De ascultat

  Închide-ți ochii și imaginează-ți că ai pășit într-un sanctuar al liniștii și introspecției. Cam asta se întâmplă după audița celui de-al treilea album al francezilor care-și spun Bon Voyage Organisation , oameni care demonstrează o acumulare incredibilă de talent în slujba muzicii.  În cazul în care asculți doar finalul celei de-a doua piese incluse aici  - „Yuseef (Trouver le soleil dans chaque jour de pluie)“ – ești tentat să crezi că oamenii aceștia abordează un jazz experimental de genul  celor de la The Comet Is Coming. La o audiție mai atentă a albumului constați că artificiile sonore inserate în cele zece piese îți zugrăvesc în fața ochilor o frescă medievală care tocmai a fost restaurată și și-a recăpătat coloritul inițial. Tratamentul la care a fost supus stratul pictat include serioase porțiuni de nostalgie/melancolie specifice coloanelor de filme îmbogățit însă cu exuberanțe din zona muzicii electronice actuale.  Omul care se află în spatele concep...

                                             A fost o vreme când giumbuşlucurile solistului Jay Kay - dublate de pălăriile sale care parcă încercau să transmită un mesaj uşor desuet – au reuşit să creeze un soi de „iritare“. Deşi unele single-uri ca „Space Cowboy“ sau „Virtual Insanity“ m-au uns la suflet, „atitudinea“ degajată per ansamblu de Jamiroquai nu a reuşit defel să mă impresioneze. Percepţia s-a schimbat, ca în atâtea alte cazuri, după ce am avut ocazia să asist la un concert Jamiroquai, inclus în cadrul festivalului EXIT de la Novi Sad. Brusc, toate giumbuşlucurile personajului principal al acestui grup au trecut pe plan secundar, căci muzica a reuşit să atingă coarde sensibile. După şapte ani de pauză de la precedentul Rock Dust Light Star, era cât se ...

In cazul in care as fi un muzician, dupa mai multe auditii ale acestui Funkhaus Studio Sessions as fi nevoit sa iau niste masuri radicale. Fie as sta cu urechea lipita de difuzor pentru a prinde fiecare  subtilitate, fie m-as apuca de goblenuri. Daca esti un meloman care te respecti si nu esti ingropat pana-n maduva oaselor intr-un stil anume, probabil ca stii de Jazzanova. Colectivul de muzicieni din Berlin care adesea e alintat ca „pionier in ale nu jazz-ului“ are vreo 17 ani in spate, si totusi acest Funkhaus Studio Sessions este discul cu numarul trei din istoria lor. Dupa cum ii spune si numele discul e executat in legendarul GDR Rundfunk Orchestra Studios din Estul Berlinului, iar vestea si mai buna este ca chestia asta a fost si filmata.

Asteptari: Butterflies in my stomach este un proiect care a luat nastere in primavara anului anului 2005 avand in componenta patru din fostii membri ai trupei Baba Novac. Magic Store este albumul lor de debut care cuprinde zece piese care totalizeaza aproape 50 de minute de muzica. Rezultat: Am auzit de Butterflies in my stomach in cateva ocazii, dar mi-au picat cu tronc cand i-am vazut cantand piesa Lucrurile Bune in cadrul emisiunii Garantat suta la suta. Oamenii inoata in curentul numit nu jazz (sau acid jazz, daca vreti), un soi de ciorba in care inflexiunile clasice ale jazz-ului sunt amestecate cu saruri funk si sosuri groovy, topping-ul fiind asigurat de „minunatii“ electronice arhiprezente si-n downtempo sau trip – hop. Desi pe plaiurile unde exista cultura muzicala curentul asta e mega – trendy, pe la noi lucrurile stau cu mult altfel.

Asteptari: Ce se intampla atunci cand sapte muzicieni britanici amesteca un sunet delicat de nu – jazz cu beat-uri dub si dubstep? Ia nastere of course, Submotion Orchestra, care arunca pe piata albumul de debut Finest Hour.... Rezultat: Pare a fi o regula: atunci cand muzicieni din zone stilistice diferite isi dau intalnire intr-un studio de inregistrari rezultatul e always benefic pentru urechile bine spalate! Gasca britanica de fata este alcatuita din producatorul si DJ-ul Ruckspin, tobarul Tommy Evans (component al trupei Gentleman’s Dub Club), trompetistul de jazz experimental Simon Beddoe, claparul Taz Modi, percutionistul Danny Templeman (care mai colaboreaza printre altii si cu Macy Gray), basistul  Chris ‘Fatty’ Hargreaves si cireasa de pe tort solista Ruby Wood.

