Susana Baca - Afrodiaspora

Asteptari: Desi a debutat in 1987 cu un album numit Poesía y Canto Negro, Susana Baca a devenit un nume cunoscut pe plan international doar in 1995 cand una din melodiile ei a fost inclusa in compilatia The Soul of Black Peru, editata de casa de discuri Luaka Bop, al carei boss este nimeni altul decat frontmanul celor de la Talking Heads, David Byrne. Afrodiaspora este cel de-al zecelea album al acestei ambasadoare a muzicii afro – peruviene.
Rezultat: Daca mai exista oameni care inca n-au luat la cunostinta, voi incepe aceasta recenzie prin a aminti faptul ca doamna care are venerabila varsta de 67 de ani este invitata speciala a festivalului Plai, care se desfasoara la Timisoara, in perioada 16 – 18 septembrie. Asadar, daca doriti sa va obisnuiti cu muzica artistei care aduna cantece traditionale prin excursiile ei in orase mici, sau pur si simplu intentionati sa stiti la ce dati cu piciorul daca n-aveti drum prin Timisoara la vremea respectiva, ascultati cu atentie cele 11 piese care alcatuiesc acest material discografic.

Red Hot Chilli Peppers - I'm with You

Asteptari: Red Hot Chilli Peppers au debutat cu albumul omonim in 1984 iar intre timp au devenit una din cele mai cunoscute de funk – rock din intreaga lume, albumul lor Blood Sugar Sex Magik vanzandu-se in nu mai putin de 13 milioane de exemplare. I'm with You vine la cinci ani distanta dupa dublul – album Stadium Arcadium.

Rezultat: Prima concluzie pe care am tras-o dupa aceasta auditie este ca John Frusciante a stiut exact ce face cand a parasit aceasta trupa. Tipu e mult prea creativ pentru a se complace intr-o formatie care a ales sa mearga pe un drum batatorit. Asta nu inseamna ca noul venit Josh Klinghoffer nu face o treaba buna. Si nici ca albumul e de aruncat la gunoi. Pur si simplu e business as usual, cu cateva momente mega – reusite dar si portiuni in care ti-e greu sa recunosti orice urma de genialitate cu care ne-au obisnuit oamenii astia pe parcursul vremurilor. Cu mici exceptii, spontaneitatea si bucuria emanata odinioara de melodiile lor au cam disparut.

Kim Wilde - Snapshots

Asteptari: In cazul in care n-ati trait in anii 80 e bine sa stiti ca Kim Wilde a debutat in 1981 cu Kids in America, melodie ce a fost inclusa pe albumul omonim de debut care a mai generat slagare memorabile de genul Water on glass sau Chequered Love. Snapshots este albumul cu numarul 12 din cariera ei, care vine la un an dupa Come out and play.

Rezultat: Incep cu o confesiune: imi place de Kim Wilde. In cazul in care n-as fi casatorit, poate as lua-o de nevasta. Sa-mi cante View from a bridge, sub dus. Mi-a placut si precdentul ei album Come out and play. Dar de data asta, gata! A calcat serios pe bec! Nu stiu altii cum sunt, dar eu m-am cam saturat de albumele cu cover-uri. E drept, cateva din ele au fost cat se poate de reusite, dar partea proasta este ca acestea s-au inmultit nepermis de mult.

John Foxx and the Maths - Interplay

Asteptari: John Foxx e un artist, fotograf si profesor britanic care a fost vocea trupei Ultravox in epoca ante – Midge Ure, formatie alaturi de care a editat trei albume. Din 1979 si-a inceput o cariera solo pe cont propriu.Alaturi de el, sub numele de The Maths se ascunde Ben ‘Benge’ Edwards, un tip care colectioneaza keyboard-uri vintage.

Rezultat: Stiu, John Foxx nu e un nume trendy. Nu apare nici la White Sensation si nici nu are stea pe Walk of Fame. Nu are melodii care curg cu nemiluita la radio si nici macar nu incearca sa reorchestreze cover-uri intr-o maniera proprie. Cu toate acestea, nenea asta e un pionier al muzicii electronice moderne. Sa ne intelegem din start: cand spun muzica electronica nu ma refer nici la dubstep, nici la drum and bass, nici la minimal si alte cele. E muzica, pur si simplu. Aia cu gust de „analogic“, facuta cu ajutorul keyboard-urilor autentice.

