Blazzaj - Intoarcerea Omului Furnicar

 

Înaintea audiției celui de-al treilea album Blazzaj, am avut un vag sentiment de „deja vu“, deoarece multe din piesele care se regăsesc pe acest dublu vinil au fost cântate în trecut, de multe ori în concerte. Se prea poate ca și pentru alții să lipsească sentimentul ăla de „new“ pe care îl ai atunci când pui mâna pe o nouă apariție discografică. Dincolo de acest mic inconvenient, rămâne ideea că cei din Blazzaj pot compune melodii atrăgătoare, pe de o parte, iar pe de altă parte, reușesc să umple aranjamentele compozițiilor cu multe idei pline de duh, astfel încât unele din „finețuri“ sunt sesizabile abia după mai multe ascultări. Carevasăzică, noul Blazzaj este o surpriză. În mare parte plăcută.

Într-o țară cu o cultură muzicală normală, melodiile celor de la Blazzaj ar trebui să curgă cât se poate de bine pe frecvențele posturilor de radio și TV care fac parte din categoria mainstream. Din nefericire, nu se întâmplă așa, iar dublul vinil care poartă numele de „Întoarcerea Omului Furnicar“  vine după „Atenție Blazaj“ (1999) ȘI „Macadam“(2003), iar cele 14 compoziții care răsună de aici reușesc să creeze o savoare în urechile melomanilor. 

În linii mari discul ăsta se bazează pe soundurile inventate în laboratoarele speciale ale celor de la Blazzaj de ceva vreme, dar pe lângă funk-ul cu arome de nu jazz și stropit cu bucățele de rock există aici și niște deturnări de la linia generală. Ocolurile astea merg uneori în direcții neașteptate, cu soluții pe ici pe colo zgomotoase și cu unele momente care ies din  granițele formei generale ale cântecului care reușesc să părăsească structura vers-refren. Pe alocuri, muzica este cât se poate de tensionată, dar nu atinge niciodată punctul culminant, explozia, care (dacă nu e o bombă, ci muzică) ar elibera tensiunea în catharsis. Per ansamblu acompaniamentul pieselor este cât se poate de precaut și nu iese din latura groovy, dar există și câteva excepții memorabile, care dau savoare albumului.

La capitolul texte, avem de toate. De la orătănii, la pierderi de frecvență, obligativitatea afișării ecusonului, sau declarații de dragoste intergalactice. Dar mai presus de toate avem un sentiment de „bine“. Și asta pentru că într-un demers care te duce cu gândul la „joie de vivre“., încă din prima piesă („Foarte bine“ ) băieții țin să ne convingă că „alles is gut“: „E foarte bine, totul în jur e mult mai bine“. În vremurile astea în care suntem bombardați cu neliniști și războaie, startul acesta e cât se poate de meseriaș. Soundurile lascive cu care începe „Ghetoul de aur“, te duc cu gândul la orchestrațiile omniprezente din The Great American Songbook, unde pe arome de jazz și adieri de funk se construiește un anume scenariu, care mai apoi e efectiv spulberat de un dramatism feroce în care solistul trupei ne anunță că vrea să se înmulțească, să locuiască, să crească și să se preacurvească...în ghetoul cu pricina. 

„Spre stele“ cu al ei refren „Am să caut pereche pe o altă planetă, mult mai pașnică și poate discretă“, poate fi considerată un imn al planetei și este după cum spunea solistul formației, „o piesă de dragoste intergalactică care s-a născut dintr-un riff de chitară într-o sală mică de repetiții, dar care va străbate țara, apoi continentele și în final va fi fredonată pe planete nemaivăzute“. Universul construit de trupă pentru acest material este colorat și cu texte șăgalnice din care se remarcă și  „Au apărut prima oară multe zvonuri, murmure și șoapte / Nu s-a întâmplat totul brusc, peste noapte / Parlamentarii au hotărât toți într-o singura suflare / Să renunțe la salarii diurne și alte beneficii materiale“,. Nu mai e un secret pentru nimeni că „odraslele porcilor au ajuns la putere“ iar în completarea peisajului feeric inventat de băieții timișoreni aș mai adăuga și unul din momentele surprinzătoare ale acestui material, care se poate asculta în finalul piesei „Rindeaua“. Concret, e vorba de o incursiunile etno – folk, care aduce oarecum cu sunetele promovate de tarafurile autohtone. La capitolul „dans“, piesa „Funkside“ e de departe campioană. În plus, pentru urechile spălate aici e și o doză serioasă de clasicul funk abordat de James Brown. Dacă e să vorbim de „finețuri“ există aici trei momente care ies cumva din zona cărărilor bătătorite. E vorba de „Oraș“  „Vis“ și „Zid“, un trio remarcabil  care demonstrează că băieții ăștia au o anumită aplecare și spre zona muzicii mai experimentale.

