
28 mar. 2012
Iordache - One life left

Madonna - MDNA

26 mar. 2012
Tristesse Contemporaine - Tristesse Contemporaine

22 mar. 2012
The Stranglers - Giants

19 mar. 2012
Pepe Deluxe - Queen of the wave

Aplicand politica pasilor marunti, cred ca e cazul s-o luam step by step. Tema acestui disc este extrasa dintr-un roman scris de Frederick S. Oliver care se numeste A Dweller on Two Planets, in care se povesteste despre Atlantida, reincarnare, karma, new age si alte chestiuni incadrabile in notiunea de „body and spirit“. Discul e impartit in trei parti si debuteaza cu “Let me sing a song for you / Let me spin a tale that’s true”. Queenswave, track-ul de inceput te duce cu gandul la povestile sonore realizate de King Crimson, iar ceea ce te socheaza inca de la inceput este sound-ul acestui disc. Chiar daca auzi in fundal diverse instrumente care iti par a fi din categoria sample-uri electronice, incet – incet realizezi ca acest sound n-are cum sa fie artificial. Bang! Chiar asa, la folosirea efectelor de pe acest disc, oamenii n-au apelat nici la Pro Tools nici la alte programe de acest gen. Dar asta e doar inceputul, tineti-va bine. “A Night and a Day,” duce spectrul sonor undeva in zona psyhadelic – rock unele portiuni de aici semanand chiar a noise – rock – ul practicat de Sonic Youth. Piesa care inchide prima parte a discului “Go Supersonic” este complet diferita de ceea ce ai auzit pana acum, ducandu-te undeva in zona unui pop – surf cat se poate de vesel cu voci feminine a la B 52s si o exuberanta greu de descris in cuvinte. Partea a doua a discului cuprinde cinci melodii care printre altele iti fac cunostinta cu unul din cele mai ciudate instrumente muzicale din lume. E vorba de Great Stalacpipe Organ, un instrument care se afla in niste pesteri din S.U.A. . alcatuit din 37 stalactite acordate, si o serie de ciocanele de cauciuc actionate electronic. Instalatia astra a fost realizată de Leland W. Sprinkle, un programator al Pentagonului care a lucrat si la prima generatie de computere in anii ’50. Contain Thyself si Hesperus Garden sunt doua compozitii care explica pe deplin termenul de album captivant cu care am inceput aceasta recenzie si trebuie ascultate in tihna pentru a fi degustate asa cum se cuvine. Iar cele aproape doua minute ale piesei In the cave (prima melodie ever dedicata ciudatului instrument muzical aflat in pesterile americane) aduc in ecuatie sound-uri mega + relaxante. Daca tot suntem la ciudatenii, e bine de stiut ca la inregistrarea acestui album s-au mai folosit o sumedenie de „chestii“ pe care unii le-ar putea considera ciudate, dar care „dau“ un sunet aparte intregului concept. E vorba de un amplficator folosit in cursul celui de-al doilea razboi mondial, un microfon electromagnetic folosit de cosmonauti, sintetizatoare Tesla Coil, Mellotron si altele. Partea a treia a discului incepe cu “My Flaming Thirst” o piesa care are similitudini evidente cu Shirley Bassey. Pe parcursul piesei The Storm muzica iti proiecteza un film cu scufundarea Atlantidei, iar cele peste sapte minute ale piesei de incheiere “Riders On The First Ark” reusesc sa intregeasca un album – concept care merita ascultat. Fiecare piesa din acest album este unica in felul ei iar aplicarea unei stampile asupra intregului concept este practic un lucru imposibil de realizat. Pe scurt, e o opera – pop care are ca tema scufundarea Atlantidei. Tot pe scurt, e un album – concept destul de bizar, dar care te captiveaza totalmente dupa ascultari succesive. E pentru melomani, really….
14 mar. 2012
Robert Glasper Experiment - Black Radio