Ursula 1000 - Mondo Beyondo

Asteptari: Ursula 1000 este numele de scena al americanului Alex Gamino, un DJ care se scalda in apele unor curente variate din tagma lounge, breakbeat, glam sau cha cha. Primul album sub acest pseudonim a aparut in 1999, iar Mondo Beyondo este cel de-al 8-lea album al artistului, care vine la doi ani dupa Mystics.


Rezultat: Sa va spun un secret: atunci cand dai peste un album care ii are la lista de colaboratori pe solistul trupei B52s, se cheama ca ai tras lozul cel mare. Poate fi ceva mai misto decat sa asculti un album care te face sa-ti misti fundul? Stati linistiti, nu e vorba de acel „tzz tzz“ care emana din belsug din muzica minimal – techno si nici acel „whoa whoa“ care razbate din dubstep. E pur si simplu funky dance music, niste ritmuri pentru oameni care au ceva cultura muzicala in cap.

Barbra Streisand - What Matters Most

Asteptari: Simpla insiruire a premiilor care au fost cucerite de-a lungul timpului de Barbra Streisand ar ocupa intreg spatiul acestei recenzii. Pe scurt, celebra solista a debutat in 1963 cu albumul The Barbra Streisand Album, iar What Matters Most este cel de-al 33-lea album din cariera.



Rezultat: In functie de preferinte, exista cateva nume de artisti pe lumea asta despre care cuvintele sunt pur si simplu de prisos. Ce s-ar mai putea scrie/spune despre Louis Armstrong, Frank Sinatra, Rolling Stones sau AC/DC? Cu siguranta, Barbra Streisand se incadreaza in aceasta categorie. Solista si actrita care a lasat mostenire hituri de genul „I am a woman in love/And I'd do anything to get you into my world and hold you within/It's a right, I defend, over and over again/ What do I do?“ a vandut peste 140 de milioane de discuri in lumea intreaga.

Secret Archives of the Vatican - Barbary Lion

Asteptari: Vince Millett, Louis Counter, Peter Sharpe (the Talking Dog) şi Ginger Shinobi (the Ginger Ninja) sunt membrii acestui proiect britanic care-si descriu muzica drept Transglobal Breakbeat Dub Science. Dupa albumele Reformation (1998), Babylon Halt (2008) si Remembering Machine (2009) oamenii au revenit cu Barbary Lion.


Rezultat: In cazul in care va puneti cat se poate de decenta intrebare „ce stil o mai fi si asta“, raspunsul cel mai la indemana ar fi ca oamenii astia reusesc sa construiasca un ghiveci stilistic multicolor ce include breakbeat, dub, dubstep, triphop, drum and bass peste care sunt aruncate din cand in cand influente indiene, arabe sau turcesti. Un soi de world – music pentru cei care sunt amatori de beat-uri moderne, mai pe scurt.

Lenny Kravitz - Black and White America

Asteptari: Cu trei luni inainte de Revolutia din 1989, pe firmamentul muzicii a aparut un anumit Lenny Kravitz, care a debutat cu Let love rule. Adevarata consacrare a cunoscut-o insa doar cu cel de-al doilea album Mama Said, doi ani mai tarziu. Cantaretul care are la activ patru premii Grammy a revenit dupa trei ani de pauza cu cel de-al 9-lea material din cariera, Black and White America, ce contine 16 piese in varianta normala.

Rezultat: M-am obisnuit deja. Tot mai rar dai peste albume suta la suta inspirate. Mai ales atunci cand e vorba de oameni “gigantici”, de la care toata lumea are asteptari cat casa. Carevasazica, n-am ramas defel mirat dupa ce am ascultat discul rockerului care daca e sa ne luam dupa ce declara prin presa traieste intr-o rulota, undeva pe o plaja.

Nero - Welcome Reality

Asteptari: Daniel Stephens si Joe Ray sunt cele doua nume care se ascund in spatele acestui proiect de muzica electronica, arhicunoscut in randul celor familiarizati cu notiunile de drum and bass si dubstep. Dupa patru single-uri de succes si o gramada de remixuri pentru artisti cunoscuti, Nero a lansat in sfarsit albumul de debut.