Asteptari: Ce se poate intampla atunci cand doi trompetisti de marca se reunesc cateva zile in studio pentru un proiect cat se poate de eclectic? Colin Benders si-a facut debutul in 2009 sub numele de Kyteman, un proiect de jazz – rap care s-a bucurat de un deosebit succes in Tara Lalelor. Totodata Colin este un trompetist din zona pop/cross-over. Eric Vloeimans este unul din cei mai cunoscuti trompetisti de jazz din Olanda (care dealtfel mai demult i-a fost profesor lui Colin) iar Kytecrash este prima lor colaborare impreuna. Rezultat: Pacat ca nu s-a inventat inca nota 11. Discul asta merita pe deplin acest calificativ. E un jazz mai altfel. E magic.

Asteptari: Spre deosebire de DJ-eii profesionisti, o buna parte a melomanilor nici nu baga de seama casa de discuri inscrisa in interiorul vreunui CD sau vinil. Asadar daca numele de G Stone Recordings nu va trezeste nici o reactie, nu-i nici un bai. Insa in cazul in care numele de Kruder & Dorfmeister – cei care sunt creatorii acestui label – nu va rezoneaza defel, inseamna ca va puteti considera fericitii posesori ale unor lacune in cultura voastra muzicala. Rezultat: Chiar daca in zilele noastre termeni ca „revolutionari” sau „deschizatori de drumuri” si-au pierdut din amploare gratie nejustificatei folosiri a acestora, atunci cand afirmi ca Peter Kruder si Richard Dorfmeister sunt doua legende ale muzicii nu ai cum sa fii privit cu scepticism de nimeni.

Ninja Tune e un fel de Motown al muzicii moderne. Surprinzator (sau nu!), compilatia aceasta aniversara nu are darul de a fi o antologie a celor 20 de ani scursi ci mai degraba vrea sa demonstreze ca poate si peste tot atatia ani artistii din familia Ninja Tune vor mai avea ceva de spus in scena muzicala. Simplul fapt ca oamenii acestia au rezistat asa o perioada intr-un domeniu atat de pretentios si schimbator care il constituie stilurile de avangarda e laudabil. Secretul celor de la Ninja Tune a fost acela ca nu s-au identificat niciodata cu o singura directie din familia „electronica”. Intotdeauna au avut cativa artisti „de top” si altii care au fost inclusi in categoria „ciudati”. Asteptari: Daca faceti parte din categoria de oameni care nu dau importanta defel caselor de discuri, ar trebui sa stiti ca Ninja Tune este un record label pus la cale de catre doi membri ai proiectului Coldcut, care cu ocazia aniversarii a 20 de ani de existenta a aruncat pe piat...

Chiar daca aparent Tonbrucket nu este un disc musai de jazz, acesta se adreseaza cu precadere amatorilor de muzici instrumentale. Se gasesc aici elemente susceptibile a fi fost “importate” din alte stiluri, astfel incat intregul produs este un experiment. Fara indoiala e un disc recomandat amatorilor de fusion. Dan Berglund, basistul care a fost prezent la Timisoara alaturi de celebra trupa suedeza Esbjorn Svennson Trio (E.S.T.) revine in atentia publicului alaturi de noul lui proiect numit Tonbrucket. Proiectul format dupa dezmembrarea E.S.T. - datorata mortii lui Esbjorn Svennson survenita acum doi ani – ii mai include pe Tomas Hallonste la pian, Johan Lindström la chitara si Andreas Werliin la tobe. Tonbrucket inseamna in limba suedeza „fabrica de sunete“ iar cele zece compozitii de pe acest disc creioneza cat se poate de exact aceasta sintagma. Sister Sad, prima piesa a albumului este o “afacere” cat se poate de trista care spre mijloc are un apogeu interesant,...

