De ascultat

Pentru cine nu stie, Bruce Springsteen este adeptul unui mainstream rock “born in the U.S.A.“ lipsit de fantezie dar care prinde bine la mase. Din acest motiv, discurile distinsului muzician care a declarat la un moment dat ca „am incercat sa evit responsabilitatile, de aceea am devenit muzician“ este la fel de previzibil si interesant ca si cotele apelor Dunarii.  Desigur, cele peste 120 de milioane de albume vandute in lumea intreaga ii confera un statut de legenda domnului care la cei 62 de ani ai sai este poreclit The Boss, dar sa spui ca Wrecking Ball e unul din cele mai “nervoase” albume ale domnului care a editat printre altele hituri ca Streets of Philadelphia sau Born in the U.S.A. e o mica – mare exagerare. Numerosi critici s-au intrecut in a aduce osanale acestui material: cei de la Rolling Stone au notat ca discul asta e “cel mai turbulent” disc scos vreodata de The Boss, in timp ce Andy Gill de la revista Uncut i-a dat nu mai putin de nota 9 numindu-l “briliant”. Ei ...

Asteptari: Exista doua metode de a te apropia de acest album: cel cinic ar fi acela ca piesele de aici n-au fost destul de bune pentru a-si gasi locul pe discul editat in 1978 de Bruce Sprinsgteen care poarta numele de Darkness on the edge of town. Pentru cine nu il cunoaste inca pe domnul care e poreclit The Boss, ar trebui sa isi noteze doar doua amanunte: omul acesta a vandut peste 120 de milioane de discuri si are la activ 20 de premii Grammy.

Asteptari: The Gaslight Anthem este o trupa de rock n roll din New Jersey. Cand spun rock n roll, nu ma refer neaparat la Elvis sau rockabilly, ci tonele acelea de muzica fabricata in adncul sufletului. Oamenii au editat pana acum doua albume bine primite de criticii muzicali, iar American Slang are toate atu-urile pentru a deveni un disc de referinta. Rezultat: Nu ai cum sa nu incepi o recenzie despre acesti americani fara a aminti de Bruce Springsteen. The Boss a cantat alaturi de ei in cateva ocazii si acest lucru n-are cum sa fie unul daunator pentru nimeni. Similitudinile cu muzica lui Springsteen merg insa numai pana la anumit punct. Spre deosebire de The Boss, The Gaslight Anthem sunt un fel de Need for Speed: muzica lor e parca pe fast forward si nici nu au creatii din categoria „peste sase minute“. Scurt si la obiect. Plusuri ar fi riff-urile solide sau strofele care suna a adevarate refrene. Ce mai, e o muzica creata parca pentru a fi cantata la open – air ...