Robin and the Backstabbers - Bacovia Overdrive Vol.1 Stalingrad

Am auzit destule lucruri cat se poate de bune despre Robin si „cei care te injunghie pe la spate“, dar nu am reusit niciodata sa-I vad “la treaba”. Poate e mai bine asa, caci spre deosebire de cei carora considera albumul asta un soi de greatest – hits (datorita intarzierii cu care a aparut pe piata acest album), pentru mine compozitiile astea sunt cat se poate de fresh.  E drept, am prins franturi ale unor piese inventate de ei pe Radio Guerilla, dar per ansamblu dupa auditia asta s-a produs un „love at first sight“. Sau ca sa fiu mai exact, si mai in ton cu accentul romanesc al pieselor, e mai degraba „ simpatie la prima vedere“, caci alaturi de incontestabilele plusuri pe care le poseda debutul bucurestenilor, ar mai fi fost loc si de mai bine. Categoric, un mare plus e faptul ca gasca asta are parte de niste texte mai mult decat meseriase. Care te subjuga pe de-antregul. Desi muzica lor atinge tangential si asa – numitul “pop - rock“, textele se mentin la ani – lumina de “bucati” de genul „Pleaca maine o sa-mi treaca“ (Vunk) sau „Sa facem sex e tot ce ne-a ramas/Sa facem sex sa ne-ngropam greselile-n orgasm“ (Vama). Am luat doar doua exemple aleatoare din creatiile discografice romanesti 2012, caci exemplele sunt cu duiumul.

Un alt atu al celor de la Robin & The Backstabbers este acela ca stilistic sunt ancorati in acea zona a rock-ului care odinioara purta eticheta de „alternativ”, aranjamentele muzicale fiind aerisite iar riff-urile inspirate. Desi nu-mi plac defel sabloanele, oridecate ori ma aflu in fata unui disc romanesc de rock  „nebatranesc“ (alternativ/indie/brit/ce-o mai fi), n-am cum sa ocolesc un cliseu mega – obosit, acela care te face sa compari muzica romaneasca cu cea din afara granitelor. Si nu ma refer aici neaparat la U.K sau U.S.A., ci chiar si la tarile vecine, fiindca Ungaria si Serbia au multe trupe care in materie de “freshness rock“ ne dau lectii. Simt lipsa acelui „ceva” care separa „decentul“ de „extraordinar“, de acel sentiment de „Waw” pe care il ai cand asculti pentru prima oara trupe care ajung mai apoi sa te marcheze prin artificiile lor sonore la care pana in momentul respectiv nici nu ai fi indraznit sa te gandesti. Dincolo de aceasta mica divagatie absolut necesara, trebuie sa recunosc ca baietii astia au reusit sa puna la punct un debut solid si destept. N-o fi el de zece „curat”, dar in momentul in care deschizi catalogul si vezi cat „stiu” ceilalti elevi din aceasta liga – in Romania, of course!- e clar ca acest „Stalingrad Bacovia Overdrive Vol. 1“ merita sa fie premiant la sfarsitul anului. C-o fi premiul cel mare sau nu, ramane de vazut....

In cronica celui de-al doilea album Grimus, remarcam faptul ca unul din grupurile din liga rock „nebatranesc“ din Ungaria, 30Y, a avut un imens succes in tarisoara de langa noi si datorita faptului ca au scos un album cu texte in limba maghiara. Evident, bucurestenii de la Robin & The Backstabbers n-au valente cu limba lui Atilla, dar au scos un disc cu texte in limba romana (exceptie fiind „Kriminaal), iar piesa „Bacovia Overdrive“ debuteaza chiar cu un citat din Glossa lui George Bacovia („Priveste savant cu inima beata de iubire“). Izvorul de inspiratie din creatia celui mai important poet simbolist roman se face resimtit in multe momente, printre care si-n superba Iguana facatoare de minuni (Un nume scurt/Ca un lesin intr-un spital/Zambet marunt/O rugaciune intr-un bar), iar ca si influente sonore, urechile avizate pot detecta pe ici pe colo sound-uri a la Sonic Youth (in special in dementiala „Kriminaal”) sau chiar Manic Street Preachers. Desi textul care acompaniaza melodia „Cand te-am cunoscut ,Cristina“ e cel mai „subtirel” de aici (Cand se lasa seara peste Bucuresti/Eu ma uit la fete/Dar vad ca nu esti/Cand se lasa seara peste Bucuresti/Eu ma uit la tine, dar vad ca nu esti), piesa are parte de un mijloc cat se poate de zgomotos si antrenant, astfel incat daca faci abstractie de text, feelingul e OK. Desigur, n-ai cum sa treci peste „hiturile“ difuzate pe Guerilla. Adica „Sat dupa sat“, care are cele mai smechere versuri din albumul asta (Latra-un caine-n vecini/Latra si tu te-nchini/Latra viata in noi/Noi facem dragoste-n masini/Bate-un ceas in altar/Latra timpu-n zadar/Viata-i o foaie in vant/Smulsa dintr-un abecedar“), actualul single SPNZRTR sau Vanatoarea regala. Mai e si piesa cu „pianul pe calea ferata” (Soare cu dinti), si lucrurile pot continua, dar sunt convins ca ati prins „privelistea”. Daca faci abstractie de insipida melodie „Marele Zgomot“ si cele trei „interludii“ (Stalingrad, Radiopeea si Ecourile Unite ale Americii) te alegi cu un disc care contine compozitii bine  construite care te tin in priza si care nu te fac sa cauti butonul de skip. Daca as fi fost eu in locul lui Robin sau al celor care te injunghie pe la spate, m-as fi indreptat nitel mai mult spre tonalitatile trendy in rock-ul anului 2012, dar atunci as fi fost nevoit sa dau un zece „curat”. Ramane totusi, un noua cu stelute, si un album care merita ascultat.