Rezultat: Pentru cititorii acestui blog care s-au nascut inante de 1989 am o informatie vitala: copiii din ziua de azi sunt innebuniti dupa dubstep. Iar daca rostesti numele de Nero in asemenea cercuri, e ca si cum ai vorbi de AC DC intr-un birt de motociclisti. Chiar daca n-am dezvoltat un sentiment de love story visavis de acest curent muzical, au existat cateva  chestii care mi-au picat cu tronc. Senzatia pe care mi-a lasat-o auditia acestui album e comparabila cu aceea pe care o ai atunci cand halesti o ciocolata dulce – amaruie. Iti lasa un gust ciudat, greu de cuantificat. Ar mai trebui sa amintesc aici un amanunt deloc de neglijat: Nero astia au sustinut un concert alaturi de BBC Philharmonic Orchestra. Se pregateste asadar de o revolutie dubstep simfonica? Ramane de vazut/auzit.

Mariachi El Bronx - Mariachi El Bronx II

Asteptari: The Bronx este o trupa americana de hardcore punk din Los Angeles care a debutat in 2003 cu albumul omonim. Acum doi ani muzicienii au scos un album sub numele de Mariachi El Bronx, iar aceasta continuare contine 12 piese.

Rezultat: Se prea poate ca unii sa gaseasca nitel inadecvat ghiveciul dintre punk rock si mariachi. Dar nu e nimic surprinzator aici fiindca la urma urmei ambele curente muzicale provin din clasa muncitoare si emana trairi cat se poate de emotionale si oneste. Textele scrise de solistul Matt Caughtran respecta cat se poate de strict traditia curentului care provine din vestul Mexicului, chiar daca sunt interpretate in limba engleza. Simbioza asta dintre genuri este una cat se poate de interesanta si da nastere unui album cat se poate de fermecator, care debuteaza cu single-ul 48 Roses, melodie care reuseste sa zugraveasca cat se poate de exact atmosfera in care se scalda aceste compozitii.

Jay Z & Kanye West - Watch the Throne

Asteptari: Jay Z si Kanye West sunt doua figuri bibane ale rap-ului actual. Ca sa fiu mai exact, indivizii astia sunt doi dintre cei mai mediatizati rapperi la ora asta. Vestea conform careia oamenii au pus de o colaborare pentru un disc a facut inconjurul lumii de ceva vreme, iar Watch the trone a fost descris de multi drept unul din cele mai asteptate albume ale lui 2011.

Rezultat: Atunci cand doua figuri proeminente ale unui gen muzical isi alatura fortele pentru un disc arareori poate iesi ceva prost. Nu trebuie sa  fii neaparat amator de rap ca sa sesizezi ca o buna parte din piesele incluse pe acest material se invart undeva in zona comfortabila intre mainstream si chestii mai underground.

Printre surprizele acestui disc se numara That’s my bitch, o melodie care beneficieaza de serviciile vocale ale solistei Elly Jackson din La Roux.

Rival Sons - Pressure & Time

Asteptari:  Rival Sons anunta cu mandrie faptul ca au fost nominati pentru doua premii Clasic Rock Awards: Best New Band si Album of the Year! Aceasta e cea mai recenta postare de pe site-ul formatiei americane care a scos un disc autoprodus in 2009. Pressure & Time este primul lor album editat la o casa de discuri.


Rezultat: Poate n-ati observat, dar calendarul arata 2011. Carevasazica au trecut exact 40 de ani de cand lumea a fost blagoslovita cu aparitia unui album care a fost botezat fie IV, fie Four Symbols, fie The Fourth Album sau nu in ultimul rand Zoso. Daca nu v-ati prins inca vorbim de Led Zeppelin si unul din albumele lor legendare. Dar ce legatura are asta cu Rival Sons? Destul de mare. Pe scurt daca v-a placut vreodata Led Zeppelin, The Doors sau The Black Crowes si vreti sa descoperiti o trupa care in 2011 reuseste sa le calce pe urme cat se poate de inspirat, puneti mana/urechea pe acest disc.

Risk Risk - This is 1983

Asteptari: Despre Risk Risk n-am reusit sa aflu prea multe. Conform Discogs, la capitolul „performer si aranjamente muzicale“ il avem pe Risk Risk. Care conform celor de la Astro Chicken Records (care e raspunzatoare pentru acest debut) „foloseste generatoare de sunet analogice, propria sa voce si o pereche de ochelari de soare Carrera pentru a creea synth – pop classic“. Misto, nu?

