brebu Nou, în 2020. Și fiindcă trăim vremuri completamente digitale, materialul s-a lansat într-o formă audio – vizuală. Pentru a savura așa cum se cuvine această călătorie, vă recomand cât se poate de apăsat să ascultați Murmur cu perdeaua trasă și telefonul mobil pe silențios, departe de orice dispozitiv care proiectează imagini. Fiindcă magia stă în imaginația fiecărui ascultător . Iar dacă ascultați la niște căști performante, veți descoperi câteva sound-uri cu adevărat mirifice.
Se știe că în vremurile noastre o bună parte din albume sunt gândite ca un slalom între genuri muzicale care în imaginația conservatorilor în ale muzicii nu au cum să se împace. Deși se scaldă uneori la granița mai multor genuri, Murmur nu a fost creat pentru a demonstra cuiva ceva. Nu ai senzația că e un disc fabricat pentru a crea vâlvă. E un basm modern de Hans Christian Andersen, cu clipocitul apei din depresiunea Gărâna care se îmbină la marea artă cu o serie de instrumente arhaice și moderne. Pentru a resimți cât se poate de exact atmosfera, un alt sfat la fel de apăsat este să ascultați albumul acesta cap – coadă. Fără a apăsa butonul pause sau skip. Doar așa ai șansa să înțelegi ideea artistului. Să te delectezi pe deplin cu sound-urile ambientale și să te deconectezi de cotidian.
Amestecul de filon etno și sunete moderne se găsește din plin în zilele noastre. Se vede de la o poștă că multe dintre ele au fost fabricate pentru că „ciorba“ asta e trendy, carevasăzică e cool să amesteci doze de patriotism cu bla-bla-uri cotidiene. Din fericire, aici nu e cazul. Ingredientele din care este preparată ciorba asta sunt de cea mai bună calitate și nu dau impresia că au fost puse acolo doar pentru că sunt la modă. Printre lucrurile drăgălașe de tot sunt și incursiunile în sonoritățile care-ți pot aminti de Vangelis sau Bonobo, în diverse momente, în special pe penultima piesă Dance In Blue, care se recomandă a fi cea mai experimentală piesă.
Albumul ăsta face parte din acea categorie de discuri care fie ți se strecoară deîndată sub piele,fie intră direct la categoria „never again“. Nu poate fi etichetat în acele categorii „hipster – friendly “ care atrag multă lume în zilele noastre, iar principalul motiv pentru care reușește să-ți capteze atenția este acela că îmbină într-un fel cât se poate de adorabil modernul cu clasicul. Sunetele naturale neșlefuite cu efecte moderne care nu-s introduse în ecuație doar pentru că le folosesc și cei care compun pe bandă rulantă muzică pentru hipsteri.
Probabil că dacă eşti un robot care servește mâncarea la Jocurile Olimpice de la Tokio din 2022 există şansa să nu fii atins de muzica acestui disc. La fel ca și alți muzicieni din branșă, Petre Ionuțescu are un dar aparte de a te teleporta într-o altă lume. În care cuvântul de ordine este „lejer“. Murmur e un disc pe care îl „simţi“ cu toată fiinţa. Din loc în loc ai impresia că piesele astea au fost compuse special pentru urechile tale și savurezi momentul pe deplin. Marea majoritate a pieselor se înscriu în registrul lejer de care aminteam anterior și există șansa ca după audiţia acestui album să devii niţel mai bun înlăuntrul tău şi să te imunizezi cât se poate de mișto împotriva elementelor din societatea noastră care propovăduiesc cu bună știință energiile negative.
Putem să-l numim nu jazz, neo – clasicism, electronica with good flavours, dar dincolo de etichete, urechile destupate au parte de acel sentiment de „I feel good“, pe care ar trebui să ţi-l inspire arta numită muzică. Recomand cu căldură oamenilor deschişi la minte care apreciează deopotrivă naturaleţea jazz-ului sau a muzicii clasice dar şi frumuseţea efectelor electronice. Merge și pentru rockeri, în momentele în care e nevoie de o pauză de distors. Nu prea merge pentru cei care sunt îndrăgostiți de melodiile inspide, incolore și inodore care se difuzează în exces în zilele noastre, dar...- cine știe? – poate merge și-n această situație. Cu risul de a folosi cuvinte mari m-aș risca să cataloghez acest disc printre cele mai bune albume din categoria basme sonore din ultima vreme în România.
14 ian. 2022
Pierre Henry - Messe pour le temps présent
Dintr-o succintă istorie a muzicii electronice de-a lungul omenirii n-are cum să lipsească apariția primului instrument electric (inventat undeva în 1759), orga electrică (realizată pe baza aparatului de telegraf) sau tereminul care a fost inventat în 1922. Revenind ceva mai aproape de vremurile noastre, se cuvine să-l menționăm pe Pierre Henry, una din figurile emblematice ale genului muzical care poartă denumirea de „musique concrète“, care reprezentintă colaje de sunete înregistrate din surse acustice și electronice.
