De ascultat

Atunci cand asculti cel de-al patrulea album semnat Flying Lotus, ai impresia ca ai pasit intr-un veritabil Ermitaj al sunetelor. Te si vezi admirand un tablou cu un superb peisaj de toamna pictat in culori de ulei extrafine inramat profesional cu rama si passepartou. Simti ca ai parte de un adevarat festin si ti-e destul de greu sa explici care sunt motivele pentru care compozitiile astea te fac sa te simti atat de bine. Aparent, acest demers artistic graviteaza undeva in zona muzicii ambientale, si poate din aceasta cauza, unii „puritani” s-au grabit sa eticheteze acest disc „un pas spre comert” al artistului american, pe numele sau adevarat Steven Ellison. E drept, fata de albumul sau anterior, Cosmogramma, compozitiile astea sunt mult mai „comestibile” publicului larg, dar acest fapt nu stirbeste cu nimic din frumusetea albumului. Avem aici 18 piese care insumeaza 46 de minute de excursie sonora in lumi imaginare.

De felul meu nu sunt nici ipocrit si nici exagerat de politicos. Din aceasta cauza, inca din capul locului trebuie sa recunosc ca muzica inventata de Monica Vidoni si Sebastian Bayer – cei doi timisoreni care alcatuiesc proiectul All In Green - nu duduie de originalitate. Atmosfera mega – melancolica si instrumentatiile care iti provoaca puseuri serioase de nostalgie care razbat din cele zece piese inserate pe acest material de debut, sunt interpretate si compuse OK, dar nu te „lovesc“ de la prima auditie. Dincolo de astea, discul acesta e unul care merita toata atentia din mai multe motive. In primul rand, oricat ne-am invarti in jurul cozii, n-avem cum sa facem abstractie de spatiul geografic in care ne ducem existenta. Unde pe plan muzical (si nu numai) am fost vitregiti de o serie de curente muzicale care au transformat radical arta numita muzica. N-am avut parte de accente veritabile nici de punk, cu atat mai putin de new wave, trip – hop, rave sau alte stiluri. Drept urmare, „m...

Cei carora numele Yonderboi nu le spune nimic ar fi bine sa stie ca omul acesta e considerat in Ungaria tipul care a avut cel mai mare succes international in anii 2000. Pe numele sau adevarat László Fogarasi, muzicianul nascut in 1980 intr-un satuc care poarta numele de Mernye si-a editat primul sau demo la varsta de 16 ani, imediat dupa aceea una din piesele lui fiind inclusa in compilatia Future sound of Budapest vol. 2. Passive Control este cel de-al treilea disc din cariera sa, care incheie o trilogie inceputa cu  Shallow And Profound (2000) si Splendid Isolation (2005). E destul de greu de exprimat in cuvinte motivul pentru care acest material discografic iese in evidenta inca de la primele lui secunde de auditie. Un rol hotarator il are intro-ul superb ales, la care voi reveni pe parcurs, dar si sentimentul aparte cu care te „primeste” muzicianul.

Asteptari: Ce se intampla atunci cand sapte muzicieni britanici amesteca un sunet delicat de nu – jazz cu beat-uri dub si dubstep? Ia nastere of course, Submotion Orchestra, care arunca pe piata albumul de debut Finest Hour.... Rezultat: Pare a fi o regula: atunci cand muzicieni din zone stilistice diferite isi dau intalnire intr-un studio de inregistrari rezultatul e always benefic pentru urechile bine spalate! Gasca britanica de fata este alcatuita din producatorul si DJ-ul Ruckspin, tobarul Tommy Evans (component al trupei Gentleman’s Dub Club), trompetistul de jazz experimental Simon Beddoe, claparul Taz Modi, percutionistul Danny Templeman (care mai colaboreaza printre altii si cu Macy Gray), basistul  Chris ‘Fatty’ Hargreaves si cireasa de pe tort solista Ruby Wood.