Rezultat: Cati ani aveai in 1983? In functie de raspuns, e clar daca vibrezi sau nu pe acest disc. P-atunci, subsemnatul era mandrul posesor al unui casetofon Phillips (mono, evident!) si asculta cu urechea lipita de difuzor emisiunile muzicale de la Radio Europa Libera, Radio Luxemburg s.a.m.d. Fiindca muzica serioasa declanseaza emotii si stari, auditia acestui disc provoaca o excursie care iti readuce pe retina casetele crom  AGFA, tigarile Vikend si parkerele care se vindeau in Ocska Piac – ul din strada Mures, locatia cea din urma fiind arhicunoscuta pentru cei care se pot mandri cu buletin „adevarat“ de Timisoara.

Kelly Rowland - Here I Am

Asteptari: Numele de Kelly Rowland ar trebui sa va fie cunoscut gratie faptului ca a fost una din cele trei componente ale trupei Destiny s Child, alaturi de Beyoncé Knowles si Michelle Williams. Primul ei album solo a purtat numele de Simply Deep (2002), care a fost urmat de Ms. Kelly (2007), acest disc fiind cel de-al treilea material discografic din cariera.

Rezultat: Microbii sonori actioneaza diferit, in functie de personalitatea fiecaruia. Cel care poarta numele de „R & B plus Hip Hop special designed for radio – lovers“ nu e nici pe departe nou, dar e cat se poate de activ. In ultimele decenii au aparut o serie de “leacuri” (citeste noi stiluri muzicale), dar numarul posesorilor de urechi care prefera sa asculte zgomot in detrimentul armoniilor muzicale pare sa fie in crestere. Carevasazica n-ar trebui sa fim mirati ca “industria” vine in sprijinul “opiniei generale” si scoate pe taraba ceea ce se cere.

Bugge Wesseltoft and Henrik Schwarz - Duo

Asteptari: Pianistul norvegian Bugge Wesseltoft este considerat una dintre cele mai importante figuri ale scenei contemporane de jazz din Europa, un domn care a colaborat printre altii cu Jan Garbarek, Arild Andersen, Terje Rypdal si Jon Christensen. Iubitorii muzicii electronice ar trebui sa-l cunoasca si din colaborarea sa cu Laurent Garnier la superba The men with the red face. De aceasta data norvegianul s-a aliat cu germanul Henrik Schwarz, iar rezultatul este un disc ce cuprinde opt piese.

Rezultat: Oamenii care afirma ca muzica electronica nu are suflet in ea ar trebui sa asculte cu urechile ciulite acest disc care este o simbioza perfecta intre “trairea” pianistica a norvegianului Bugge Wesseltoft si abilitatile de guru in ale computer-ului etalate de germanul Henrik Scwarz.

Rotfront - Visafree

Asteptari: Rotfront este o trupa germana formata din ucraineanul Yuriy Gurzhy (cunoscut ca jumatate a duo – ului Russendisko DJ) si maghiarul Simon Wahorn, care activeaza din 2003 in diverse formule. Albumul de debut al lor a aparut in 2009 sub numele de Emigrantski Raggamuffin, iar Visafree este cel de-al doilea album ce contine 15 piese.


Rezultat: Simpla enumerare a membrilor Rotfront e indeajuns ca sa-ti dai seama cam in ce ape se scalda germanii astia. Cand pui laolalta un ucrainean, doi unguri, un australian si cinci germani, rezultatul e cat se poate de previzibil: e un ghiveci construit pe ritmuri world (etno, daca va place mai mult). Carevasazica o ciorba care include ska, reggae, dancehall cumbia, klezmer, hip – hop, turbopolka, ritmuri mediteraniene si nu in ultimul rand riff-uri rock.

Jäger 90 - Fleisch machts Böse

Asteptari: Jäger 90 este un proiect german din Rostock, care a debutat in 2005 cu albumul Harte Zeiten si care are un puternic iz de minimal electronics si old school EBM, in special D.A.F.. Cel de-al 5-lea album discografic al celor doi muzicieni contine 11 piese cantate in limba germana si vine dupa doi ani de la precedentul Drischne Skasal.

