I love likembe. Konono No1 suna cat se poate de bine

Konono No 1 e un grup din Congo care a cucerit melomanii acum sase ani cu un album de debut extrem de bine primit. In acest al doilea disc, energia ritmurilor tribale africane se impleteste cat se poate de decent cu mijloace de exprimare moderne iar rezultatul este unul de nota zece. Discul este unul care trebuie luat ca un intreg, nu are „single“-uri sau momente mai linistite sau mai zbuciumate: pur si simplu fiecare din cele 8 piese aduce o explozie de sunete mistice si de neratat. continuare

John Grant e un tip iesit din comun....

Muzicianul se concentreaza asupra compozitiilor aparent din anii 70, care au ca tema dragostea si problemele vietii cotidiene. Teme prezentate intr-un mod banal, simplu, natural, fara brizbriz-uri sau artificii. Ceea ce este cert, e ca discul este unul care transmite emotii puternice. Poate prea puternice. Vocea lui Grant este una care emana melancolie cu nemiluita iar in unele cazuri seamana cu aceea a unui baietel care in prima zi de scoala e prea timid ca sa se prezinte in fata clasei. Am convingerea ca daca domnul John ar fi amestecat superbele balade cu niste piese cu mai mult “nerv” discul asta putea fi o capodopera. continuare

Pereti interesanti cu ambient, space - rock, techno: Walls

Ambient, space - rock, techno. Sau orice altceva ce-ti vine in minte atunci cand trebuie sa etichetezi ceva de care habar n-ai in ce sertar sa-l pui. Discul acesta e o explorare intre muzica de club, elemente psihadelice si krautrock cat se poate de modern. Ascultandu-l ai flashback-uri cu Brian Eno, Future Sound of London, Tangerine Dream, Animal Collective, Boards of Canada sau My Bloody Valentine. Si lista poate continua. Desi are mici hibe, Walls e de ascultat pentru aceia care nu-si pun muzica in masina sa impresioneze pietonii! continuare

Nimic nou sub soarele Faithless

Ceea ce iese de pe The Dance nu suna rau, nu deranjeaza catusi de putin si se poate spune ca e un disc tipic semnat Faithless. E clar, albumul nu are cum sa fie unul neinspirat pentru cineva care a gustat fie si franturi din hiturile anterioare. Numai ca, The Dance nu poseda acel „ceva“, special, care sa te faca sa exclami „waw“. E „business as usual“, decent dar care nu-ti ofera prea multe surprize. Insa, ce-i al lor, e al lor. Faithless demonstreaza ca cei care ii includ in categoria „o alta trupa dance“ se inseala amarnic. continuare

Dubstep pentru toata lumea: Rusko

OMG! este un disc cat se poate de distractiv. Iese din monotonia specifica sound-urilor dubstep si merita sa fie luat in serios. OMG! este smecher gandit. Pe toata durata lui, te impiedica sa emiti judecati. Cand esti tentat sa-l cataloghezi „dark“ apare cate o voce pretabila oricarui hit din Top 40. Cand esti gata sa-l declari „mai spre pop“, te loveste un bass care parca iti distruge difuzorul de la boxa. Piesele sunt puse strategic si creeaza o alternanta care reuseste sa te prinda ca ascultator. Practic, albumul are cantitati industriale din capitolul numit „diversitate“.continuare