Mult mai puțin cunoscut decât alte legende precum Can, John Cage, Robert Moog, Karl-Heinz Stockhausen sau Kraftwerk (ca să dau doar câteva exemple), acest francez s-a afirmat imediat după cel de-al doilea război mondial când guvernul din această țară a pus bazele unui studio experimental. Aici Pierre Henry l-a cunoscut pe Pierre Schaeffer, iar cei doi au lansat în 1950 „Symphonie pour un homme seul “, o lucrare sonoră care e musai de introdus în categoria chestiilor interesante din muzica alectronică.
Am considerat necesar să fac această mică introducere pentru a intra în atmosfera discului „Messe pour le temps présent“, apărut în 1967, care a fost coloana sonoră a unui spectacol de balet realizat de Maurice Béjart . Dincolo de prologul de 90 de secunde care deschide acest album lucrurile devin cu adevărat spectaculoase datorită piesei Psyche Rock, compoziție care a fost remixată de o serie de alți interpreți ulterior, una din cele mai cunoscute variante fiind cea a lui Fatboy Slim.
Pe parcursul celor 20 de track-uri care curg cxât se poate de natural, urechile ascultătorului sunt tratate cu sound-uri care și-n 2022 pot fi lejer introduse în cutiuța cu muzici experimentale, iar acest lucru este unul cât se poate de interesant grație faptului că piesele astea au fost produse cu nu mai puțin de 55 de ani în urmă. Adică ân anul în care a avut loc Summer Of Love și topurile erau dominate de The Beatles , Small Faces, The Doors, Jefferson Airplane sau The Velvet Underground .
Pierre Henry a murit în 2017 la vârsta de 89 de ani iar dacă v-a căzut cu tronc recomandarea aceasta vă sfătuiesc să aruncați o ureche și-n boxsetul apărut anul trecut sub numele de Galaxie Pierre Henry, care cuprinde nu mai puțin de 13 CD-uri.
31 dec. 2021
Cele mai mișto albume ale anului 2021
Mocky – Overtones For The Omniverse
Ce poate ieși atunci când un producător canadian adună o orchestră de 16 persoane și înregistrează un album în numai 36 de ore? Ceva mișto, care merită ascultări succesive…
Nils Frahm - Old Friends New Friends
Un an nebun merită să fie încheiat într-un calm desăvârșit. Asta promite dubul album al maestrului Nils, care e de mare finețe. Un unguent de suflet pentru niște vremuri bizare…
Jana Rush – Painful enlightment
Dacă știți ce e footwork, atunci v-ați prins că albumul ăsta apărut la Planet MU vine din Chicago. Dincolo de etichete, p-aici sălășluiesc în pace un amalgam de genuri care par a nu avea nimic în comun.
Jazzbois - Jazzbois Goes Blunt II
Un disc din țara vecină, unde niște băieți maghiari navighează în apele instrumentale ale jazz-ului din care nu lipsesc evident nici alte stiluri mai mult mai mai puțin trendy.
Floating Points, Pharoah Sanders & The London Symphony Orchestra – Promises
Categoric intră la categoria ciudățeniile anului. Nu e un album ușor de digerat, la prima ascultare nu m-a surprins nimic. Dar, dacă ai tăria de a-l asculta ș-a doua oară...descoperi niște comori.
Viagra Boys – Wellfare Jazz
Cel de-al doilea album al trupei suedeze de post punk are toate ingredientele pentru o audiție cu urechile ciulite...
Pauline Anna Strom - Angel Tears in Sunlight
Pentru că discul ăsta e altceva. Autoarea albumului a murit la sfârșitul anului trecut, la vârsta de 74 de ani și a cochetat cu chestii electronice de pe vremea Kraftwerk-ului. Un soi de Vangelis, Enya și Aphex Twin amestecat în doze optime.
Torres – Thirstier
Dacă cineva te pune să descrii ce înseamnă alternativ rock în 2021, discul ăsta e definiția perfectă.
Vitalic- Dissidaence Ep. 1
Pascal Arbez-Nicolas are toate motivele să fie în oricare clasament de final de an cu al său album. Pentru că francezii sună întotdeauna într-un mare fel, în aproape orice stil muzical.
Sons of Kemet - Black To The Future
Nu e coloana sonoră a filmelor Back to future, dar e un material discografic care-ți încântă urechile într-un mod cât se poate de lovely...
