Ca orice ghiveci care se respectă și cei de la Phunk Smugglers au în componența lor o sumedenie de lucruri frumoase și gustoase. Contrabandișțtii de funk sunt o adunătură de muzicieni din Serbia și România care și-au propus cu albumul de debut să ofere cantități impresionante de voie bună și bună dispoziție și după audiția celor nouă piese cuprinse pe „Phunkdemic“ e clar pentru toată lumea că msiunea aceasta a fost realizată cu succes.
După intro-ul de aproximativ 90 de secunde care deschide această călătorie muzicală lucrurile debutează în forță cu Everybody s in the House, o melodie în care solista Andrada ne anunță că trebuie să fim gata pentru ceva contrabandă („get ready for some smuggling“), moment care prilejuiește o explzoie de aranjamente muzicale meseriașe înglobate în ceea ce numim funk. „Spend some time together“, cea de-a treia piesă strălucește în ansamblul ei dar este mai mult decât drăgălașă și pentru clapele magnifice, iar „Family“ este o baladă care demonstrează din plin faptul că oamenii ăștia chiar știu cu ce se mănâncă muzica faină. Dealtfel, unul din atu-urile acestui debut este faptul că pe lângă piesele energice care te ridică efectiv de pe scaun cuprinde și momente „slow“. „Spinning Around“ e un amestec de jazz funk cu trompete sexy care fac din piesa cu pricina una din cele mai interesante momente ale discului. Nici sonoritățile rock nu lipsesc de aici, „Life is on my way“ fiind un exemplu interesant care susține această afirmație, iar „Power is within you“ are un groove molipsitor. Dincolo de jazz și rock, pe porțiuni distincte ale pieselor urechile avizate au șansa să descopere și bucățele de blues și chiar pop, iar asta nu are cum să dăuneze nicidecum produsului final.
Desigur, pe lângă soundurile din categoria James Brown sau Phunkadelic , oamenii ăștia adaugă și arome de pe meleagurile noastre. Interesant este că înainte de a ajunge pe platformele de streaming, discul ăsta a ajuns sub formă de vinil la câțiva melomani norocoși care au avut șansa să asiste live la concertele lor din Timișoara sau Drobeta Turnu Severin.
Nu întămplător Turnu Severin, căci solista Andrada Crețu este născută acolo. Și atunci când nu cântă cu vocea în Phunk Snmugglers, cântă la pian la trupa Funky Misfits...încântător. Și chiar și la o formație numită Tony Baboon. Basistul Dejan Kotarcic și tobarul Ranko Varga mai fac parte și din trioul de blues – rock Axis, iar „coeziunea“ cu ceilalți membri ai trupei Phunk Smugglers este asigurată de faptul că oamenii aceștia se știu de ceva vreme și au activat și într-o altă trupă. Pe scurt, debutul contrabandiștilor de funk este o surpriză cât se poate de plăcută pentru orice pământean care n-are urechi de tablă. Nu am cum să închei această cronică decât cu îndemnul să-i vedeți și live...pentru că sună cel puțin la fel de bine ca și de disc. Care se poate găsi la concertele lor sau aici.
Ce poate ieși atunci când un producător canadian adună o orchestră de 16 persoane și înregistrează un album în numai 36 de ore? Ceva mișto, care merită ascultări succesive…
Nils Frahm - Old Friends New Friends
Un an nebun merită să fie încheiat într-un calm desăvârșit. Asta promite dubul album al maestrului Nils, care e de mare finețe. Un unguent de suflet pentru niște vremuri bizare…
Jana Rush – Painful enlightment
Dacă știți ce e footwork, atunci v-ați prins că albumul ăsta apărut la Planet MU vine din Chicago. Dincolo de etichete, p-aici sălășluiesc în pace un amalgam de genuri care par a nu avea nimic în comun.
Jazzbois - Jazzbois Goes Blunt II
Un disc din țara vecină, unde niște băieți maghiari navighează în apele instrumentale ale jazz-ului din care nu lipsesc evident nici alte stiluri mai mult mai mai puțin trendy.
Floating Points, Pharoah Sanders & The London Symphony Orchestra – Promises
Categoric intră la categoria ciudățeniile anului. Nu e un album ușor de digerat, la prima ascultare nu m-a surprins nimic. Dar, dacă ai tăria de a-l asculta ș-a doua oară...descoperi niște comori.
Viagra Boys – Wellfare Jazz
Cel de-al doilea album al trupei suedeze de post punk are toate ingredientele pentru o audiție cu urechile ciulite...
Pauline Anna Strom - Angel Tears in Sunlight
Pentru că discul ăsta e altceva. Autoarea albumului a murit la sfârșitul anului trecut, la vârsta de 74 de ani și a cochetat cu chestii electronice de pe vremea Kraftwerk-ului. Un soi de Vangelis, Enya și Aphex Twin amestecat în doze optime.
Torres – Thirstier
Dacă cineva te pune să descrii ce înseamnă alternativ rock în 2021, discul ăsta e definiția perfectă.
Vitalic- Dissidaence Ep. 1
Pascal Arbez-Nicolas are toate motivele să fie în oricare clasament de final de an cu al său album. Pentru că francezii sună întotdeauna într-un mare fel, în aproape orice stil muzical.
Sons of Kemet - Black To The Future
Nu e coloana sonoră a filmelor Back to future, dar e un material discografic care-ți încântă urechile într-un mod cât se poate de lovely...