Rezultat: Banuiesc ca oricine are nevoie din cand in cand de o pauza. De altceva. Ceva care sa nu fie nici rock n roll, nici krautrock, nici synth – pop si nici post – indie. Care sa ocoleasca standardele actuale practicate in muzica electronica, care sa nu fie dubstep si nici drum and bass si care sa nu fie din categoria David Guetta-isme. Care sa nu aibe refrene  tampitele pentru adolescenti plini de cosuri, care sa te faca sa simti muzica intr-un fel aparte.

VH 2 - 2

Asteptari: Daca e sa ne luam dupa parerea solistului Gabriel Cotabita, VH2 este „singurul supergup din Romania“. Pentru cine nu stie, VH2 a debutat in luna iunie a anului 2002 cu albumul Greatest Hits, care a generat printre altele hitul Trece Vremea. Ei bine, vremea chiar a trecut si cand nimeni nu mai astepta, „supergrupul“ a revenit dupa noua ani de pauza. Nu cu Minor Hits, ci cu mega – originalul titlu care poarta numele de 2.

Rezultat: Ideea de a realiza o recenzie obiectiva a vreunui disc Made in Romania presupune din start sa accepti ca exista doua scari de valori. Facem abstractie de muzicile romanesti care dintr-un motiv sau altul „prind” bine p-afara (citeste pocorn) si ne raportam la sertarul pop – rock si ce-o mai fi., unde lucrurile stau altfel.

Gillian Welsh - The Harrow and The Harvest

Asteptari: Gillian Welsh a debutat in 1996 cu Revival, un album care la vremea aceea a fost nominalizat la premiile Grammy pentru sectiunea Best Contemporary Folk. Desi este nascuta in 1967, doamna aceasta inglobeaza stiluri muyicale prezente de cand lumea pe continentul american si inglobeaza cat se poate de misto americana, folk, bluegrass, country si alte stiluri inrudite. Tovaras de chitara il are pe David Rawlings, iar The Harrow and the Harvest este al 5-lea disc din cariera, care vine la opt ani distanta dupa precedentul Soul Journey.


Rezultat: Categoric, asa numitul folk revival aduce in ultima vreme o   sumedenie de tampenii la suprafata. Din fericire, exista destule exceptii care fac ca aceasta muzica sa nu-si piarda din splendoare. E cazul si acestei Gillian Welsh, care a venit cu unul din cele mai atipice materiale ascultate de subsemnatul in ultima vreme.

Bombino - Agadez

Asteptari: Omara „Bombino“ Moctar este un tip de 31 de ani din Niger care face parte din seria oamenilor care au schimbat casetele pe CD-uri promovate de plan international. Vorbim bineinteles despre muzica din desertul Sahara sau Tuareg, ca sa fiu si mai exact.

Rezultat: Incet – incet microbul numit „blues de desert“ patrunde tot mai adanc in gusturile muzicale agreate de semnatarul acestor cronici muzicale. Dominatia a inceput cu excelentul Tinariwen - Imidiwan:Companions si a continuat mai apoi cu Tamikrest, iar ultimul pe aceasta lista este acest Bombino. Un tip care a avut sansa sa inregistreze un cover dupa Rolling Stones "Hey Negrita" – chiar alaturi de Keith Richards si Charlie Watts. A mai facut pe ghidul in excursia pe care a facut-o Angelina Jolie prin Niger si a cantat en – gros. Sansa lui adevarata a venit insa atunci cand un regizor american a calatorit prin orasul care da titlul acestui CD si a auzit din intamplare o caseta cu Bombino. A facut si un documentar cu el, iar restul, its history..

Compact Disco - //

Asteptari: Compact Disco e un cvartet format in Budapesta acum trei ani care a debutat cu albumul Stereoid in luna decembrie a anului 2009. Anul trecut maghiarii au fost declarati drept cea mai buna trupa noua de catre MTV. Cel de-al doilea album al baietilor cuprinde zece piese cantate in totalitate in limba engleza.


Rezultat: Desi cu siguranta n-am sa fiu original, trebuie sa subliniez ca indiscutabil unul din cele mai adorabile curente muzicale ale anilor 80 a fost synth – pop – ul. Felia aceea care din cand in cand reapare in trenduri, care e scoasa de la naftalina in nenumarate ocazii. Drept urmare, compozitiile celor de Compact Disco au toate sansele sa fie primite cu bratele si urechile deschise, fiindca stau la granita dintre melodicitatea acelor ani si sound-urile moderne.

