Se afișează postările cu eticheta Makunouchi Bento. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Makunouchi Bento. Afișați toate postările

18 iul. 2016

Petre Ionutescu - Maria Radna Live

                                          

De-a lungul anilor, timişoreanul (născut în Lipova) Petre Ionuţescu a fost implicat în multe „nebunii“. Mă refer aici strict la muzică, biensur. Fie că a apărut alături de Blazzaj, Alexandrina, Negură Bunget sau cu maeştrii muzicii IDM care alcătuiesc proiectul Makunouchi Bento, muzicianul a reuşit să surprindă de fiecare dată, cu faţete artistice ieşte din tipar. La fel stau lucrurile şi cu discul de faţă. Cele aproape 50 de minute comprimate în şapte piese care alcătuiesc „Maria Radna Live“ oferă o audiţie interesantă şi reconfortantă, cu subtilităţi de mare rafinament, care merită savurate de melomanii care nu caută hituri cu orice preţ. Printre surprizele care aşteaptă să fie devorate de melomanii deschişi la noi orizonturi muzicale se numără şi „Şapte“, un omagiu adus compozitorului de muzică contemporană György Ligeti, cel care a „năşit“ celebra piesă Atmospheres inclusă în filmul lui Stanley Kubrik „2001, Odiseea spaţială“. Sau finalul „Strărăsunări“ cu grandiose sound-uri de orgă şi aplauzele de la sfârşitul acestui concert de poveste. Desigur, atmosfera care emană din piesele acestui album se învârte în jurul conceptului de „muzică ambientală“. Nu este însă acea muzică care este greşit  etichetată cu acest nume în zilele noastre şi care se lăfăie pe nenumărate compilaţii gen Buddha Bar sau Hotel Costes. E un melanj între străvechi şi cotidian, o combinaţie de instrumente arhaice şi exprimări stilistice moderne, toate îmbibate cu bun gust. Piesele au fost înregistrate în vara anului 2015, în cadrul manifestărilor dedicate inaugurării bisericii reabilitate de la Mănăstirea Maria-Radna din Lipova. Artiștii reuniți în jurul proiectului Trompetre au concertat aici pe 14 august 2015. Cavalul, fluierul, tulnicele, trompeta, tuba și psalterionul au dat evenimentului pete de culoare autohtone străvechi. Înregistrarea concertului de la Lipova s-a materializat într-un album.

Maria Radna Live conține 7 piese – compoziții originale, toate având ca punct de inspirație natura. Lansarea materialului s-a făcut printr-un concert tot într-un spațiu ecleziastic din Timişoara, la  Domul din Piața Unirii. Trompetre şi prietenii săi  oferă melomanilor o excursie pe tărâmuri de poveste, muzical-magice: „prin codrii umbroși, prin peșteri cu răsunări sticloase, să dea de știre la toată lumea de susurul izvoarelor, de foșnetul frunzișului, de tânguitul crestelor și câte și mai câte or întâlni”. Albumul are şi o poveste de zile mari, care se regăseşte pe coperta acestuia. Alături de Petrică Ionuţescu „Petre“ în această călătorie sonoră se mai regăsesc Andra Ioanaş „Vulpea“ (voce), Mihai Bogdan „Copilu“ (tiulnic), Matei Ionuţescu „Vede Ciobanu“ (tulnic), Gabriel Almaşi „Gabriel“ (chitară, electronice), Sergiu Cătană „Prăvale Piatra“(instrumente percuţie, shakuhachi, bansuri), Marius Iuga „Boieru“ (tulnic),. Marian Ciuma „Mărin Mărinimosu“ (pensulă), Arthur Balogh „Vîslea“ (contrabas) şi Mihai Piroi „Gornaşu din Pădure“ (tubă). Nu am să stric surpriza poveştii care se regăseşte în interiorul copertei discului, dar am să menţionez cuvintele din final: „În drumul lor mulţi Hăruiţi au întâlnit şi multe întâmplări de care nu’ţi mai zic acum, că timpu’i scurt şi lung deopotrivă. Dar poate dă norocul peste tine şi’ ţi ies şi ţie’ n cale şi când o fi să ţi se’întâmple ia loc aşează’teş’ascultă...“. Dacă aveţi norocul să vă iasă acest disc în cale, e rost de o audiţie interesantă, căci Maria Radna Live e un album care te linişteşte şi îţi face ziua mai frumoasă. Apăi, am încalecat p-o şa şi v-am zis aşe: Have a nice. day! Apropos, discul se găseşte aici.