Thy Catafalque: Vadak
Ce se întâmplă când amesteci trash, progressive rock, muzică populară maghiară, sintetizatoare și fusion jazz? Albumul ăsta e the answer....
Sophia Kennedy – Monsters
Din nou un album din categoria acelora în care genurile muzicale se topesc pe măsură ce asculți piesele. Un talmeș - balmeș de bun simț între electronica experimentală și balade acapella.
Makthaverskan - För Allting
E clar după nume că piesele astea vin din zona rece. Un soi de shoegaze, cu tentă nordică. Post – punk cu iz de The Cure plus alternative rock de anii 90, și alte bunătățuri frumos ambalate.
Illuminati Hottie - Let Me Do One More
Indie – punk și tot ce există mai bun pe felia asta alături de Sarah Tudzin, o fată care vine tocmai din Los Angeles. Și totuși nu sună deloc made in US....
TEKE::TEKE: Shirushi
Trupa asta a luat naștere ca un tribut band pentru Takeshi Terauchi (o legendă a muzicii surf și garage din Japonia), iar discul ăsta are toate motivele să te facă să bei bere de unul singur în fața oglinzii. În timp ce cânți niște chestii psihadelice, normal!
Nubia Garcia - Source ⧺ We Move
Niște jazz așezat cu bun gust pe niște beat-uri electronice din categoria celor cu bun gust, n-are cum să strice urechilor, nu-i așa?
Sleaford Mods – Spare Ribs
Fiindcă băieții ăștia n-au cum să te lase indiferent. Love it or hate it, dar muzichia lor e valabilă. Și cover-ul lor după Yazoo, e mai mult decât valabil...
Badbadnotgood – Talk Memory
Cu cinci ani în urmă băieții ăștia canadieni au concertat la Timișoara la festivalul Jazz TM. Între timp au scos cel de-al 5-lea material discografic care e jazz fusion psychedelic și multe alte ingrediente de bun augur.
L'Rain - Fatigue
Oare există experiemntal pop? Dap, ăsta e. Sunete americane încătușate într-o energie greu de descris.
Mouse on Mars - AAI
Definiția exactă a noțiunii de futuristic. Via Berlin….
Polo & Pan – Cyclorama
Tropical house de calitate, nu ceea ce ni se servește sub această etichetă de radiourile comerciale din întreaga lume.
Robert Plant and Alison Krauss - Raise The Roof
O posibilă continuare a albumului „Raising Sand” , cu americana care dă pe afară, captivant prin delicatețea pieselor.
Idles - Crawler
Hardcore și psycho – punk într-o realizare care n-are cum să lipsească din discografiile amatorilor de asemenea chestii.
Loraine James – Reflection
Oricât aș reflecta, nu-mi vine nicio etichetă cu care să descriu acest album. Deci…e IDM. Gustos.
Mdou Moctar - Afrique Victime
După cum îi spune și titlul albumul ăsta e din continentul care ne surprinde adeseori cu niște bunătățuri de neegalat.
Nala Sinephro - Space 1.8
Cosmic jazz de 45 de minute musai de ascultat cu perdelele trase și telefonul mobil oprit. La boxe vintage, dacă se poate…..
Dave Gahan & Soulsavers –Imposter
Nu mă omor eu după albumele cu cover-uri și nici Depeche Mode nu mai e atât de fantastic cum era odată. Și totuși felul în care sună albumul acesta e….de bun augur.
Koreless – Agor
În 2021 e desuet să spui despre un album că e electronic. Carevasăzică aș îndrăzni să-l cataloghez progressive electronic. Dincolo de asta, e ca o limonadă de mentă în miez de vară, refreshing….
Feu! Chatterton - Palais d'argile
Mais oui, Franța are o bogată istorie atunci când vine vorba de combinația între rock și electronic. Tres bien!
Parquet Courts - Sympathy for Life
Post – punk în straie de old school . Egal calitate!
Gaspard Augé - Escapades
Din sertarul Justice chestia asta e un electro disco din anii 70 retușat cu niște armonii moderne.
Altin Gün - Yol
Fiindcă o porție
de psycho turcesc prinde bine în orice vremuri. Oamenii ăștia vin din Amsterdam
și amestecă într-un soi de nota zece crâmpeue de folk rock cu bucăți de disco
de anii 80 într-un talmeș balmeș pur și simplu delicios.
ACTORS Acts of Worship
Cel de-al doilea album
al trupei candiene care reușește să aducă sound-ul celor de la The Cure în
zilele noastre are toate motivele pentru o audiție propice...
Nuovo Testamento - New Earth
O ciorbă interesantă de dark disco....Pentru că Los Angeles și Italia întotdeauna fac casă bună atunci câd vine vorba de muzică
Asteptari: Primus e o trupa americana de rock formata in 1984, care a debutat discografic sase ani mai tarziu cu Frizzle Fry, iar in 1993 a scos unul din cele mai tari albume din cariera, Pork Soda. Green Naugahyde este cel de-al saptelea album de studio al formatiei, care vine dupa Antipop-ul scos in 1999.
Rezultat: Exista doua cuvinte care ma enerveaza cumplit, dar pe care din cand in cand sunt nevoit sa le folosesc: ciudat si altfel. Asadar daca va place muzica descrisa in elucrubatia mea anterioara, cu siguranta aveti o idee visavi de Primus, gasca aceea care si-a castigat un atatut aparte printr-un ghiveci din care nu lipsesc elemente de funk, metal si avant-garde noise.
