Drive-By Truckers - Go-Go Boots

-
Asteptari: Cu un nume ca Drive-By Truckers e cat se poate de clar pentru toata lumea ca aceasta trupa isi are sediul in United States Of America. Si-n plus, e vorba de country. Gasca asta e compusa din sase oameni care pe parcursul anului 2009 s-au inchis intr-un studio si au inventat doua albume noi: The Big To Do , aparut anul trecut si acest Go-Go Boots.

Rezultat: Nu trebuie sa ai urechi superdestepte ca sa realizezi din prima ca sound-ul acestui disc este diferit fata de multe productii pe care le auzi in zilele noastre. Iar asta se datoreaza in principal faptului ca oamenii acestia isi inregistreaza piesele analogic.
Un alt amanunt deloc de neglijat care ar mai trebui retinut este ca muzicienii acestia au o productivitate deosebita, avand in vedere ca acesta este cel de-al 11-lea album din cei 12 ani de cariera ai trupei. Chiar daca nu ma numar printre fanii declarati ai genului care poarta denumirea de country, trebuie sa recunosc ca acest disc a reusit sa-mi atraga atentia in special datorita faptului ca e mult mai divers la capitolul aranjamente decat plutonul de americani care isi incearca norocul in aceasta felie. Ici – colo o ureche avizata poate deslusi niste franturi de Rolling Stones, Bruce Springsteen sau chiar Tom Petty, care coloreaza cat se poate de fericit conglomeratul final.

Chiar daca pe alocuri sunetul acestui disc e indecent de simplu, aceasta auditie are efecte terapeutice. E ca si cum ai sterge cu buretele muzica sofisticata a ultimilor decenii, pe scurt e o muzica care te face sa repsiri aer curat. Printre punctele de atractie ale acestui material discografic se numara piesa I used to be a cop, in care ai impresia ca asisti la un country alterat parca cu atmosfera din Murder Ballads-ul lui Nick Cave, evident ajustat la taramurile americane. Cele trei voci care apar aici adauga un plus de sarm si impregneaza majoritatea pieselor cu o identitate aparte. n, De mare efect mai e si Where s Eddie, un cover dupa Eddie Hinton in care vocea basistei e cat se poate de misto. Unicul lucru pe care l-as fi schimbat aici e ca as fi adaugat vreo doua – trei melodii mai saltarete. Poate chiar din albumul lor precedent, The Big To Do, care a fost mult mai energic. Auditia celor 14 melodii ale celor de la Drive-By Truckers te face sa intri intr-un film in care te vezi conducand un camion Mack pe o sosea prafuita din sudul Americii. Iar degetele iti bat pe volanul imens ritmul pieselor compuse de cei sase magnifici ai country-ului....

Recomandari: Deopotriva pentru amatori de country si rock, de ascultat pe un sistem stereo....

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Amala - Românie Hai!

-
Imagine
  „În clipa în care ai apărut / Eu nimic nu am mai vrut / Simplu am înnebunit / M-ai îmbolnăvit“. Sunt primele versuri care se fac auzite pe albumul formației Amala. Piesa cu pricina numită „Tu ești boala mea“ lămurește cât se poate de exact filmul formației care s-a născut în 1989 la Timișoara. Este vorba de acel rock clasic care făcea ravagii în vremurile în care muzica nu era numai despre showbusiness și-n care lumea nu se înghesuia să consume pe bandă rulantă produse muzicale insipide, incolore și inodore.  Da, e un soi de remember the time care îi va unge la suflet pe cei care se intitulează rockeri. Pe lângă acest aspect, discul ăsta e și un fragment de istorie, căci această primă înregistrare oficială a formației timișorene cuprinde compoziții semnificative din negura timpurilor.  Amala a fost creată de către Grujic Ljubisa, zis și , „Mișa, iar după o serie de schimbări de componență, reveniri și desfințări a reușit să lanseze materialul discografic de debut numit Românie Hai! D
citeste mai mult

Dixie Krauser - Kill Tumor

-
Imagine
  Muzica instrumentală oferă creierului libertatea de a hoinări. Pe plaje care îți taie răsuflarea sau în locuri întunecate și tulburi, în funcție de emoțiile fiecăruia.  Absența unei povești spuse în viu grai îți oferă spațiu pentru a îți impune și a crea propria interpretare. Eventualele cuvinte explanatorii visavis de muzica instrumentală sunt cât se poate de subiective. Din mai multe motive, principalul fiind acela că piesele cu pricina trezesc emoții diferite în sufletul fiecăruia. Pe bună dreptate, dealtfel. „I do say ...that...Every pain that you are receiving...Every challenge that you are facing / It belongs to the journey. And to aknowledge. To accept whatever life is throwing at you. And still have on your mind. That this is just a test., sunt cuvintele care însoțesc prima piesă a albumului. Ascultând cu atenție această compoziție involuntar m-am reconectat la superbele armonii muzicale executate odionoară de Roxy Music (și-n special în piesa India, inclusă pe albumul Avalon
citeste mai mult

Toulouse Lautrec - Dejun pe iarbă

-
Imagine
Noul album al băieţilor care şi-au găsit şugubăţul nume de Toulouse Lautrec se înscrie perfect în „oala“ asta a aşa zisului alternativ – rock made in Romania în care se scaldă şi alte trupe. Exemplele pot curge pe bandă rulantă, dar sunt sigur că le ştiţi şi voi. Desigur, la un moment dat devine destul de frustrant faptul că majoritatea trupelor româneşti „din noul val“ nu pot ieşi defel din „linia“ asta a influenţelor extrase la greu din „indie“-ul britanic al anilor 90. Pe de altă parte, în comparaţie cu „restul lumii“ – a se citi alte trupe de rock din România care cred că muzica lor are ce căuta în anul de graţie 2015 într-o lume civilizată – sound-ul ăsta uşor demodat „afară“ este mega – modern, într-o industrie muzicală bolnavă rău, dar care oglindeşte într-un fel sau altul societatea în care trăim. Chiar dacă niciuna din piesele celor de la Toulouse Lautrec nu reuşeşte să te facă să exclami „waw“, noul material al bucureştenilor care au devenit cunoscuţi şi dat
citeste mai mult