Mai mult ca sigur că textele șăgalnice inventate de Blazzaj nu-și vor găsi rezonanță în rândul ascultătorilor de muzică care apreciează temele mai simple de genul „Cea mai tare din Carpaţi este Oţelul Galaţi“, dar acest fapt nu trebuie să mire pe nimeni. Lumea desenată prin compozițiile lor are cu totul alte coordonate decât cele care se lăfăie non – stop prin muzicile autohtone actuale. Cu siguranță că o incursiune mai amplă în zonele experimentale ale muzicii ar fi adăugat un plus de șarm acestui album mult – așteptat. Nici coperta albumului cu numărul trei din istoria Blazzaj nu este una de lepădat, diversele „mușuroaie“ în care sălășluiește omul furnicar modern fiind ilustrate într-un mare fel. Noul disc Blazzaj are toate ingredientele pentru o audiție mai mult decât agreabilă, iar „Întoarcerea Omului Furnicar“ merită cu prisosință să-și găsească locul în topurile de final de 2023 cu muzica fabricată în România. 

Made in TM - One Take 2017

                                                 

Nouă. Asta e cifra. Este pentru al 9-lea an consecutiv în care scena muzicală timişoreană are parte de un soi de Who's Who. Compilaţia lansată iniţial de cei de la anonimTM apare de vreo patru anişori sub umbrela Made in TM şi aduce în fiecare an câte o chichiţă nouă. Iar pentru acest an chichiţa cu pricina este cât se poate de spectaculoasă. Şi asta pentru că Made in TM apare pentru prima oară pe vinil. Ştiţi voi, chestia aia care de ceva vreme a prins un „revival“ binemeritat, chiar şi-n ţărişoara noastră. Şi asta nu e tot. Pentru că în 2017, echipa răspunzătoare pentru această minunăţie a invitat nouă locaţii din Timişoara să adopte câte o trupă reprezentativă. Iar înregistrările au avut loc chiar acolo, în inima celor care i-au adoptat. Aşa s-a născut conceptul de #OneTake. Dintr-o dată, cum ar veni. 

„Sound-ul hibrid, de live combinat cu tehnica de studio, este obţinut cu ajutorul echipamentelor de la SoundCreation. Video-urile pieselor, creeate de Electronic Resistance, apar concomitent cu lansarea compilaţiei pe canalul de Youtube al Made in TM“, spun naşii acestei frumuseţi sonore. 

Lucrurile încep domol cu o formaţie pe care am avut ocazia s-o vedem într-un concert susţinut în cadrul festivalului UniVibes din acest an care-şi spune Sweet Wedensday. Urechile sunt bombardate cu un soi de rock care se vrea un amestec între The Police, grunge-ul anilor 90 şi stoner rock. Piesa I'm On It, înregistrată la cafeneaua Aethernativ deschide selecţia din acest an într-un mod simpatic. 

Următoarea oprire este magazinul U-Man care i-a adoptat pe cei de la Paratrăznet care-şi fac de cap pe parcursul a 12 minute cu ...aţi ghicit....stoner rock. E şi normal căci membrii trupelor Methadone Skies şi Egocentrics, care alcătuiesc această titulatură, îşi dau în petec cu o bucată energică din care nu lipsesc sound-uri a la God Is An Astronaut sau Karma To Burn. Cinciu Minciu are suişuri şi coborâşuri, exact câte sunt necesare pentru ca acest track să fie digerat pe nerăsuflate de amatorii de asemenea sound-uri. 

Despre Implant Pentru Refuz multe lucruri nu ar mai fi de zis, căci populara trupă de hardcore care şi-a creat un renume în întreaga ţară face o figură frumoasă aici cu March to the End, înregistrată la un concert al trupei desfăşurat La Căpiţe. 

Penultima piesă de pe prima faţă a acestei compilaţii aparţine celor de la Grave For Sale, care au tras „acasă“ Buddha's Palm. (având în vedere că solista Robyn e una din proprietarele barului Manufactura). Compoziţia cu pricina se înscrie exact în registrul cu care ne-am obişnuit de la prima trupă de surf - rock din România, şi anume energie fără limite şi good times, chestiuni mega . plăcute. 

