Byron - Perfect

Asteptari: Dan Byron, cunoscut din Urma sau Kumm a hotarat s-o ia pe un drum propriu in 2006, iar drept urmare melomanii au fost rasplatiti cu albumele Forbidden Drama si A kind of alchemy, acesta din urma avand parte de una din cele mai misto coperti de disc realizata ever in Romania, sub forma unei carti de forma patrata cu latura de 7 inch. Perfect este cel de-al treilea material discografic al trupei, totodata primul realizat in limba romana.
Rezultat:  Din capul locului ma vad nevoit sa repet ca nu agreez in mod deosebit albumele care contin readaptari. Reorchestratii, cover-uri, cum vreti sa le numiti. Pe de o parte e misto sa vezi cum “gandesc” unii artisti operele altora. Problema e ca in ultima vreme au aparut o caruta de asemenea albume cu preluari si asta nu e un lucru bun. S-o mai spun si pe aia dreapta: nu toata lumea poate ajunge la nivelul unui Johnny Cash si preluarea lui dupa Personal Jesus. Revenind la oile noastre, Byron incearca aici un exercitiu de adaptari si reorchestrari dupa melodii romanesti mai mult sau mai putin cunoscute. Iar rezultatul este in unele cazuri fericit, in altele dubios.
Lista artistilor ale caror piese sunt cantate aici ii cuprinde pe Nicu Alifantis, Alexandru Andries, Timpuri Noi, Phoenix, Celelalte Cuvinte, Ada Milea, Kumm, Luna Amara si altii. In plus si doua piese inedite compuse de Nae Caranfil pentru proiectul unui musical blocat de cenzura comunista. La inregistrarea albumului trupa a avut parte si de mai multi invitati speciali, printre care Nicu Alifantis, Alexandru Andries, Virgil Iantu, Cristian Soleanu (saxofon), Raul Kusak (clape), Alex Gorneanu (violoncel) sau  Cyfer. Carevasazica, discul asta e beton la instrumentatie si profesionalism. Unicul lui minus e selectia pieselor.

Prima piesa promovata de pe acest album (era s-o numesc single) este versiunea celor de la Byron la piesa Perfect lansata odinioara de Timpuri Noi. Din fericire, piesa face parte din momentele cu adevarat reusite ale acestui material discografic, de exceptie fiind flautul a la Jethtro Tull care coloreaza exact cat trebuie melodia cu pricina. Fara indoiala, e o sarcina dificila sa canti o asemenea piesa – perfecta si-n original - iar pentru aceasta varianta baietii merita intr-adevar aplauze la scena deschisa. O alta surpriza cat se poate de placuta este cover-ul dupa o piesa de-a lui Mircea Florian (cunoscut si ca Florian din Transilvania), Ma simt minunat. Originalului – care a aparut in a doua jumatate a anilor 80 – Byron i-au adaugat niste arome de rock alternativ cu iz de anii 90, iar rezultatul e mirific. Ceea ce mi-a placut inca de prima data de cand i-am vazut live pe oamenii astia este acel du-te vino permanent intre calm si agresivitate care transpira din compozitiile lor. Din loc in loc acest „ping – pong” face minuni si la aceste preluari. Daca e sa amintesc de momentele mai putin reusite, acestea ar fi Mica tiganiada si Daca vrei. Nu merg pe rationamentul conform caruia trupele Phoenix si Celelalte Cuvinte sunt inimitabile, ci pur si simplu variantele celor de la Byron sunt cat se poate de fade. In ceea ce priveste includerea aici a unui cover dupa muzicianul Cristian Vasile (faimos printre altele si pentru Zaraza), nu cred ca a fost o alegere potrivita. Si asta nu pentru ca Saruta-ma ar fi o piesa nereusita, ci fiindca materialul asta e focusat pe artisti din epoci mai contemporane. Nu stiu de ce, dar varianta lor la Ploaie in luna lui marte nu-mi inspira mai nimic: poate pentru ca piesa asta a avut parte de un cover mult mai celebru care a ramas intiparit in urechile tuturora, acela realizat de Paula Seling. Cu mici exceptii, discul acesta reuseste sa se situeze in zona muzicilor decente si poate fi o auditie acceptabila pentru melomanii care cunosc si variantele originale ale song-urilor. Daca era dupa mine, as fi ales o selectie de piese mai cu cojones. M-as fi lipsit de Ada Milea sau Valeriu Sterian si as fi pedalat pe rock de genul Timpuri Noi, Luna Amara and so on.

Recomandari: O auditie misto pentru momentele „calme” ale zilei....