Dream Theater - A dramatic turn of events

N-am rezonat eu niciodata prea mult cu Dream Theater, dar unul din lucrurile care m-au facut sa ii apreciez dintotdeauna a fost faptul ca oamenii astia au avut „ceva” al lor. Si au scris o fila de istorie in stilul care poarta titulatura de metal progresiv. Si ca John Petrucci e unul din cei mai valabili chitaristi din rock. „Si“-urile ar putea continua....Dar hai sa vedem ce e cu acest al 11-lea album de studio al formatiei care activeaza in scena de prin 1985.

Pentru cei care cred in dragoste la prima vedere, primul contact cu A dramatic turn of events nu e tocmai fericit. E chiar dramatic, fiindca piesa de deschidere - care a fost aleasa si ca prim single - On The Backs of Angels e una din cele mai insipide creatii ale celor de la Dream Theater (sau cel putin din acest disc), care nu reuseste defel sa sa inglobeze mult – iubitele infuziuni de progressive cu care ne-au obisnuit in trecut muzicienii, fiind mai degraba o melodie care are mult – mult praf pe ea.

Boban & Marko Marković Orchestra vs. Fanfare Ciocarlia - Balkan brass battle

Decreteii care in buletin  la capitolul locul nasterii au trecut orasul Timisoara stiu semnificatia cuvintelor Vegeta, Eurocrem sau Vikend. Si isi amintesc cu nostalgie si de Treci Kanal. Amicitia romano – sarba a functionat „snur”, dar din cand in cand nu strica cate un duel, nu-i asa? Din ciclul cine-i cel mai tare din parcare, doua dintre cele mai aprige fanfare din Balcani s-au luat la harta. Si au pus de un turneu international de mare succes, care are parte si de un album scos la casa de discuri germana Asphalt Tango. Inregistrarile s-au desfasurat in Romania, iar echipele au fost alcatuite din 12 bucati care au jucat in echipa Fanfara Ciocarlia si 13 bucati care au jucat in echipa Boban Markovic Orchestra. Fiindca ambele echipe au jucat fantastic, titlul de campioana nu se acorda de aceasta data. Statueta e impartita in mod egal intre combatanti.

Yonderboi - Passive Control

Cei carora numele Yonderboi nu le spune nimic ar fi bine sa stie ca omul acesta e considerat in Ungaria tipul care a avut cel mai mare succes international in anii 2000. Pe numele sau adevarat László Fogarasi, muzicianul nascut in 1980 intr-un satuc care poarta numele de Mernye si-a editat primul sau demo la varsta de 16 ani, imediat dupa aceea una din piesele lui fiind inclusa in compilatia Future sound of Budapest vol. 2. Passive Control este cel de-al treilea disc din cariera sa, care incheie o trilogie inceputa cu  Shallow And Profound (2000) si Splendid Isolation (2005).

E destul de greu de exprimat in cuvinte motivul pentru care acest material discografic iese in evidenta inca de la primele lui secunde de auditie. Un rol hotarator il are intro-ul superb ales, la care voi reveni pe parcurs, dar si sentimentul aparte cu care te „primeste” muzicianul.

Miguel Migs - Outside the Skyline

Desi a produs o sumedenie de remixuri pentru nume mega – variate ca Britney Spears, Lionel Richie sau Macy Gray, atunci cand rostesti numele de Miguel Migs e clar ca te gandesti cu precadere la deep – house, un gen subapreciat prin tarisoara noastra din varii motive. Cel de-al treilea album solo al muzicianului din San Francisco care si-a inceput cariera ca si chitarist intr-o trupa cu influente africane si jamaicane curge cat se poate de lin oferind ascultatorului o mostra de eleganta dublata de melodicitate ucigatoare pe alocuri. Vina este impartita in mare parte alaturi de productiile domnului care a fost prezent acum trei ani si-n clubul timisorean River Deck si de invitatii care-si fac aparitia p-aici. Ar fi nedrept sa nu incep aceasta lista grozava cu o voce legendara care si-a pus amprenta pe productiile disco din vremurile de odinioara, Evelyn "Champagne" King, cea care a cantat printre altele celebrul Shame.

