De ascultat

Pe plan muzical, atunci când „etno“ se întâlnește cu „modern“, întotdeauna  apare o problemă-n plus. Și asta pentru că linia de demarcație între „kitsch“ și „original“ e subțirică rău. Nu de puține ori avem de-a face cu artiști care marjează pe această „ciorbă“ doar din considerente legate de public, căci în zilele noastre pentru a ieși din „bula proprie“ e indicat să „servești“ și alte audiențe, carevasăzică execuți acest pas doar pentru o expunere mai mare. Există desigur și artiști care încearcă acest exercițiu fără a-și propune faimă cu orice preț. Și care nu-s  neapărat originali, dar purced la imixtiunea celor două direcții mânați de cele mai bune sentimente care nu au deloc de-a face cu dorința neapărată de a-și crea cele 15 minute de faimă. Băieții de la Dirty Shirt fac parte din această categorie, din cauza faptului că  bucățile lor muzicale nu sunt inventate pentru a capta atenția publicului mainstream.  Nebunia asta de folclor îmbibat cu hardcore și a...

                                                       Cea mai cunoscută trupă de hardcore din România, IPR, a apelat la unul din cele mai mişto „trucuri“ popularizate la nivel mondial de MTV, pentru a oferi fanilor un nou material discografic. Ca o mică paranteză, deşi în accepţiunea generală seria de concerte MTV Unplugged a „revoluţionat“ muzica, e bine de ştiut că primul recital de această factură a avut loc prin 1968 când Elvis Presley a apărut la TV în faţa unui public restrâns în cadrul unui eveniment numit '68 Comeback Special. Indubitabil, în ultima vreme a devenit oarecum „trendy“ ca formaţiile „supărate“ să abordeze şi seturi „liniştite“. IPR nu a marşat prea mult pe această idee. Dealtfel în car...

Trăim nişte vremuri în care implanturile trendy sunt cele la sâni. Drept urmare, e tot mai greu să rezişti într-o lume în care totul e pe dos. Ar fi cât se poate de necesare şi nişte implanturi de creier pentru mulţi din cetăţenii actuali ai Terrei, dar asta e deja altă poveste. Şi totuşi, există oameni pentru care noţiunea de „implant“ şi-a păstrat aceeaşi relevanţă ca la începutul carierei timişorenilor de la Implant Pentru Refuz. Care acum 20 de ani au încercat să implanteze în muzica noastră un ţesut menit să dezvolte capacitatea de a spune nu oricărui fel de abuz. În jurul trupei, de-a lungul anilor s-a format o adevărată gaşcă. Şi nu e vorba de sensul „hip – hop – istic“ al termenului „gaşcă“, ci mai degrabă despre faptul că muzicienii din IPR au avut parte întotdeauna de o sumedenie de oameni care au apreciat ceea ce au construit de-a lungul timpului. Care s-au identificat cu ei, indiferent că a fost din spiritul de a lua atitudine împotiva explorării gazelor de şist, a demolă...

Pentru acei care nu ştiu ce înseamnă EBM, mă văd nevoit din start să fac nişte precizări. Nu e vorba de nicio greşeală de tastatură, e chiar EBM, nu EDM. Spre deosebire de particula care defineşte cât se poate de exact muzica dance electronică din zilele noastre, EBM-ul a devenit popular în anii 80, axându-se pe un melanj de post – industrial, synthpunk şi alte bunătăţuri. Suedezii de la Container 90 î şi descriu stilul muzical drept o combinaţie de old - school EBM şi electropunk. Dincolo de etichete, oamenii aceştia au editat albumele Scandinavian Masters (2006) şi World Champion Shit (2008), noul lor material discografic fiind cel de-al treilea disc din carieră. În cazul în care optaţi pentru versiunea Party – Kit a discului, pe lângă CD primiţi un deschizător de bere, o aspirină şi un prezervativ. Toate inscripţionate cu Container 90, of course. 

Desigur, nici o cronica serioasa despre noul album Misfits nu poate omite faptul ca e primul disc al lor „pe bune” din 1999 incoace. E drept, Jerry Only a preluat postul de solist al trupei inca din 2003 cand s-a nascut Project 1950, dar avand in vedere ca albumul ala a fost exclusiv de cover-uri, ar fi mai „safe” sa nu-l punem la socoteala. In tabara celor de la Misfits, de-a lungul anilor au avut loc o sumedenie de scandaluri. Despartiri, certuri, batalii in instanta, alea alea. Pentru o scurta vreme la ei a aparut inclusiv Marky Ramone din Ramones la tobe. Figura centrala a trupei, Glen Danzig, a parasit si el barca. Dincolo de povesti nemuritoare, creatorii horror – punk – ului au revenit pe baricade in formula Jerry Only, Dez Cadena si Eric Arce. Probabil ca banuiti deja: discul asta e mult mai palid decat creatiile aparute in trecut sub aceasta emblema.

Oricat de dubios ar parea, Dubioza Kolektiv „o arde“ intr-un soi de reggae, dub, hip – hop, ska, hardcore si muzica balcanica. Am constatat acest lucru „live, pe viu” vorba cuiva atunci cand au sustinut un concert in Timisoara, pe scena festivalului IRAF, unde – dupa cum era de asteptat – au repurtat un succes deosebit cu una din piesele care i-a facut cunoscuti pe meleagurile noastre si care poarta titlul de Marijuana. Fie ca ii categorisesti niste Rage Against the Machine mai balcanici sau niste Zdobi si Zdubi mai electronici, oamenii astia au o energie debordanta in concerte, iar acest lucru se simte cu urechea libera si in cel de-al 5-lea album discografic al lor care se numeste Wild wild East.