De ascultat

  Albumul de debut al formației irlandez SPRINTS este fără nicio îndoială una din marile surprize ale acestui început de 2024, fiindcă cvartetul din Dublin care o are ca solistă pe Karla Chubb reușește să amestece bucățele babane de punk și grunge în ambalajul alternative – rock atât de trendy în zilele noastre cu un talent care te lasă mască. Încă de la primele acorduri ale piesei de deschidere numite Ticking, e clar că oamenii aceștia știu cum să creeze acea tensiune muzicală care separă muzicile mișto de cele din categoria așa/și/așa. Obsesivul Am I Alive? repetat până la epuizare înaintea refrenului piesei are o conotație aparte iar după cele trei minute în care grupul construiește o introducere cât se poate de meseriașă, urechea este inundată de o altă compoziție care abuzează de o energie contagioasă. Heavy este una din cele mai bune bucăți din discul ăsta de debut. Nu doar pentru că ești întrebat de mai multe ori dacă ai simțit vreodată cât de grea este...camera? Ci mai ales...

Cele mai convenabile etichete pentru debutul canadienilor care alcătuiesc formaţia Viet Cong ar fi fără îndoială cele de post punk sau noise. Spre deosebire de multitudinea de alte trupe care activează în aceeaşi branşă formaţia alcătuită din doi foşti membri ai trupei Woman reuşeşte să navigheze elegant între mai multe stiluri, printre care se întrezăresc desigur şi câţiva stropi de industrial. Printre cele mai adevărate momente ale acestui debut se numără cele trei minuţele ale single-ului Pointless Experience în care atmosfera de Joy Division este îmbogăţită cu riff-uri cât se poate de melodice pentru acest gen. E unul din momentele în care chitările – deşi cât se poate de omniprezente – nu sunt „totul“, iar „ If we’re lucky we’ll get old and die“ – ul din refren reuşeşte să te bântuie până-n măduva oaselor. „Continental Shelf“, pe de altă parte, este un alt punct de atracţie în care involuntar melomanul avizat este condus spre eventuale asocieri cu Joy Division, iar finalul d...

După 28 de ani de pauză, Gabi Delgado revine pe scena muzicală cu un album solo care are toate şansele să devină unul dintre cele mai interesante albume ale anului 2014, pentru cei care au auzit vreodată de D.A.F. sau de muzica EBM. Deşi după apariţia albumului său solo Mistress în 1986, Gabi a mai cochetat cu proiectele Delkom şi DAF/DOS materialul acesta discografic este „ceea ce trebuie“ (dacă-mi permiteţi o expresie „de stradă“) fiindcă reuşeşte să updateze cât se poate de meseriaş sound-ul minimal al perioadei de aur Deutche Amerikanische Freundschaft (mă refer aici la discurile Alles is gut şi Gold und liebe) cu ritmurile folosite în diversele stiluri ale muzicii din zilele noastre. Deşi trecerea asta a lui Gabi spre beat-uri moderne s-a produs încă din mijlocul anilor 80 (puţini ştiu că vocea proiectului D.A.F. a organizat alături de Westbam prima patrecere house din Germania, în 1986!) şi a continuat şi în proiectul DAF/DOS (cu memrorabila piesă Ich glaub ich fick dich späte...

Mi-e greu să imaginez ce reacţie ar putea provoca noul videoclip al celor de la Laibach în cazul în care eşti unul dintre oamenii care n-au auzit niciodată de celebrii sloveni înfiinţai în 1980. The Whistleblowers a fost filmat de regizorul norvegian Morten Traavik în Lituania cu o cameră de filmat sovietică şi acompaniează o melodioară atipică pentru Laibach. Chiar dacă în zilele noastre folosim cu mult prea mare uşurinţă termenul de „cult“, cei de la Laibach cu siguranţă merită etichetaţi cu această particulă. Slovenii care adeseori au fost în centrul unor acuze mai mult sau mai puţin fondate, fiind inclusiv catalogaţi fascişti (şi care au declarat la un moment dat că „suntem doar atât de nazişti precum a fost Hitler pictor“) revin după opt ani de pauză de la ultimul lor material de studio cu Spectra, un disc interesant, care deşi nu poate fi aşezat alături de capodoperele lor, emană bun gust. După căderea comunismului în Europa de Est, mulţi au prevăzut vremuri grele pentru celeb...