Guess Who - Tot mai sus

Cei care fac parte din categoria oamenilor care au facut efortul de a se trezi intr-o anumita dimineata pentru a pune mana pe cel de-al doilea album al rapperului Guess Who, distribuit alaturi de unul din ziarele sportive ale patriei noastre, n-au nevoie de argumente: ei pur si simplu STIU ca idolul lor e Tot mai sus si chestia asta n-are cum sa se schimbe. Civilii neinregimentati in sound-ul asta – numiti de fanii rapperului carcotasi - au toate motivele sa analizeze pertinent „ce si cum“ si pot lejer pune stampila „I don’t care“, la auzul celor 14 track-uri care se regasesc pe cel de-al doilea album al muzicianului care costa “doar 11,99 lei“. Dar oare cine are dreptate?

La fel ca si Directia 5 care s-a metamorfozat dintr-o trupa rock in una pentru mase (ca sa nu folosesc termenul pop) si Guess Who a ales calea asta batatorita, care reuseste sa-ti plateasca facturile la timp si iti asigura respectul posesorilor de urechi nu neaparat melomane.

Fatoumata Diawara - Fatou

Dincolo de exoticul nume de Fatoumata Diawara se ascunde o solista de 29 de ani care s-a nascut in Coasta de Fildes, a trait cativa ani in Mali ( o tara africana invecinata cu Burkina Faso – daca sunteti curiosi) iar de ceva vreme a tras o fuga la Paris, unde s-a ocupat o perioada de timp cu actoria. Tot la capitolul povesti e bine de mentionat ca Fatou a crescut in regiunea care poarta numele de Wassoulou care a generat dealtfel si un stil muzical cu acelasi nume, considerat de unii specialisti drept un precursor al blues-ului. Amatorii de world music stiu desigur ca una din cele mai tari case de discuri din aceasta felie e World Circuit, unde isi scot discurile printre altii Eliades Ochoa, Afrocubism, Ali Farka Toure, Omara Portuondo sau Ibrahim Ferrer, ca sa amintesc doar pe cativa.

VNV Nation - Automatic

O mai fi ceva la moda in afara de dubstep, la ora asta? Categoric, post – dubstep-ul. O mai fi en vogue si popcorn-ul exportat in cantitati industriale de romanasii nostri si incet – incet descoperi o paleta destul de larga care sunt trendy in anumite cercuri. Persoanele care au fost infectate cu microbul synthpop stiu ca printre chestiile care prind binisor de tot in ultimii ani se numara si revival-ul de 80s care a readus la suprafata o sumedenie de trupe de mult uitate dar si tone de creatii ale unor artisti care n-au prins acea perioada, dar se inghesuie sa remodeleze cu mijloace actuale tabloul acelor ani. Carevasazica daca te-ai infectat cu microbul Depeche Mode exista mari sanse sa reactionezi pe un anumit soi de compozitii. Si sa iti placa VNV Nation. Daca nu stii cu se mananca asta, Wikipedia te lamureste urgent: electro-industrial, trance, synthpop si electronic body music (EBM).

Tori Amos - Night of hunters

In cazul in care cineva te obliga sa faci o analogie intre fotbal si muzica, inevitabil apare in discutie notiunea de campionat. Sau mai exact liga. Judecand dupa rezultatele de pe teren – care in acest caz sunt reprezentate de vanzarile de discuri -  in acest ipotetic Primera Division, Il Calcio sau Premier League se regasesc nume ca Celine Dion, Britney Spears, Beyonce, Madonna si altele. Pentru cei care reusesc sa vada dincolo de aparente categoric exista o liga superioara, cea in care nu conteaza neaparat palmaresul sau scorul, ci aproach-ul artistic. Alaturi de Kate Bush, Joana Newsome sau Bjork (ca sa nu ma intind prea mult) cu siguranta si Tori Amos merita inclusa in aceasta Super Cupa a Lumii, daca nu de altceva macar din simplul motiv ca a reusit intotdeauna sa scoata pe piata un concept interesant. Femeia asta are boase, credeti-ma iar noul ei album confirma cat se poate de exact aceasta afirmatie.

