30 sept. 2011

Dream Theater - A dramatic turn of events

N-am rezonat eu niciodata prea mult cu Dream Theater, dar unul din lucrurile care m-au facut sa ii apreciez dintotdeauna a fost faptul ca oamenii astia au avut „ceva” al lor. Si au scris o fila de istorie in stilul care poarta titulatura de metal progresiv. Si ca John Petrucci e unul din cei mai valabili chitaristi din rock. „Si“-urile ar putea continua....Dar hai sa vedem ce e cu acest al 11-lea album de studio al formatiei care activeaza in scena de prin 1985.

Pentru cei care cred in dragoste la prima vedere, primul contact cu A dramatic turn of events nu e tocmai fericit. E chiar dramatic, fiindca piesa de deschidere - care a fost aleasa si ca prim single - On The Backs of Angels e una din cele mai insipide creatii ale celor de la Dream Theater (sau cel putin din acest disc), care nu reuseste defel sa sa inglobeze mult – iubitele infuziuni de progressive cu care ne-au obisnuit in trecut muzicienii, fiind mai degraba o melodie care are mult – mult praf pe ea.
In cazul in care reusesti sa nu te plictisesti prea tare in cele 8 minute si 30 de secunde ale piesei de deschidere, ai toate sansele sa dai peste ceva cu adevarat iesit din comun, caci Build Me Up, Break Me Down este unul din cele mai tari momente ale discului, o constructie sonora care are parte de niscaiva sunete electro combinate la fix cu portiuni de melodic – death.  Desi nu e suta la suta reprezentativa pentru aceasta trupa, piesa cu pricina are un sarm deosebit iar cei care au prins microbul progressive rock au parte de superba Lost Not Forgotten. De efect este si Bridges In The Sky, care pe parcursul celor 11 minute te trece printr-o atmosfera misterioasa si cat se poate de dramatica. Pentru fanii „vechi” ai trupei urmeaza o alta piesa cu aceeasi durata, Outcry, care e cea mai previzibila melodie de aici, dar care are lipici. Breaking All Illusions trece nitel de 12 minute dar are cojones iar track-ul numarul noua care incheie acest album de conceptie e la fel de insipid ca si inceputul.

Una peste alta, A dramatic turn of events nu e nici pe departe atat de revolutionar cum pretinde titulatura sa si nu le va aduce celor de la Dream Theater noi adepti. E un disc corect, la standarde obisnuite care curge snur pentru urechile care stiu sa-l asculte asa cum trebuie pe nea Petrucci.



2 comentarii:

  1. Ca vechi fan Dream Theater (din 1994) nu pot sa nu marai la "observatiile si criticile" unuia care "n-a rezonat niciodata prea mult cu Dream Theater".
    Dar sint obiectiv de felul meu si niciodata nu am fost un fanatic, nici chiar in cele mai mari pasiuni:mereu am vazut TOT, bun sau rau.
    La prima auditie, discul mi s-a parut o mare tampenie si am deplans cu lacrimi grele plecarea lui Portnoy.
    Dupa o zi intreaga de "disecat" am tras concluzia ca discul merge per ansamblu...si am regretat doar plecarea bateristului.
    E clar, discului ii lipseste ceva si acel CEVA venea de la Mike Portnoy, cel mai amre baterist de progressive metal pe care l-a avut omenirea!(da, am zis-o).
    Mi s-a parut slab discul in conditiile in care ultimul album al lui La Brie de absolut excelent, ultimul Dream Theater e de nota 10, iar muzicienii nu s-au tampit sau au emigrat intre timp.Chiar asa mult sa cantareasca plecarea lui Mike?DA, CHIAR ASA!
    N-are rost sa va impartasesc motivele plecarii lui in conceptia mea, dar nu pot deca sa sper ca omul va reveni la trupa lui cat mai curand...cel mult 2 ani cred!!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma scuzati ca dau si eu cu textul pe aici dar nici eu nu pot sa nu "marai" citind comentariul D-lui Count of T(uscany). Daca D-voastra sunteti fan DT din 1994 si apreciati cat de cat prog rock-ul ar trebui sa acceptati macar daca de simtit inca nu puteti prestatia lui Mangini. Si eu il iubesc pe Portnoy dar Mangini cred ca va duce trupa la un nivel cel putin la fel de inalt ca Portnoy. Nu uitati de albumele excelente cu LaBrie si mai ales nu uitati ca pe acest ultim album Mangini a participat foarte putin cu idei! Sunt sigur ca urmatorul album in care se va implica si el direct in creatie va fi unul grozav. Daca ma insel, sa se intoarca Portnoy, daca nu ...
    P.S. Nu-l uitati pe Neil Peart cand spuneti despre Portnoy ca a pus in fund omenirea. Chiar si Portnoy recunoaste suprematia lui Peart.

    RăspundețiȘtergere