Chiar daca n-ai auzit niciodata de Aestethic Perfection, sunt absolut sigur ca o singura privire pe coperta acestui disc iti da destule indicii visavis de ceea ce se ascunde in constructiile sonore care alcatuiesc acest material discografic. Nu, nu e muzica pentru vampiri, dar daca ramanem in zona etichetarilor chestia asta e un soi de combinatie intre emotronic si aggrotech, niste „verisori“ daca vreti din familia muzicii EBM sau Industrial. Sub haiosul nume de Aestethic Perfection se ascunde un american pe numele lui Daniel Graves care s-a indragostit de acest tip de emulatie sonora (industrial) pe la varsta de 14 ani, cand a auzit prima piesa din acest gen muzical in masina unui prieten. Ca si o curiozitate, desi performantele vocale ale acestui american amintesc mai degraba de Marilyn Manson sau Suicide Commando, preferintele sale in materie de muzica sunt cat se poate de conservatoare, idolii sai fiind cei de la Queen. All Beauty Destroyed este al treilea material discografic semn...

In cazul in care nume ca New Order, Fad Gadget, Human League, VNV Nation, Apoptygma Berzerk , Covenant, Depeche Mode si Erasure, va spun ceva, puneti mana fara ezitare pe Compass. E un disc pe care-l recomand cu mare caldura oricarui ascultator din marea familie a stilurilor muzicale electronice. De neratat! Chiar daca pentru unii pare greu de crezut muzica made in U.S.A. nu este numai Lady Gaga, Bruce Springsteen sau tonele de country. Pe ici colo mai rasar si chestii din domeniul "electronic", una din ele fiind Assemblage 23. Se prea poate ca pentru fanii Depeche Mode si ai genului EBM sa nu fioe nevoie de nici o prezentare  atunci cand rostesti acest nume. Proiectul este de fapt creatia lui Tom Shear, iar Compass este al saselea album al sau de studio. Drumul parcurs de Assemblage 23 este unul interesant. De la un minimal cu influente clare de industrial si EBM (Electronic Body Music) usurel muzica s-a transformat in ceva synth - pop melodios, fara a-si rene...

Sunet de sintetizator "cu muschi", tempo alert, refrene pe alocuri pop, cam asta se gaseste pe Industrial Complex, primul album de studio al celor de la Nitzer Ebb dupa 15 ani de pauza. Fara a se moderniza excesiv, cu faze retro si vintage bine dozate baietii au reusit un comeback reusit, care n-are cum sa dezamageasca fanii EBM, Depeche si multi multi altii... Categoric, fanii muzicii electronice au asteptat acest disc demultisor. Dupa 15 ani de pauza, britanicii de la Nitzer Ebb au scos un material numit Industrial Complex, al saselea disc de studio. Alaturi de Front 242, cei de la Nitzer Ebb au fost reprezentantii de seama ai EBM (Electronic Body Music). Cu influente declarate ca D.A.F., Bauhaus si Killing Joke, britanicii au reusit sa-si graveze numele adanc in constiinta celor care cunosc fenomenul electronic de la Kraftwerk incoace. Trupa a cantat recent si in deschiderea concertului Depeche Mode de la Budapesta. Asa cum era de asteptat, discul are inc...

Asteptari: Front Line Assembly sunt considerati pe buna dreptate nasii muzicii industrial. Bill Leeb a pus bazele trupei in 1986 reusind sa imbine la perfectie influentele unor trupe ca Cabaret Voltaire, D.A.F. sau Test Dept, SPK, cu sound-ul ElectronicBodyMusic. Rezultat: Chiar daca are mici inadvertente si nu se ridica la inaltimea unor albume din trecut, Improvised Electronic Device e un must – have pentru oricine care a gustat vreodata din apele muzicilor denumite “industrial” sau EBM. Din nefericire, discul acesta incepe cu un rateu de zile mari. Nu stiu ce a fost in capul lui Bill Leeb atunci cand a compus aceasta piesa, dar este un start cat se poate de ratat, o piesa pe care orice meloman are tendinta s-o “sara”. Inca din primele acorduri ale piesei Angriff e clar pentru oricine ca bucata asta seamana cu Rammstein. Chiar prea mult, as indrazni sa spun, cu toate ca rezultatul nu este deloc neglijabil, fiind unul din momentele izbutite. Cele sapte minute ale me...