Primus - Green Naugahyde

Asteptari: Primus e o trupa americana de rock formata in 1984, care a debutat discografic sase ani mai tarziu cu Frizzle Fry, iar in 1993 a scos unul din cele mai tari albume din cariera, Pork Soda. Green Naugahyde este cel de-al saptelea album de studio al formatiei, care vine dupa Antipop-ul scos in 1999.



Rezultat: Exista doua cuvinte care ma enerveaza cumplit, dar pe care din cand in cand sunt nevoit sa le folosesc: ciudat si altfel. Asadar daca va place muzica descrisa in elucrubatia mea anterioara, cu siguranta aveti o idee visavi de Primus, gasca aceea care si-a castigat un atatut aparte printr-un ghiveci din care nu lipsesc elemente de funk, metal si avant-garde noise. 

The Rapture - In the grace of your love

Asteptari: Cel mai importante lucru de retinut despre americanii de la The Rapture ar fi acela ca oamenii au debutat in 2003 cu albumul Echoes ( care a fost desemnat discul anului de catre site-ul Pithcfork). Stilul lor este numit dance – punk iar In the grace of your love este al treilea disc al trupei care vine la cinci ani dupa precedentul Pieces of the people we love.


Rezultat: Dincolo de nume de formatii si etichete stilistice, melomanii care se respecta dau o importanta cuvenita si unui aspect mai putin important pentru restul lumii: casele de discuri.  Iar atunci cand “ceva” e scos de DFA Records, e clar ca e momentul sa casti bine ochii si sa tii urechile ciulite. The Rapture sunt asadar colegi de label cu LCD Soundsystem sau Holy Ghost. In the grace of your love te intriga din prima cu influentele diverse pe care le inglobeaza si prin felul in care acestea sint modelate si imbinate.

Butterflies in my stomach - Magic Store

Asteptari: Butterflies in my stomach este un proiect care a luat nastere in primavara anului anului 2005 avand in componenta patru din fostii membri ai trupei Baba Novac. Magic Store este albumul lor de debut care cuprinde zece piese care totalizeaza aproape 50 de minute de muzica.

Rezultat: Am auzit de Butterflies in my stomach in cateva ocazii, dar mi-au picat cu tronc cand i-am vazut cantand piesa Lucrurile Bune in cadrul emisiunii Garantat suta la suta. Oamenii inoata in curentul numit nu jazz (sau acid jazz, daca vreti), un soi de ciorba in care inflexiunile clasice ale jazz-ului sunt amestecate cu saruri funk si sosuri groovy, topping-ul fiind asigurat de „minunatii“ electronice arhiprezente si-n downtempo sau trip – hop. Desi pe plaiurile unde exista cultura muzicala curentul asta e mega – trendy, pe la noi lucrurile stau cu mult altfel.

The Field - Looping state of mind

Asteptari: Sub aceasta titulatura se ascunde un producator suedez de techno numit Axel Willner care a debutat cu albumul From here we go sublime, un material discografic aparut acum patru ani care la vremea respectiva a facut multe furori. Acum doi ani amatorii de asemenea muzici au avut parte de Yesterday and today iar acest al treilea album al suedezului cuprinde sapte piese.


Rezultat: Daca nu l-ai auzit, nu-i nici un bai. Dar din moment ce urechea a facut vreodata cunostinta cu universul sonor prezentat de The Field, nu mai e nevoie sa-ti certific faptul ca tipul asta e inconfundabil. Aparent,  ceea ce trebuie sa stii este ca muzica asta se bazeaza pe loop-uri. Fie ca sunt instrumentale fie ca sunt portiuni de voci, chestiile astea se repeta ametitor.