Asteptari: In afara faptului ca e un producator muzical din Szeged, Ungaria si ca a scos cateva materiale la label-ul Budabeats, prea multe lucruri nu se stiu despre Suhov. Heartbox este un L.P. care se poate downloada legal pe gratis de aici. Rezultat: Ideea incetatenita conform careia Romania e in urma fata de restul lumii iti incolteste imediat dupa ce asculti cu mare bagare de seama acest produs muzical. Daca intr-un oras ca Szeged, cu 170.000 de locuitori exista asemenea talente, care sunt in stare sa puna pe tava un material de downtempo/hip – hop ca acesta, inseamna ca limbajul universal al acestei arte merita toata admiratia. Recunosc nu sunt foarte la curent cu scena downtempo din tara vecina. Dar stiu ca Yonderboi – un nume de referinta pe care am avut ocazia sa-l vad live la festivalul Bestfest – provine dintr-un satuc din Ungaria care numara doar 1.500 de suflete.

Asteptari: Igor Boxx este unul din cele mai cunoscute produse de export pe plan muzical ale Poloniei. Pe numele sau adevarat Igor Pudlo, muzicianul este component al trupei Skalpel, care a scos doua albume la celebra casa de discuri britanica Ninja Tune. Albumul solo al lui Igor –aparut tot acolo - are ca tematica celebra batalie din Breslau (Wrocław), desfasurata in cel de-al doilea razboi mondial. Rezultat: Feeling-ul meu dupa auditia acestui disc este acela ca Igor Boxx foloseste celebra batalie ca un simplu pretext pentru o inclestare a unor armate reprezentate in acest caz de stilurile muzicale.

Asteptari: Desi s-a infiintat in cursul anului trecut, formatia maghiara Bin-Jip – care si-a luat numele din filmul coreean omonim – si-a creat deja o faima aparte in tara vecina, iar albumul lor de debut Enter a fost primit cu bratele deschise. Discul cuprinde 12 piese in limba engleza si a aparut atat in Japonia cat si in Ungaria. Rezultat: Ce se intampla atunci cand o solista de jazz se intalneste cu un DJ care a castigat campionatul DMC al Ungariei? Se pune de o colaborare, evident. Iar rezultatul nu are cum sa nu fie unul greu de etichetat. Aparent ceea ce se aude aici are o legatura stransa cu atmosfera evocata de Portishead in anii 90.

Asteptari: Spre deosebire de DJ-eii profesionisti, o buna parte a melomanilor nici nu baga de seama casa de discuri inscrisa in interiorul vreunui CD sau vinil. Asadar daca numele de G Stone Recordings nu va trezeste nici o reactie, nu-i nici un bai. Insa in cazul in care numele de Kruder & Dorfmeister – cei care sunt creatorii acestui label – nu va rezoneaza defel, inseamna ca va puteti considera fericitii posesori ale unor lacune in cultura voastra muzicala. Rezultat: Chiar daca in zilele noastre termeni ca „revolutionari” sau „deschizatori de drumuri” si-au pierdut din amploare gratie nejustificatei folosiri a acestora, atunci cand afirmi ca Peter Kruder si Richard Dorfmeister sunt doua legende ale muzicii nu ai cum sa fii privit cu scepticism de nimeni.

Ninja Tune e un fel de Motown al muzicii moderne. Surprinzator (sau nu!), compilatia aceasta aniversara nu are darul de a fi o antologie a celor 20 de ani scursi ci mai degraba vrea sa demonstreze ca poate si peste tot atatia ani artistii din familia Ninja Tune vor mai avea ceva de spus in scena muzicala. Simplul fapt ca oamenii acestia au rezistat asa o perioada intr-un domeniu atat de pretentios si schimbator care il constituie stilurile de avangarda e laudabil. Secretul celor de la Ninja Tune a fost acela ca nu s-au identificat niciodata cu o singura directie din familia „electronica”. Intotdeauna au avut cativa artisti „de top” si altii care au fost inclusi in categoria „ciudati”. Asteptari: Daca faceti parte din categoria de oameni care nu dau importanta defel caselor de discuri, ar trebui sa stiti ca Ninja Tune este un record label pus la cale de catre doi membri ai proiectului Coldcut, care cu ocazia aniversarii a 20 de ani de existenta a aruncat pe piat...