Juniorii de la ALL Friends Band ne propun aici o piesă în care ne anunţă faptul că „She’s Got The Move“. Piesa înregistrată la magazinul Soundcreation demonstrează faptul că muzica rock e pe mâini bune şi pe viitor. Şi asta nu numai pentru acel „i got the groove“ din refren ci şi pentru că piesa curge bine de tot. 

Întoarcem vinilul la faţa B şi dăm imediat peste pionierii muzicii electronice cântate live în România. Dacă aţi lipsit o vreme din peisaj este bine să ştiţi că ne referim la Brigada Artistică Urbană, care aduce aici periculos de mult groove. Piesa Stronger, năşită în grădina cafenelei D’arc încântă urechile cu delicatese şmechere în care sound-urile drum and bass fac casă bună cu vocea caldă a Tinei. Iar dacă mai adaugi la această reţetă şi sunetele mişto din alte stiluri care se amestecă la fix pe scheletul de dnb, dai de un ghiveci gustos. Pe scurt, e improvizatie cu cap care creeaza good vibes. 

Tot din liga „greilor“ vin şi cei de la Blazzaj, care aici ne propun un Ghetou de Aur înregistrat în Reflektor Venue. Adică piesa aia la care nu poţi decât să te mişti necontenit şi să fredonezi alături de Vita ...„Un pitic de grădină a-nceput revolta.  Geamurile termopane l-au urmat / şi împreună cu uşile de garaj /s-au îndreptat spre centrul noului oraş.  Acolo un geam termopan în forma de pentagramă a strigat: "Să trecem totul prin inox şi plastic!" / Dar totul era trecut prin inox şi plastic.  Astfel încât piticii, uşile de grădină, uşile de garaj/toate împreună au hotărât să facă o asociaţie - /O asociaţie de evidenţiere a lucrurilor profund asemănătoare /din ghetoul de aur şi au plecat pentru că la fix /începea întâlnirea masonilor de rigips“....

Dacă credeaţi că jazz-ul lipseşte din această compilaţie, v-aţi înşelat profund. Penultima piesă a compilaţiei din acest an aparţine celor de la JazzyBIT, care în stilul lor binecunoscut încântă urechile cu o porţie jazzy sub numele de  A Moon Ra. Nu ştiu exact cât timp au tras băieţii această piesă dar cu siguranţă au avut parte de o atmosferă faină, căci înregistrarea a avut loc la fabrica Clinica De Bere. 

Una din cele mai „nebune“ piese încheie faţa B a vinilului Made in TM 2017, căci cele opt minute incluse în „Water In Peaches“ ne conduc în lumea plină de mister a celor de la Exit Oz. Pe scurt, e o ţăcăneală numită de unii dark jazz, unde au loc bombardamente cu riff-uri ucigătoare şi trompete nimicitoare, înregistrate la Hostel Costel. Pe larg, e un deliciu pentru urechile care degustă underground-ul. 

Nu am cum să închei fără mulţumirile fierbinţi către echipa Made in TM pentru acest preview. Poate ar fi bine de precizat şi faptul că acest vinil va fi lansat undeva în a doua jumătate a lunii decembrie 2017.  Fiţi pe fază!
UPDATE Compilaţia se poate pre - comanda aici. 

Petre Ionutescu - Maria Radna Live

                                          