Bohemian Betyars - Boros u. 1

Asteptari: Daca e sa dam crezare povestilor, Bohemian Betyars a luat nastere in 2009 intr-o noapte in care s-a consumat multa palinca si vin, la initiativa unor tineri pasionati de Goran Bregovic si Gogol Bordelo din oraselul maghiar Miskolcz. Boros u 1 este albumul de debut al trupei care conform acelorasi povesti au niste show-uri strasnice...

Rezultat: Prelucrarile folclorice au ocupat intotdeauna un loc special in muzica botezata generic „pop”, dar in ultima vreme am eu impresia ca exista un soi de reviriment. Nu e vorba de world sau folk – pop, ci de acea directie in care peste chestii autentice se toarna cu nemiluita atitudine punk. Nu e vorba defel de acea muzica din Tezaur Folcloric.  E o prelucrare zgomotoasa a cantecelor de betie. Peste care maghiarii toarna cu nemiluita chitari distorsionate si portii de ska. Absolut previzibil textele se situeaza undeva in zona distractiei stropita din belsug cu alcool.

DJ Abdel - Evolution

Asteptari: Pentru cei care-si beau cafeaua in fiecare dimineata pe Champs Elysee, DJ Abdel e un nume care nu are nevoie de nici o introducere. Pentru noi ceilalti, Google-ul ne spune ca domnul cu pricina este un DJ si producator muzical de origine marocana stabilit in Franta, care a pus la cale cateva compilatii si se indeletniceste printre altele si cu niste emisiuni radio.  


Rezultat: Evolution e un bombardament strasnic de distractie pura, un disc care iti da energie cat un bax de Red Bull, o dovada vie ca entertainment-ul de calitate n-a disparut. 

Ry Cooder - Pull up some dust and sit down

Asteptari: Chiar daca pentru majoritatea lumii Ry Cooder e cunoscut pentru Buena Vista Social Club, chitaristul nascut in 1947 si-a demonstrat virtuozitatea inca din anii 60 cand a cantat cu diverse trupe (inclusiv Rolling Stones), iar albumul lui de debut solo a aparut in 1970. Printre materialele sale de deosebit impact s-au numarat si Talking Timbuktu (alaturi de Ali Farka Touré), iar precedentul sau disc I, Flathead:The Songs of Kash Buk and the Klowns a incheiat o trilogie americana inceputa cu Chavez Ravine si My Name Is Buddy.

Rezultat: Ca sa folosesc titlul unei piese incluse aici (Simple Tools), nenea acesta de 63 de ani demonstreaza cu mijloace cat se poate de simple ca nu se poate pune un semn de egalitate intre oldschool si expirat. Pe plan sonor urechea e bombardata cu chitari, mandoline, banjo, bass si keyboards. Nimic special, de o simplitate feroce.

B.U.G. Mafia - Inapoi in viitor

Asteptari: Pentru cei care n-au avut defel contact cu muzica autohtona in ultima vreme, e bine de stiut ca B.U.G. Mafia e o trupa romaneasca de hip – hop care a debutat cu albumul omonim in 1995, dar a cunoscut faima un an mai tarziu gratie albumului Inc-o zi, inc-o poveste. . Noul lor disc, Inapoi in viitor vine la opt ani de la precedentul Baietii buni si poate fi descarcat gratuit de pe site-ul oficial al formatiei, www.bugmafiaoficial.ro.

Rezultat: Desi n-au „gemut“ de originalitate never ever, cei de la B.U.G. Mafia si-au castigat un binemeritat loc in istoria rap-ului romanesc. Si-au inceput cariera intr-o vreme cand la moda erau casetele, iar primul meu contact cu ei a avut loc tocmai prin intermediul acestui mijloc de redare ce poate fi considerat sic in zilele noastre. Ca redactor muzical la Radio Vest Timisoara, subsemnatul a dat peste o caseta inregistrata cu o singura melodie, trimisa de casa de discuri Cat Music la radiourile comerciale din patrie. Era in 1996, cand Pantelimonu Petrece facea furori prin clasamente.