Cand un profesor de yoga din Los Angeles amesteca hip hop, rock, blues si jazz e clar ca rezultatul este unul zguduitor. Recomand acest disc pentru toti acei care asculta muzica nu numai cu urechile ci si cu creierul, pentru toi acei care nu dau doi bani pe clasamente sau topuri, indiferent in care "tabara" stilistica sunt inrolati.Poate fi infricosator la prima ascultare, dar irezistibil dupa... La ce te poti astepta atunci cand un profesor de yoga din Los Angeles face un album in care combina latura experimentala a hip - hop - ului cu blues, rock, downtempo, jazz si alternativ? Asta e A Sufi And A Killer, albumul de debut al unui rapper, DJ si profesor de yoga care activeaza de prin anii '90 in scena. Pe numele sau adevarat Sumach  Ecks, muzicianul a fost remarcat de Warp Records in 2008 cand a fost guest pe o piesa a proiectului Flying Lotus. Judecand dupa cele 19 piese incluse pe debutul sau, omul asta are o imaginatie bolnava, in sensul cat se poate d...

Probabil ca acest album s-a lasat prea mult asteptat. A fost mult prea laudat inainte de aparitie. Poate chiar si mult prea lucrat. Duzina de colaborari anuntate n-au facut decat sa sporeasca nivelul asteptarilor. Rezultatul: un disc cu doua piese mult - prea reusite (Atlas Air si Flat of the bleed) si altele cu abtibildul de old Massive Atack pe ele. Un album situat undeva la mijlocul drumului intre dezamagire si decenta... Muzica celor de la Massive Atack este una stralucitoare. Depinde cum si cand asculti. Piesele lor pot sa te scoata din minti, te pot umple de melancolie sau te pot duce intr-o stare de reverie, iar cele mai bune dintre ele - Unfinished Symphaty sau Safe from harm, de exemplu - reusesc sa imbine toate aceste elemente intr-un mod terifiant. Heligoland, primul disc de studio al inventatorilor trip - hop - ului dupa sapte ani de pauza este o intoarcere la radacinile "dark" ale proiectului, cu piese aproape - previzibile, mult mai slabut decat...

E un disc care merita degustat atunci cand ai o ora perfect libera. In care iti inchizi telefoanele, iti iei pozitia de ascultat si urmaresti filmul care are parti dureros de interesante, dar si momente de respiro. E cinema-ul Aievea pe care-l recomand tuturor celor care fac parte din categoria nemanelisti. Si inca ceva, e pe gratis! Unul din cele mai interesante albume discografice romanesti ale sfarsitului de an 2009 apartine mesterilor de la Aievea, care sub umbrela de Cinema au adunat laolalta exact 13 piese din categoria nu jazz, downtempo si nitel trip - hop. Alaturi de timisorenii Tavi Scurtu (tobe) si Utu Pascu (sound designer si co - producator) Aievea ii mai inglobeaza pe Marta Hristea (voce), Vlaicu Golcea (electronice, keyboards, contrabas), Electric Brother (electronice, bass, chitara, instrumente acustice) si Casa Gontz (visuals). Cel de-al doilea album din cariera proiectului a fost lansat printr-un concert la Bucuresti, unde lumea care a venit cu un stic...

Prima impresie este una favorabila. Beat-urile pline de substanta ale fratilor Godfrey au din nou o stralucire aparte iar vocea „light” a solistei este si ea exact asa cum trebuie. Din pacate, acest sentiment de „familiar” nu este neaparat unul pozitiv, in contextul actual. Da, noile piese Morcheeba suna „pe calapodul” celor din vremurile bune. Dar, nu e deajuns. Ele nu reusesc sa produca acea scanteie pe care au declansat-o la vremea respectiva piese de genul Rome wasnt built in one day. Asteptari: Fara indoiala una din cele mai interesante chestiuni la acest disc este revenirea solistei initiale a trupei, Skye Edwards. Cea care a fost prezenta pe primele trei albume ale trupei (  Who Can You Trust?  Big Calm  si Fragments of Freedom). Se stie, din 2003 incoace cariera celor de la Morcheeba n-a mai fost atat de succes, nici una din inlocuitoarele solistei nereusind sa faca fata cu brio sarcinii. Asadar, reuiseste Skye sa readuca magia prezenta pe ...