Mike and The Mechanics - The Road

Asteptari: Prin 1984, Mike Rutherford din Genesis a avut stralucita idee de a pune pe picioare un proiect pop – rock in care a adunat cativa mecanici, iar un an mai tarziu oamenii au scos si un album de debut. Cel mai recent disc al muzicienilor vine la sapte ani dupa Rewired si cuprinde 11 piese.

Rezultat: Daca faceti parte din tabara celor familiarizati cu muzica mecanicilor, probabil stiti ca-n vremurile bune oamenii acestia au beneficiat de doua voci de aur: Paul Young si Paul Carrack. Din pacate, primul dintre ei a trecut in nefiinta in 2000 iar al doilea s-a saturat de mecanici. Cine sunt inlocuitorii? Andrew Roachford, un tip care a avut ceva hituri minore prin anii 80 si canadianul Tim Howar, celebru pentru aparitiile sale in lumea musical-urilor.

The King Blues - Punk and Poetry

Asteptari: The King Blues este o formatie care isi are sediul central in Londra si care abordeaza un punk rock combinat cu ska si folk cu puternice influente politice in ceea ce priveste mesajul abordat. Primul album a aparut in 2006 sub numele de Under the fog, care a fost urmat doi ani mai tarziu de Save the World. Get the Girl. Punk and Poetry este al 3-lea album al trupei.

Rezultat: De cand am auzit prima oara refrenul melodiei We are fucking angry – care este al 2-lea track de aici – mi-a picat fisa: londonezii astia au reusit sa compuna un imn al Romaniei de azi! Piesa inmagazineaza in ea o stare generala destul de raspandita in spatiul geografic in care ne ducem existenta, iar pe final londonezii indeamna la revolta europeana: „Students, workers and unemployed unite and rise out of the slum/ France, Spain, Greece we're joining you finally our time has come“. 

Jakszyk, Fripp and Collins - A Scarcity of Miracles

Asteptari: Pentru neinitiati, King Crimson este una din cele mai celebre trupe progressive – rock care a luat nastere in 1969 la Londra si a editat in acelasi an albumul In the Court of the Crimson King. Cel mai recent album semnat King Crimson a aparut in 2003 sub numele de The Power of Believe si chiar daca albumul acesta e semnat Jakszyk/Fripp/Collins, discul face parte intr-un fel sau altul din „familia“ King Crimson.

Rezultat: Cei care se asteapta sa aibe parte de experimentele sonore ale lui Robert Fripp din anii 90 (sau cele anterioare) vor ramane categoric dezamagiti. E un soi de King Crimson si nu prea ceea ce se intampla aici, indeosebi datorita faptului ca rock-ul a fost inlocuit in buna parte cu portiuni de ambient sau fusion – jazz. Drept urmare n-ar trebui sa mire pe nimeni ca saxofonul lui Mel Collins (care suna prea mult a Jan Garbarek) are un rol esential, iar chitara lui Jakszyk este cat se poate de „in spate”.

Shabazz Palaces - Black Up

Asteptari: Eroul principal al acestui film este Palaceer Lazaro. Pe numele sau adevarat Ishmael Butler, tipul asta - care printre altele e si verisorul lui Gonjasufi- e un muzician din Seattle care cu vreo doua decenii in urma isi spunea Butterfly si era vocea proiectului Digable Planets. Dupa aproape 16 ani de pauza (timp in care a mai avut un proiect obscur) omul s-a metamorfozat in Shabazz Palaces, iar acesta este albumul de debut. 

Rezultat: Pentru colectionarii de etichete, ma obosesc sa precizez ca rapperul acesta de 42 de ani o „arde” intr-o zona care a fost botezata de unii specialisti drept „indie – rap”. Avand in vedere ca muzica hip – hop e una cat se poate de semantica, arareori apare cate ceva in acest domeniu care reuseste sa te dea pe spate. Ceva care sa fie out of the ordinary, ceva care sa fie fenomenal chiar si pentru cei care nu mananca rap la micul dejun. Fara exagerari inutile, discul asta reprezinta tocmai un asemenea moment.