Designer Drugs - Hardcore/Softcore

Asteptari: Desi Hardcore/Softcore e albumul de debut pentru Michael Vincent Patrick si Theodore Paul Nelson, cei doi muzicieni nu sunt chiar niste incepatori. Activand de vreo zece ani in scena muzicii dance din America (realizand printre altele si remixuri pentru Mariah Carey, Annie, Thieves Like Us sau Little Boots) baietii acestia si-au creat un renume aparte si reprezinta varianta mai „dark” a acestui stil.
Rezultat: Stati linistiti, Designer Drugs nu e acel „dance” care se lafaie la radiourile romanesti. Si nici „clubbing”-ul din discoteci. E muzica „dansabila” pentru amatorii de punk, hardcore, electro si alte stiluri pe care imi place sa le bag laolalta in categoria „dark”.
Cei care au auzit vreodata single-urile lor Drop Down si Through the Prism stiu la ce sa se astepte. Pentru ceilalti, am sa subliniez faptul ca muzica asta este facuta cu cap pentru picioare, spre deosebire de tonele de muzici insipide compuse doar pentru miscarea membrelor inferioare.
Probabil ca una din cele mai importante decizii pe care esti nevoit sa le iei atunci cand te afli in fata unui material discografic, este alegerea piesei No1 in tracklist. Si asta pentru ca marea majoritate a oamenilor isi formeaza o anumita impresie foarte rapid si eticheteaza adesea un intreg disc dupa primele secunde. Prima melodie a acestui album este Dead Meat, piesa care are darul de a pune cartile pe masa. Avand parte de o voce aproape punk care aminteste de vremurile Beastie Boys, melodia descrie perfect spectrul sonor la care te poti astepta pe parcursul acestei auditii si este urmata de Through the Prism, care combina intr-un mod abil un pattern provenit parca din anii 80 cu vocea plina de sarm a rapperului american Cerebral Vortex. Cele 13 piese incluse aici au o conotatie cat se poate de stransa cu titulatura discului si isi poarta ascultatorii prin cotloane de electro cu influente goth si nu numai care adesea oscileaza intre soft si hard. Drop down e un fel de Prodigy cu influente gregoriene iar For All We Know e pe felia canadienilor de la Birthday Massacre. Riot e asa cum trebuie: o revolta ce include un ghiveci adorabil. Unul din highlight-urile discului este atins odata cu Face Melter, care dupa un intro cat se poate de dramatic reuseste sa degaje o energie inimaginabila. Piesa asta se recomanda a fi lectie de studiu pentru oricine vrea sa puna la cale o melodie care sa degaje cantitati impresionante de tensiune. Unicul moment oarecum „dance” este Crazy for You, care are parte de o voce feminina europeana care se simte de la distanta. Daca n-ar fi beat-ul, melodia asta ar fi putut fi inclusa lejer in coloana sonora a oricarui film din anii 80. 
De apreciat e faptul ca discul asta are parte de interludii si piese scurte, care reusesc sa scoata in evidenta momentele hardcore. E captivant si unic, iar contrastele astea au darul de a adauga un plus de sarm constructiei. Presupun ca 60 de minute de hardcore (citeste electro influentat de punk) ar fi fost la un moment dat plictisitoare, dar gratie acestei constructii migaloase rezultatul e unul demential.

Recomandari: Pentru aceia care sunt in cautarea unei evadari din sound-urile cotidiene.