De ascultat

După 28 de ani de pauză, Gabi Delgado revine pe scena muzicală cu un album solo care are toate şansele să devină unul dintre cele mai interesante albume ale anului 2014, pentru cei care au auzit vreodată de D.A.F. sau de muzica EBM. Deşi după apariţia albumului său solo Mistress în 1986, Gabi a mai cochetat cu proiectele Delkom şi DAF/DOS materialul acesta discografic este „ceea ce trebuie“ (dacă-mi permiteţi o expresie „de stradă“) fiindcă reuşeşte să updateze cât se poate de meseriaş sound-ul minimal al perioadei de aur Deutche Amerikanische Freundschaft (mă refer aici la discurile Alles is gut şi Gold und liebe) cu ritmurile folosite în diversele stiluri ale muzicii din zilele noastre. Deşi trecerea asta a lui Gabi spre beat-uri moderne s-a produs încă din mijlocul anilor 80 (puţini ştiu că vocea proiectului D.A.F. a organizat alături de Westbam prima patrecere house din Germania, în 1986!) şi a continuat şi în proiectul DAF/DOS (cu memrorabila piesă Ich glaub ich fick dich späte

Pentru acei care nu ştiu ce înseamnă EBM, mă văd nevoit din start să fac nişte precizări. Nu e vorba de nicio greşeală de tastatură, e chiar EBM, nu EDM. Spre deosebire de particula care defineşte cât se poate de exact muzica dance electronică din zilele noastre, EBM-ul a devenit popular în anii 80, axându-se pe un melanj de post – industrial, synthpunk şi alte bunătăţuri. Suedezii de la Container 90 î şi descriu stilul muzical drept o combinaţie de old - school EBM şi electropunk. Dincolo de etichete, oamenii aceştia au editat albumele Scandinavian Masters (2006) şi World Champion Shit (2008), noul lor material discografic fiind cel de-al treilea disc din carieră. În cazul în care optaţi pentru versiunea Party – Kit a discului, pe lângă CD primiţi un deschizător de bere, o aspirină şi un prezervativ. Toate inscripţionate cu Container 90, of course. 

Deschide bine urechea, vei auzi cel mai crancen bass artificial (synth) din viata ta. Recomand cu cea mai mare placere acest disc tuturor acelora care au intr-un fel sau altul legatura cu muzica sofisticata. Nu e neaparat musai sa-ti placa, dar dupa auditia acestui D.A.F. vei simti ca ai rasfoit o fila din istoria muzicii moderne. Incep printr-o marturisire: fac parte din omuletii care in trecut ascundeam casetele cu D.A.F. atunci cand aveam musafiri. Va vine sa credeti sau nu (asta e valabil pentru cei care n-au prins vremurile) Tanz der Musollini era o piesa care mai "scapa" uneori in discotecile comuniste ale anilor 80 din Timisoara. Ganz klar, e o cronica pe jumatate subiectiva. Exista pesemne doua categorii de oameni: cei care au auzit de Deutche Amerikanische Freundschaft (sau pentru cei cu probleme la limba germana prescurtarea D.A.F.) si ceilalti. Cei multi. Care stiu ca Germania este patria care a adus pe tapet nume ca Rammstein, Kraftwerk sau poate c