Love and its opposite e un disc care emana emotii la foc automat si abordeaza dintr-o perspectiva matura complexitatea vietii. Superba voce – plangacioasa pe alocuri - a solistei este pastrata la loc de cinste, „in fata“ cum s-ar spune in termeni muzicali. Din pacate exista si un revers al medaliei: majoritatea discului are parte de o instrumentatie cat se poate de simpluta, care da impresia ca e doar un pretext pentru texte. Care o fi opusul dragostei? Ura e un raspuns mult prea facil.... Asteptari : Daca numele de Everything But The Girl nu va spune nimic, nu-i bai. Dar daca n-ati auzit niciodata o melodie in a carei refren o voce unica repeta onsesiv „ And I miss you / Like the deserts miss the rain“, atunci s-ar putea sa aveti o problema. Poate n-ati iesit din casa in ultimii 20 de ani sau ati trait pe alta planeta. Tracey Thorn, jumatatea feminina a EBTG se poate mandri cu o voce pe care o recunosti dintr-o mie. Iar acesta este cel de-al treilea album solo. ...

Putin sub asteptari, dar nu cu mult. Pe o scara de la una la zece intre dezamagire si exaltare, Budhha Bar 12 primeste un cinci cu indulgenta. O nota de trecere, avand in vedere ca primul disc ramane totusi o auditie interesanta. La Vie on Rose – caci acesta e titlul primului CD - poate „rula“ in fundalul sonor al unei terase de vara sic, la fel ca si alte 2345 de produse de acelasi gen. continuare

Flying Lotus a fost numit Jimi Hendrix al zilelor noastre. Pe numele sau adevarat Steven Ellison, muzicianul care e stranepotul regretatei Alice Coltrane reuseste sa loveasca cu un album greu etichetabil. Ca si-n cazul lui Thom Yorke (Radiohead) - care apare ca invitat special in una din piese - acest disc insumeaza la un loc tendintele de avangarda ale muzicii electronice din ultimii zece ani, fiind un material care depaseste lejer granita dintre stiluri si este cu totul si cu totul iesit din comun. Nu neaparat extraordinar, dar cu siguranta o comoara.  Asteptari: Flying Lotus este pseudonimul muzical al unui muzician de culoare in varsta de 26 de ani din S.U.A. pe numele lui adevarat Steven Ellison. Din cauza muzicii absolut incalificabile pe care o executa, a fost numit de un DJ de la celebrul BBC Radio One drept „Jimi Hendrix al generatiei actuale“. Cei de la Wikipedia sunt ceva mai moderati, aici el fiind etichetata in oala „producator muzical experi...

Etichetele de broken beat, downtempo, lounge, jazzy usor aplicabile formatiei germane DePhazz pot fi insiruite si pentru acest al 8-lea disc al echipajului. Desi se recomanda a fi o auditie cat se poate de placuta si care n-are darul de a plictisi pentru nici o secunda, Lala 2.0 nu are acel "vino-ncoa" de pe albumele din trecut. Sa fie de vina faptul ca oamenii s-au concentrat exclusiv asupra "lala"-ului tradus prin melodicitate? continuare

Discul are proprietati bioterapeutice: poate fi folosit ca stimulent al sistemului nervos care sa-ti redea pofta de viata. Te face sa observi cu deosebita atentie frumusetea copacilor de pe strada pe care iti tarasti pasii  zilnic si sa uiti de ghiolbanii care circula pe ea. E un melanj mirific de ska, rumba, rap, soul, cocktail – jazz, movie – soundtrack, soul si lista poate continua.  Suna a Doop, Peggy Lee, The Andrew Sisters, Parov Stelar, Club des Belugas, Pink Martini, Puppini Sisters – si lista poate continua pentru mult timp.... Descoperirea primaverii? Maybe.... A fost odata ca niciodata o prea/frumoasa fata care a studiat vocea la conservatorul din Amsterdam. Caroline van der Leeuw, nascuta in 26 aprilie 1981 a devenit mai apoi una din cele sase soliste ale unei trupe numite Philharmonic Funk Foundation, o orchestra alcatuita din nu mai putin de 44 de persoane. Single-ul cu care a cucerit in vara anului trecut intreaga suflare a Olandei s-...