Thy Catafalque: Vadak
Ce se întâmplă când amesteci trash, progressive rock, muzică populară maghiară, sintetizatoare și fusion jazz? Albumul ăsta e the answer....
Sophia Kennedy – Monsters
Din nou un album din categoria acelora în care genurile muzicale se topesc pe măsură ce asculți piesele. Un talmeș - balmeș de bun simț între electronica experimentală și balade acapella.
Makthaverskan - För Allting
E clar după nume că piesele astea vin din zona rece. Un soi de shoegaze, cu tentă nordică. Post – punk cu iz de The Cure plus alternative rock de anii 90, și alte bunătățuri frumos ambalate.
Illuminati Hottie - Let Me Do One More
Indie – punk și tot ce există mai bun pe felia asta alături de Sarah Tudzin, o fată care vine tocmai din Los Angeles. Și totuși nu sună deloc made in US....
TEKE::TEKE: Shirushi
Trupa asta a luat naștere ca un tribut band pentru Takeshi Terauchi (o legendă a muzicii surf și garage din Japonia), iar discul ăsta are toate motivele să te facă să bei bere de unul singur în fața oglinzii. În timp ce cânți niște chestii psihadelice, normal!
Nubia Garcia - Source ⧺ We Move
Niște jazz așezat cu bun gust pe niște beat-uri electronice din categoria celor cu bun gust, n-are cum să strice urechilor, nu-i așa?
Sleaford Mods – Spare Ribs
Fiindcă băieții ăștia n-au cum să te lase indiferent. Love it or hate it, dar muzichia lor e valabilă. Și cover-ul lor după Yazoo, e mai mult decât valabil...
Badbadnotgood – Talk Memory
Cu cinci ani în urmă băieții ăștia canadieni au concertat la Timișoara la festivalul Jazz TM. Între timp au scos cel de-al 5-lea material discografic care e jazz fusion psychedelic și multe alte ingrediente de bun augur.
L'Rain - Fatigue
Oare există experiemntal pop? Dap, ăsta e. Sunete americane încătușate într-o energie greu de descris.
Mouse on Mars - AAI
Definiția exactă a noțiunii de futuristic. Via Berlin….
Polo & Pan – Cyclorama
Tropical house de calitate, nu ceea ce ni se servește sub această etichetă de radiourile comerciale din întreaga lume.
Robert Plant and Alison Krauss - Raise The Roof
O posibilă continuare a albumului „Raising Sand” , cu americana care dă pe afară, captivant prin delicatețea pieselor.
Idles - Crawler
Hardcore și psycho – punk într-o realizare care n-are cum să lipsească din discografiile amatorilor de asemenea chestii.
Loraine James – Reflection
Oricât aș reflecta, nu-mi vine nicio etichetă cu care să descriu acest album. Deci…e IDM. Gustos.
Mdou Moctar - Afrique Victime
După cum îi spune și titlul albumul ăsta e din continentul care ne surprinde adeseori cu niște bunătățuri de neegalat.
Nala Sinephro - Space 1.8
Cosmic jazz de 45 de minute musai de ascultat cu perdelele trase și telefonul mobil oprit. La boxe vintage, dacă se poate…..
Dave Gahan & Soulsavers –Imposter
Nu mă omor eu după albumele cu cover-uri și nici Depeche Mode nu mai e atât de fantastic cum era odată. Și totuși felul în care sună albumul acesta e….de bun augur.
Koreless – Agor
În 2021 e desuet să spui despre un album că e electronic. Carevasăzică aș îndrăzni să-l cataloghez progressive electronic. Dincolo de asta, e ca o limonadă de mentă în miez de vară, refreshing….
Feu! Chatterton - Palais d'argile
Mais oui, Franța are o bogată istorie atunci când vine vorba de combinația între rock și electronic. Tres bien!
Parquet Courts - Sympathy for Life
Post – punk în straie de old school . Egal calitate!
Gaspard Augé - Escapades
Din sertarul Justice chestia asta e un electro disco din anii 70 retușat cu niște armonii moderne.
Altin Gün - Yol
Fiindcă o porție
de psycho turcesc prinde bine în orice vremuri. Oamenii ăștia vin din Amsterdam
și amestecă într-un soi de nota zece crâmpeue de folk rock cu bucăți de disco
de anii 80 într-un talmeș balmeș pur și simplu delicios.
ACTORS Acts of Worship
Cel de-al doilea album al trupei candiene care reușește să aducă sound-ul celor de la The Cure în zilele noastre are toate motivele pentru o audiție propice...
Nuovo Testamento - New Earth
O ciorbă interesantă de dark disco....Pentru că Los Angeles și Italia întotdeauna fac casă bună atunci câd vine vorba de muzică
29 dec. 2021
JazzyBIT - Drive