Suzi Quatro - In the Spotlight

Asteptari: Suzi Quatro si-a inceput cariera pe post de basista (cu un Fender Precision) dar a devenit cunoscuta prin 1973 datorita single-ului Can the Can, care a fost inclus in albumul omonim de debut aparut in acelasi an. Solista e considerata cea mai de succes reprezentanta a Glam Rock – ului si a influentat o gramada de alti artisti ca Joan Jett sau Chrissie Hynde, ca sa numim doar cativa. Cu peste 50 de milioane de discuri vandute la activ, Suzi Quatro a revenit dupa cinci ani de pauza de la precedentul ei disc Back to the Drive, care a insemnat adevaratul ei comeback, fiind editat la 16 ani dupa Oh Suzi Q.

Rezultat: Intrebati-va prietenii rockeri „adevarati”: cine a fost Suzi Quatro? Raspunsurile pot varia de la „o tipa care a cantat rock numa bun de top“ la „nu mi-a placut in perioada aia, dar fata de altii suna OK“. Renegata de rockerii adevarati pentru ca a avut curajul sa cocheteze cu muzica populara (din topuri) din vremurile acelea, tipa asta si-a creat o faima aparte intr-o perioada cand etichetarile puse artistilor erau mult mai stricte.

Cosmin TRG - Simulat

Asteptari: Cosmin Nicolae alias Cosmin TRG si-a facut debutul ca DJ in anul 2002 la festivalul timisorean TM Base. In scurt timp a devenit cunoscut si ca producator pentru piese ca Broken Heart, Oi Killa, EP-ul Missed Calls sau pentru colaborarile cu Martyn, Benga, Breakage si DJ Zinc.  Este considerat cel mai cunoscut artist roman de muzica electronica alternativa la nivel global iar Simulat este albumul lui de debut. 

Rezultat: Intr-o tara cat de cat normala, Cosmin TRG ar trebui sa fie prezent pe toate gardurile. Cel putin cele care sustin ca se ocupa cu muzica electronica. Motivele sunt multe. Fie pentru ca release-urile lui au luat nastere la Citrus, Soul Jazz, Subway sau Hessle Audio, fie pentru faptul ca melodiile sale se regasesc in playlist-urile unor nume ca Mary Anne Hobbs, Laurent Garnier, N-Type, Distance, Appleblim sau DJ Palotai. Ca sa nu mai amintesc de aparitiile sale la Sonar si Fabric (Londra), Red Bull Music Academy Toronto si cate si mai cate.

Ana Popovic - Unconditional

Asteptari: Ana Popovic este o cantareata si chitarista de blues nascuta in Serbia, care a debutat in 1998 alaturi de trupa Hush cu albumul Hometown. Unconditional este cel de-al 5-lea album de studio care vine la doi ani dupa precedentul Blind for love


Rezultat: Habar n-am care a fost motivul pentru care echipa care a scos acest album a ales pentru artwork-ul acestuia o poza atat de nesemnificativa. I mean, hai sa fim seriosi, coperta asta pare a fi una care s-ar fi potrivit mai bine fetelor de la Amadeus sau ar fi dat bine pentru materialul solo semnat Oana Zavoranu. Dar pentru blues, e complet aiurea. Cine stie, poate unii eventuali cumparatori de discuri vor alege sa cumpere acest material doar pentru ca are o poza fancy pe el. N-am nimic cu look-ul sarboaicei, ci pur si simplu nu m-as fi incumetat la o asemenea coperta pentru un disc de aceasta factura.

