De ascultat

Nu mai e un secret pentru nimeni faptul că pentru a avea parte de succes în zilele noastre, e musai să-ţi cânţi creaţiile în limba engleză. Iar dacă ai avntajul de a te fi născut în UK sau USA şansele de a fi băgat în seamă de critici se dublează. Dincolo de acest areal geografic există însă tone de muzici „şmechere“. Iar atunci când vorbim de Franţa, avem o situaţie cât se poate de specială, căci artiştii din această ţară au ştiut întotdeauna să fie „altfel“. E şi cazul celor de la La Femme, o trupă născocită de Sacha Got (clape) şi Marlon Magnée (chitară), care alături de alţi colaboratori au editat albumul de debut Psycho Tropical Berlin, un disc căruia cel mai confortabil ar fi să îi aplici eticheta „psycho – punk“. Dar e mult mai mult, croyez – moi! Printre motivele pentru care orice om care savurează sunete interesante ar trebui să pună mâna pe acest album este celebra expresia „cherchez la femme“. Dincolo de glumă, e coperta albumului. Şi dincolo de toate, e abilitatea cu car...

Cui nu-I plac povestile? Printre story-urile moderne pe care probabil le-ati ratat in ultima vreme se inscrie si aceea a germanilor de la Camera, o trupa care si-a facut un obicei cat se poate de sanatos in a canta in diverse spatii neconventionale. Cum ar fi statiile de metrou din Berlin, unde oamenii cantau fain si dulce pana cand cineva nu chema Politia! Si asta nu e tot, caci la editia din acest an a Echo Awards baietii s-au destrabalat sonor intr-o toaleta. O alta isprava din aceeasi categorie s-a produs la after – party-ul German Film Prize din Berlin, unde tipii si-au montat rapid sculele si au inceput sa cante. Doar ca, evident, Camera nu erau invitati la festivitatea cu pricina. Dincolo de povesti, oamenii acestia s-au bucurat de sprijinul unor nume gigantice din aria krautrock-ului: Michael Rother (NEU!) sau Dieter Moebius (Harmonia).

Pe buna dreptate, in prezentarea albumului Berlin 61 - 89 / Wall of Sound se spune clar ca acesta nu este o simpla compilatie, fiind mai degraba un fel de album - concept care puncteaza cat se poate de energic un capitol in istoria muzicii. Urechile avizate pot deslusi printre cele 30 de piese incluse o doza apasatoare de rock de avangarda si pop futuristic. Incepand din 1961 Germania a fost taramul in care deodata totul era permis. Desi inca "ranita" societatea germana a dezvoltat o scena considerata „ciudata“ de unii cu o muzica adeseori cosmica iar alteori la limita dintre experiment si "suportabilitate". Efervescenta a continuat si-n anii 70 si 80, o buna parte a acestei miscari fiind considerata un raspuns "nemtesc" la sound-ul Nick Cave, Lou Reed, David Bowie sau Brian Eno. Pret de trei decenii, Berlinul si-a atras denumirea de capitala "unui altfel de rock", aducand in fata melomanilor de pretutindeni adevarate opere de...