De-a lungul anilor, timişoreanul (născut în Lipova) Petre Ionuţescu a fost implicat în multe „nebunii“. Mă refer aici strict la muzică, biensur. Fie că a apărut alături de Blazzaj, Alexandrina, Negură Bunget sau cu maeştrii muzicii IDM care alcătuiesc proiectul Makunouchi Bento, muzicianul a reuşit să surprindă de fiecare dată, cu faţete artistice ieşte din tipar. La fel stau lucrurile şi cu discul de faţă. Cele aproape 50 de minute comprimate în şapte piese care alcătuiesc „Maria Radna Live“ oferă o audiţie interesantă şi reconfortantă, cu subtilităţi de mare rafinament, care merită savurate de melomanii care nu caută hituri cu orice preţ. Printre surprizele care aşteaptă să fie devorate de melomanii deschişi la noi orizonturi muzicale se numără şi „Şapte“, un omagiu adus compozitorului de muzică contemporană György Ligeti, cel care a „năşit“ celebra piesă Atmospheres inclusă în filmul lui Stanley Kubrik „2001, Odiseea spaţială“. Sau finalul „Strărăsunări“ cu grandiose sound-uri de orgă şi aplauzele de la sfârşitul acestui concert de poveste. Desigur, atmosfera care emană din piesele acestui album se învârte în jurul conceptului de „muzică ambientală“. Nu este însă acea muzică care este greşit  etichetată cu acest nume în zilele noastre şi care se lăfăie pe nenumărate compilaţii gen Buddha Bar sau Hotel Costes. E un melanj între străvechi şi cotidian, o combinaţie de instrumente arhaice şi exprimări stilistice moderne, toate îmbibate cu bun gust. Piesele au fost înregistrate în vara anului 2015, în cadrul manifestărilor dedicate inaugurării bisericii reabilitate de la Mănăstirea Maria-Radna din Lipova. Artiștii reuniți în jurul proiectului Trompetre au concertat aici pe 14 august 2015. Cavalul, fluierul, tulnicele, trompeta, tuba și psalterionul au dat evenimentului pete de culoare autohtone străvechi. Înregistrarea concertului de la Lipova s-a materializat într-un album.

Maria Radna Live conține 7 piese – compoziții originale, toate având ca punct de inspirație natura. Lansarea materialului s-a făcut printr-un concert tot într-un spațiu ecleziastic din Timişoara, la  Domul din Piața Unirii. Trompetre şi prietenii săi  oferă melomanilor o excursie pe tărâmuri de poveste, muzical-magice: „prin codrii umbroși, prin peșteri cu răsunări sticloase, să dea de știre la toată lumea de susurul izvoarelor, de foșnetul frunzișului, de tânguitul crestelor și câte și mai câte or întâlni”. Albumul are şi o poveste de zile mari, care se regăseşte pe coperta acestuia. Alături de Petrică Ionuţescu „Petre“ în această călătorie sonoră se mai regăsesc Andra Ioanaş „Vulpea“ (voce), Mihai Bogdan „Copilu“ (tiulnic), Matei Ionuţescu „Vede Ciobanu“ (tulnic), Gabriel Almaşi „Gabriel“ (chitară, electronice), Sergiu Cătană „Prăvale Piatra“(instrumente percuţie, shakuhachi, bansuri), Marius Iuga „Boieru“ (tulnic),. Marian Ciuma „Mărin Mărinimosu“ (pensulă), Arthur Balogh „Vîslea“ (contrabas) şi Mihai Piroi „Gornaşu din Pădure“ (tubă). Nu am să stric surpriza poveştii care se regăseşte în interiorul copertei discului, dar am să menţionez cuvintele din final: „În drumul lor mulţi Hăruiţi au întâlnit şi multe întâmplări de care nu’ţi mai zic acum, că timpu’i scurt şi lung deopotrivă. Dar poate dă norocul peste tine şi’ ţi ies şi ţie’ n cale şi când o fi să ţi se’întâmple ia loc aşează’teş’ascultă...“. Dacă aveţi norocul să vă iasă acest disc în cale, e rost de o audiţie interesantă, căci Maria Radna Live e un album care te linişteşte şi îţi face ziua mai frumoasă. Apăi, am încalecat p-o şa şi v-am zis aşe: Have a nice. day! Apropos, discul se găseşte aici.

V.A. - Van Graph K Fe 6 Year Anniversary

Asteptari: Pentru al treilea an consecutiv, echipa celor de la anonimTM a lansat o compilatie cu artisti exclusiv timisoreni sub titlul Van Graph K Fe 6 year Anniversary, care contine 14 piese si se poate asculta si downloada aici.

Rezultat: Nu e o lume de basm, dar e aceea in care traim acum. Iar pentru a radiografia scena muzicala timisoreana – cu multele minusuri si putinele plusuri ale ei - trebuie sa ai ceva cojones. Nu e floare la ureche sa te inhami la o asemenea treaba fiindca dincolo de toate, orgoliul muzicienilor e o treaba cat se poate de serioasa. Apoi, mai intervin si casele de discuri si multe alte mici impedimente, care laolalta isi pun amprenta asupra oricarei intiative serioase din domeniu. Carcotasii ar putea comenta ceva de genul „I mean, come on, un disc care sa contina muzica unui intreg oras?“. Categoric, nu e vorba de asa ceva. E mai degraba o privire de ansamblu.