20 ian. 2015

Makunouchi Bento - Lighthouse Stories


Cei doi prieteni timişoreni care alcătuiesc proiectul Makunouchi Bento se transformă în acest E.P. în nişte veritabili Fraţi Grimm ai muzicii electronice bănăţene. Poveştile lor adunate sub genericul Lighthouse Stories sunt nişte versiuni updatate la secolul 21 ale unor poveşti nemuritoare gen Albă Ca Zăpada sau Croitoraşul Cel Viteaz, din care nu lipsesc incursiuni sonore în mai multe „felii“ ale muzicii contemporane. Quewza ( Valentin Toma) şi Waka X (Felix Petrescu) s-au învârtit dintotdeauna în perimetrul delimitat drept IDM  / Ambient / Electronica / Experimental. Cel mai recent material „plin“ al timişorenilor, despre care aţi putut citi aici a fost o excursie în meandrele secrete ale stilurilor electronice care nu se adresează în mod neapărat ideii de dans, dar de această dată oamenii explorează teritorii noi.

Povestea spune că piesele incluse pe acest E.P. s-au născut undeva în Norvegia, în timpul unei excursii efectuate de doi puştani timişoreni prin 1999. În peisaj se mai specifică şi existenţa unui far realizat din pipe vechi şi pentru ca legenda să fie cu adevărat freaky, muzicienii timişoreni menţionează că fiecare creatură care aude story-ul până la capăt e obligată să transmită povestea în continuare la cel puţin 6 persoane. Iar cine nu răspândeşte povestea sonoră inventată la lumina farului plin de pipe de toate mărimile va avea parte de o soartă groaznică: nu mai poate intra în apă în viaţa lui şi nu mai poate fluiera.

Primul episod al acestei poveşti poartă numele de Mariner's Staircase Swing şi reuşeşte să te teleporteze undeva la capătul lumii, la farul inventat sau nu de timişoreni, în care sound-urile jazzy se împletesc armonios cu efecte electronice menite să instaureze un mister demn de Twin Peaks. Spre deosebire de creaţiile lor anterioare, timişorenii folosesc din plin armonii naturale, iar acest fapt este unul de bun augur, căci pe lângă „ciudăţeniile“ care se aud din când în când sub formă de distorsiuni, se aşterne un fundal sonor de mare efect. Telegrams for the Little Sea Winds, cea de-a doua piesă a acestui E.P. reuşeşte să întreţină suspansul fabricat de muzicienii timişoreni printr-o compoziţie simplă, dar cu elemente ce merită savurate la liniştea focului din sobă. Finalul, From Mortise to Tenon are darul de a mai linişti oarecum lucrurile, sunetele fiind niscaiva mai aşezate.

Plusul cel mare al acestui E.P. este acela că Makunouchi Bento s-au „copt“. Deşi păstrează multe „nebunii“ specifice tinereţii, materialul aduce în discuţie şi sound-uri mai „clasice“ şi le oferă melomanilor un produs valabil. Unicul minus este acela că  cele trei piese nu însumează decât 14 minute de audiţie. Nu putem decât să sperăm că nu va mai curge multă apă pe Bega până când oamenii ăştia ne vor mai încânta urechile cu alte poveşti. Indiferent că-s din Norvegia sau Insulele Fidji.....Discul Lighthouse Stories se poate asculta aici.

6 oct. 2010

Makunouchi Bento - Swime

Asteptari: Cei doi membri ai proiectului Makunouchi Bento, Qewza si Waka X se afla la cel de-al treilea material discografic, chiar daca pe langa acestea au mai scos o gramada de single-uri E.P.-uri si alte cele. Plaja sonora a acestui disc care poate fi ascultat si downloadat pe gratis de aici este Ambient / Electronica / Experimental. Era sa uit: e made in Timisoara!