Instrumentele exotice au un rol aparte in aceasta feerie sonora: de la un nai din Armenia numit Doudouk la un fel de chitara bass facuta zice-se din piele de camila care se numeste hajouj. Prea multe nu sunt de spus despre cele 13 piese: oricine iubeste jazz-ul, rock-ul si ritmurile world va gasi o auditie mai mult decat placuta in aceasta noua aparitie a trio-ului. De bagat la urechiuta fara limita de varsta, nationalitate sau sex. Pentru o calatorie in jurul lumii nu-ti trebuie nici pe departe 80 de zile dupa cum sustinea Jules Verne. E de-ajuns 60 de minutele, timpul cat dureaza cele 13 piese incluse pe noul album al proiectului francez Hadouk Trio, care reuseste gratie instrumentelor folosite sa ne duca din China pana-n Africa cat ai zice peste. Cu o mica oprire in Armenia, desigur. Hadouk Trio a cucerit o multime de aprecieri din partea criticilor si chiar si prestigiosul premiu Victoires de la Musique Jazz, fiind cunoscuti mai ales pentru materialele lor...

Aflati la al 5-lea album de studio, norvegienii de la Jaga Jazzist exploreaza lumea jazz-ului modern pe care il combina in special cu rockul progresiv dar si cu alte bunataturi. De consumat pentru amatorii de Garana dar si de cei curiosi de experimente. Din capul locului, trebuie sa marturisesc ca nu sunt un consumator fervent de jazz. Si nici de progressive rock. Si totusi, perfecta imbinare a celor doua stiluri realizata de Jaga Jazzist m-a cucerit prin omogenitate, bun gust si substanta. Formatia alcatuita din nu mai putin de 9 membri vine din nordul Europei, un loc unde cel putin pe plan muzical experimentele sunt la ordinea zilei iar rezultatele de multe ori surprinzatoare. Evident, in categoria buna. One Armed Bandit este cel de-al 5-lea album de studio al acestei trupe. Unul din principalele merite ale acestor norvegieni care au editat albumul la celebrul label Ninja Tunes este acela ca piesele lor nu sunt o simbioza simpla intre sunetele naturale si cele artif...

E un disc care merita degustat atunci cand ai o ora perfect libera. In care iti inchizi telefoanele, iti iei pozitia de ascultat si urmaresti filmul care are parti dureros de interesante, dar si momente de respiro. E cinema-ul Aievea pe care-l recomand tuturor celor care fac parte din categoria nemanelisti. Si inca ceva, e pe gratis! Unul din cele mai interesante albume discografice romanesti ale sfarsitului de an 2009 apartine mesterilor de la Aievea, care sub umbrela de Cinema au adunat laolalta exact 13 piese din categoria nu jazz, downtempo si nitel trip - hop. Alaturi de timisorenii Tavi Scurtu (tobe) si Utu Pascu (sound designer si co - producator) Aievea ii mai inglobeaza pe Marta Hristea (voce), Vlaicu Golcea (electronice, keyboards, contrabas), Electric Brother (electronice, bass, chitara, instrumente acustice) si Casa Gontz (visuals). Cel de-al doilea album din cariera proiectului a fost lansat printr-un concert la Bucuresti, unde lumea care a venit cu un stic...

Asteptari: Desi au ajuns sa serbeze trei decenii de activitate muzicala, britanicii de la Incognito (care anul acesta au scos si un DVD aniversar) n-au reusit niciodata sa intre in categoria acelor trupe aflate pe buzele tuturor. Trupa a debutat in 1981 cu un album numit Jazz Funk, iar Transatlantic RPM este al 14-lea material discografic, asta daca nu punem la socoteala numeroasele “live”-uri si compilatii. Rezultat: Transatlantic RPM este un disc care are toate sansele sa merga direct la sufletul melomanilor care au auzit vreodata de acid jazz. Si pentru fanii trupei Brand New Heavies. Discul e un buchet de flori clasice, dar mereu surprinzatoare. Care include colaborari cu Leon Ware, Christian Urich din Tortured Soul, Mario Biondi, rapperul Luckyiam. Si chiar si Chaka Khan, la doua piese! Fiindca lucrurile bune debuteaza in aceeasi maniera, deschiderea albumului ofera un regal de zile mari, in cover-ul Lowdown (dupa Boz Scaggs). Nu doar fiindca oaspetii piesei s...