Stereo MCs - Emperor's Nightingale

Asteptari: A fost o vreme in care Stereo MCs au fost porecliti „the big boys of British rap“. Formatia care a debutat cu discul 33-45-78 in anul de gratie 1989a cunoscut succesul absolut trei ani mai tarziu gratie albumului Connected, un material discografic care si-n zilele noastre poate fi ascultat cu urechile ciulite fiindca nu si-a pierdut deloc din farmec. Emperor's Nightingale vine la sase ani dupa precedentul Paradise.


Rezultat: Bun venit in ciclul nume mari care m-au dezamagit in 2011. Dupa o sumedenie de comeback-uri nereusite, astazi e timpul celor de la Stereo MCs sa intre in aceeasi hora. La prima ascultare, am avut un real soc. Fiindca dincolo de vocea plina de sarm a lui Rob Birch m-am trezit intr-o ceata totala. Buna dispozitie pe care mi-o generau britanicii astia a fost ingropata.

David Guetta - Nothing but the beat

Asteptari: Francezul care in luna noiembrie implineste 44 de ani si-a inceput cariera ca DJ si producator muzical prin anii 80. Albumul sau de debut Just a little more love a aparut in 2002 iar doi ani mai tarziu a revenit cu Guetta Blaster, care continea printre altele si The world is mine. Nothing but the beat este cel de-al 5-lea album al artistului, care vine la doi ani dupa One Love.


Rezultat: Ironic sau nu, a fost o vreme in care The World is Mine era o piesa „necomerciala“ in discoteci. Sigur, se mai scapa pe ici pe colo, dar nu era trendy, fiindca nu avea acel refren dobitocesc cu care ne servesc producatorii de dance in zilele noastre. Intre timp David Guetta a ajuns un star in adevaratul sens al cuvantului, un fel de Mick Jagger al beat-urilor pop – dance, un tip cu care toata lumea vrea sa lucreze. Dar carui fapt i se datoreaza aceasta ascensiune?

Tinariwen - Tassili

Asteptari: Desi s-au „adunat” inca din 1979, Tinariwen a debutat cu Radio Tisdas Sessions acum zece ani. Aveau sa mai treaca insa inca trei ani pana cand cu al lor Amassakoul au introdus un nou cuvant in vocabularul mondial de world – music: desert – blues.  Cel de-al 5-lea album al muzicienilor vine la doi ani dupa Imidiwan, un disc care a fost numit de revista Uncut la vremea respectiva cel mai influent album al anului.
Rezultat: Prima dragoste nu se uita niciodata. E drept, inainte de aceasta dragoste, subsemnatul a mai fost cucerit de multe alte genuri muzicale  printre care as aminti punk, rock, synth – pop, house si multe altele. Insa acum doi ani cand am dat peste albumul Imidwan a fost dragoste la prima auditie. Care a deschis noi orizonturi si m-a familiarizat cu blues-ul de desert.

Azari & III - Azari & III

Asteptari: Dinamo Azari si Alixander III sunt doi producatori muzicali din Toronto care acum doi ani au scos single-urile Hungry For The Power si Reckless (With Your Love). Albumul lor de debut cuprinde 11 piese incadrabile in categoria aceea care poarta numele de „muzica dance cu staif“.


Rezultat: Daca ati fost prin preajma cand muzica house era adevarata sau v-a placut vreodata Hercules & Love Affair,  bag mana-n foc ca albumul acesta va rula in boxe la volum maxim. Practic, oamenii astia au luat un polonic, l-au introdus in ceaunul etichetat cu „muzica dance misto a anilor 90 de pretutindeni“, au adaugat cateva ingrediente “spicy“ si au purces la servirea unui sortiment gastronomic care iti lasa gura apa. Nu e nici pe departe o mancare noua, dar felul in care este preparata face toti banii. Pentru prepararea retetei canadienii au apelat la bucati de Giorgio Moroder, aluat din seria Chicago sau Detroit House, felii subtiri de Italo Disco, cateva grame de New Wave si sirop German Electro.