Rezultat: Germanul Felix Kubin declara recent intr-un interviu acordat revistei Wire: „In loc sa fii un oponent al lucrurilor care nu-ti plac in aceasta lume, e mai bine sa fii un satelit. Zboara in jurul Pamantului, dar separa-te de el”. Am inceput cu acest citat fiindca el sintetizeaza cat se poate de exact „orbita” muzicala pe care se afla timisorenii de la Makunouchi Bento. Muzica lor e la mii de kilometri distanta de kitch-urile inglobate in muzica asa – numita „pop” de astazi, dar nu se adreseaza neaparat extraterestrilor. Cele opt piese incluse pe Swime constituie tot atatea excursii sonore in cotloane nebanuite ale muzicii. Desigur excursia sonora propusa de acest duo nu este una care se adreseaza acelora pentru care implinirea spirituala inseamna aruncatul de seminte pe stadion, cititul de ziare cu femei dezbracate care prezinta vremea sau cei care asculta „electronice” doar pentru ca e fain sa ai „un trip” pe ritmuri dubstep. Ceea ce nu inseamna defel ca exista o limita a IQ-ului pentru ca aceasta muzica sa poata fi consumata cu spor. Nici vorba. E pur si simplu „ceva” care te face sa visezi, care te deconecteaza de mizeriile intalnite la tot pasul, care te poate teleporta intr-o alta lume, nu neaparat mai buna dar cu siguranta „altfel”.

Chiar daca nu auzi nici o nota din piesele acestui album, iti dai seama din titluri ca ai de-a face cu un material discografic care invita ascultatorul sa intre intr-un univers aparte, unul dominat de creatie. Rain Dragon Hidden Genius, Men of Mathematics sau Languid Fogfish nu sunt „bucati” menite a fi fredonate pe buzele tuturor si implica o participare efectiva in procesul unei auditii.

In cazul in care am avea de-a face cu un album „conventional” as spune ca Languid Fogfish  este creme de la creme. Carevasazica avem parte de  o melodie care creeaza o tensiune ridicol de interesanta, cu niste sunete care la un moment dat par a fi sterpelite din laptopul unui O.Z.N. esuat pe planeta noastra. Rain Dragon, Hidden Genius, piesa de deschidere este totodata si cea mai „prietenoasa” melodie  din Swime, pregatind parca ascultatorul pentru „artileria grea” de dupa. Printre momentele cu adevarat remarcabile se numara si conglomeratul din 27 seconds on the Plank, piesa al carei mijloc este  pur si simplu psihotic. Deosebit de bine ancorate si surprinzatoare totodata sunt aplauzele pe finalul piesei Men of Mathematics, care ar fi meritat sa fie ultima piesa a discului. 

Indubitabil, daca inaintea unui act artistic ai parte de diverse informatii, e clar ca esti tentat sa judeci in functie de aceste circumstante. De aceea, unii avangardisti sustin concerte si anunta programul acestora doar dupa consumarea lor. Qewza si Waka X nu sunt prea darnici atunci cand vine vorba sa-si caracterizeze intr-un fel sau altul creatia. „Muzica noastra spune totul”, carevasazica. Unicul amanunt ”transpirat” este acela ca au pregatit acest album mai bine de doi ani. A meritat oare? Desigur, fiecare posesor de creier care stie sa il foloseasca va avea un raspuns in functie de diversi factori. Cert este ca Swime provoaca o reactie. Indiferent ca aceasta este de tipul love it sau hate it, orice carcotas trebuie sa recunoasca faptul ca Makunouchi Bento merita aplauze. Nu neaparat pentru ca muzica lor ar fi una care sa te dea pe spate. Ci pentru curajul de a propune „ceva” intr- lume in care tot mai multi se plang ca nu exista „nimic” dar nu intreprind nici o actiune de inot impotriva curentului, fiindca spun ei a trecut vremea lui Don Quijote.

Desigur, cea mai convenabila eticheta care i se poate lipi acestui disc este aceea de „experimental”. Ambiental, soundscape, categoric cu un sound cinematic. Notiuni care sunt percepute de multi ca fiind sinonime cu semnificatia de ciudat”. Da, muzica celor de la Makunouchi Bento poate fi ciudata atunci cand o compari cu ceea ce se difuzeaza la posturile de radio care-si momesc audienta cu bani dati cadou. Da, se prea poate ca in zilele noastre muzica izvorata de undeva din interiorul unei persoane sa fie catalogata ciudata fiindca nu respecta niste standarde etichetate de marea majoritate ca fiind normale. La urma urmei, nici nu conteaza eticheta pastrata de fiecare in raport cu Makunouchi Bento. Esentialul e ca e music from inside. Si acesta e doar unul din motivele pentru care merita sa ascultati – cu castile pe urechi – acest  Swime. 

Recomandari: Se poate asculta zilnic cel putin odata, fara limita de varsta. Se recomanda ascultarea la casti, iar daca apar manifestari neplacute, schimbati headphones-urile.....