Asteptari: Chitaristul Lee Ritenour este cunoscut mai cu seama in lumea jazz-ului, unde creatiile sale adesea orientate spre latura pop a muzicii au facut mare valva de-a lungul timpului. Pe numele sau complet Lee Mack "Captain Fingers" Ritenour, artisul a inregistrat peste 40 de albume si este considerat un parinte al genurilor contemporary jazz si jazz – funk. De-a lungul anilor, in studio omul a cantat soul (The Four Tops), funk (The Brothers Johnson), pop (Seals & Crofts), blues (B.B. King) sau rock (Steely Dan, Pink Floyd), plus o gramada de stiluri de jazz.
Rezultat: Porecla sa de Captain Fingers (Capitanul defetelor) este cat se poate de valabila si in acest album nou – nout, avand in vedere dexteritatea cu care-si misca degetele de-a lungul compozitiilor. Discul cuprinde 15 piese in care colaboratorii au fost alesi pe spranceana. Iar diversitatea stilistica este pur si simplu inspaimantatoare: de la rock, blues, jazz, acoustic, country, sau muzica clasica.
Simpla enumerare a celor care apar pe parcursul celor 15 compozitii este indeajuns pentru orice amator de chitara pentru a asculta cu urechile ciulite acest material. Asadar avem parte de B.B. King, George Benson, Steve Lukather, Slash, Neal Schon, Jon Scofield, Robert Cray, Vince Gill, Keb’Mo’, Taj Mahal, Andy McKee, Mike Stern, Tomoyasu Hotei, Gutherie Govan, Joe Bonamassa si Johnny Lang. Un who s who in lumea chitarii de azi. Pe langa ei se mai regasesc si nume cat se poate de fresh. Cum ar fi “Smokin’” Joe Robinson, un tanar de numai 18 ani care a castigat concursul Got Talent din Australia de acum doi ani. Sau Shon Boublil, o alta speranta a chitarii in varsta de numai 16 anisori care a castigat concursul tematic al acestui disc. Pe langa sansa de as aparea pe acest disc tanarul a primit si o bursa de patru ani la scoala Barkeley.
In ceea ce priveste paleta sonora, discul asta e un adevarat curcubeu. N-are momente „mai slabe” sau „mai tari“, e un intreg cat se poate de reusit. Inca de la primele acorduri ale piesei de deschidere Lay it down urechea oricarui pasionat de chitari clasice n-are cum sa nu fie pur si simpla vrajita de tonurile propuse de Ritenour si John Scofield. Iar atunci cand asculti Why I sing the blues, cuvintele menite a descrie momentul pur si simplu nu se arata. Cum altcumva, avand in vedere ca piesa este realizata in colaborare cu feat. Keb’ Mo’, B.B. King, Vince Gill, Lee Ritenour si Jonny Lang? Superbele acorduri ale lui George Benson intregesc auditia in My One and Only Love si Moon River. Discul asta e pur si simplu unul exploziv pentru oricine nu e surd. Mixul, masterizarea si claritatea pieselor este de invidiat. Are cate putin pentru fiecare. E fusion in cel mai pur sens al cuvantului, unul care pur si simplu te da pe spate.
Recomandari: Pentru oricine stie sa vibreze pe o muzica de suflet dominata de instrumentul numit chitara.