Asteptari: E muzica cantata in engleza, iar numele nu tradeaza originea. Si totusi, Tesla Boy are ca si cartier general taman Moscova. Muzica pop si Rusia? Poate unii conecteaza: Alla Pugachova, Autograph, Gorki Park, Boris Grebenshchikov , Bi-2 sau…T.A.T.U. Anton Sevidov (voce), Dima Midborn si Boris Lifshits e un nume nou iar Modern Thrills e albumul lor de debut. Conform myspace-ului abordeaza electro / pop / new wave. Tot de acolo putem afla ca baietii sunt foarte extaziati vizavi de prima lor aparitie la un festival de proportii, care va avea loc la Exit-ul din Novi Sad pe aceeasi scena pe care vor canta si timisorenii de la Romantic Jurgen.
Rezultat: Spre deosebire de pleiada de artisti care amesteca synth- pop – ul anilor 80 cu elementele moderne (gen Goldfrapp sau Cut Copy) trio-ul rusesc Tesla Boy pastreaza lucrurile curate. Sound-ul e nealterat, un fel de hibrid intre Depeche Mode, Erasure si Pet Shop Boys, dar care respira pe cont propiu, fara a-ti da senzatia ca e „old”. O alta deosebire majora este ca baietii astia vin parca de nicaieri: nu sunt slefuiti pentru a suna „asa cum trebuie” in vremurile noastre, nu sunt branduiti, nu merg pe ceea ce e en – vogue. Felul in care isi exprima trairile artistice este unul cat se poate de original, chiar daca pe fruntea lor este scris cu carioca: 80s.
Atunci cand asculti primele secunde ale piesei care deschide albumul, Electric Lady, ai senzatia ca ceva nu e in ordine. Nu, nu e defel Camouflage, XTC si nici chiar New Order. E o trupa ruseasca care canta in 2010! Iar piesa este atat de electrizanta incat merita cel putin o dubla ascultare, pentru a fi siguri ca n-ai pierdut nici o nota din aceasta splendoare sonora. Se prea poate ca cei care au ascultat vreodata Boytronic sa recunoasca parti din percutia acestei piese, dar aceast fapt nu atenueaza cu nimic din frumusetea acesteia. Synthetic Prince porneste in maniera compozitiilor realizate de Giorgio Moroder, peste care mai apoi parca e presarat Kano (I need love) iar vocea te trimite in epoca David Bowie. Rebecca si Synchronising iti aduc aminte de epoca de aur a celor de la Orchestral Manouvres in the Dark. Unicul minus e Minsk2, o piesa care are un crescendo de mai bine de un minut in care nu prea ai idee ce se intampla, dar incetisor isi da seama fiind un „laserdance” care spre final are si cateva ingrediente vocale, care insa nu se incadreaza in categoria celor inspirate. O perla in adevaratul sens al cuvantului este Fire, care daca e sa aducem in discutie scena actuala ar putea semana cu ritmul celor de la Cromeo. Make believe ballroom schimba complet registrul spre Energy 52, fiind o melodie care si-ar gasi lejer locul pe una din compilatiile chill out din seria Ibiza. Iar in Speed of Light, pe langa armoniile gen A-Ha, rusii pluseaza cu un amestec de nou si vechi cat se poate de aparte.
E greu de precizat exact care este formula castigatoare in cazul celor trei muzicieni rusi care au pus la cale unul din cele mai interesante albume ale anului in materie de synth – pop sau new wave , daca vreti. Sa fie faptul ca oamenii acestia vin dintr-o tara unde industria muzicala functioneaza dupa reguli mai altfel decat la vest? Cert este ca albumul deseneaza un curcubeu mirific de muzica electronica, cu influente si culori greu de identificat, dar care alcatuiesc un intreg superb.
Recomandari: Pentru cei care au fost fani ai Depeche Mode-ului din anii 80 iar nume ca O.M.D., Gary Numan, , Sparks, Japan, Camouflage, Human League sau Soft Cell suna bine. Intr-o lume dominata de Inna si Justin Bieber, muzica aceasta este una iesita din comun, desi cu mana pe inima pot certifica ca Tesla Boy produce un pop aproape de perfectiune. Oricum, de nota zece. Sau cum spunea un cronicar muzical, Tesla Boy e cel mai bun lucru care vine din Rusia in afara de vodka….