Lucrurile debuteaza cu o piesa in care primele cuvinte sunt „Hello world/Peace and Love/I wish you the best/And now for the nex“, in care urechile sunt tratate cu un soi de gospel peste care Shafiq Husayn executa un rap de milioane. In cazul in care tii cont de sfatul din aceasta piesa „You’ll need only two things to direct your course – Your Ears, and your Soul”, esti gata sa experimentezi un trip care continua cu mirifica voce a celebrei Erykah Badu, care ataca un standard de jazz facut cunoscut de John Coltrane, Afro Blue. Desi Lalah Hathaway are o prestatie interesanta pe melodia Cherish the day, parca originalul interpretat de Sade e de neegalat, dar asta nu schimba cu nimic datele problemei: avem de-a face cu un disc meserias, care curge natural, fara brizbriz-uri. Always shine este un track de nota zece in care apar si Lupe Fiasco si Bilal, iar un moment de referinta al albumuli este mostra de soul care poarta numele de Ah Yeah, in care apar Musiq Soulchild si Chrisette Michele. O alta voce care coloreaza mirific acest produs muzical este Meshell Ndegeocello, care in Consequence Of Jealousy reuseste sa linisteasca lucrurile cel putin in materie de „beat”, iar melodia are parte de niste sample-uri care umplu la fix „golurile“ de pian. E genul acela de balada care te vrajeste din prima si care te subjuga instantaneu, asta evident in cazul in care esti open – minded. Un alt cover interesant este dupa Letter to hermoine-ul lui David Bowie. Finalul este cat se poate de fascinant: avem de-a face cu o piesa care incepe cu “How should we remember Kurt… By playing his music”, care se dovedeste a fi un superb cover al celebrului Smells like teen spirit. Sa va mai spun ca e unul din momentele strong ale discului? Una peste alta, discul asta imi aduce aminte de regretatul rapper american Guru si il recomand cu cea mai mare caldura tuturor urechilor avide de chestii interesante.
Bruce Springsteen - Wrecking Ball

8 mar. 2012
John Talabot - fIN

Cu cele peste sapte minute ale ei, “Depak Ine” care deschide aceasta colectie de track-uri nu reuseste sa iti ofere prea multe indicii asupra directiei in care evolueaza ostilitatile pe acest fIn, dar te face sa ciulesti urechile cu mare atentie, caci sound-ul e mega - interesant. Urmeaza “Destiny” o mostra de nu – disco oarecum diferita de restul pieselor de aici, iar primul moment cu adevarat special se deruleaza odata cu El Oeste, care se recomanda a fi un soi de witch – house cu o serie de subtonuri, dar care te cucereste inca din start si te tine conectat pana la ultimele beat-uri ale acesteia. Finalul acesteia este cat se poate de abrupt dar n/ai prea mult timp de gandire, caci din difuzoare pleaca Oro y Sangre, care pare a fi o piesa compusa special pentru coloana sonora a unui film de groaza si care nu duce lipsa de sarm. Journeys si Missing You sunt doua melodii in care beat-urile scad din intensitate si sunt usor incadrabile intr- o eticheta utopica de „melancolie fericita“. Un alt moment de cumpana este piesa Estiu, dar amatorii de nu – disco vor fi mai mult decat fericiti odata cu piesa When the past was present, care duce sound-ul undeva in zona Aeroplane, o trupa despre care n-am avut ocazia sa scriu inca, dar care dati-mi voie sa va marturisesc se afla undeva in lista cu preferate ale subsemnatului. "H.O.R.S.E." ne readuce din nou in zona muzicii ambientale, iar incheierea cu So will be now...este cat se poate de reusita. Fara indoiala Talabot face parte din echipa producatorilor care reconditioneaza diverse sound-uri disco intr-un context modern. Daca tineti neaparat la etichete, am sa declar acest disc undeva in zona ambient – house. Daca tineti neaparat sa ascultati ceva interesant si n-aveti probleme cu muzica electronica, nu mai pierdeti timpul: inchideti-va telefonul, trageti draperiile si purcedeti la o auditie misto. Sa fie asta unul din cele mai interesante albume electronice ale anului 2012? O fi devreme sa ne pronuntam, dar John Talabot merita cu prisosinta patru stele pentru aceasta capodopera sonora.
7 mar. 2012
Sinéad O'Connor - How About I Be Me (And You Be You)?

Daca aveati vreo indoiala ca interpreta celebrei Nothing compares to you si-a schimbat catusi de putin din stilu-I caracteristic, e bine sa stiti ca inca din primul track “4th And Vine”, e cat se poate de clar ca urechea e pregatita pentru o auditie mai altfel. Nu neaparat extraordinara, dar diferita de majoritatea discurilor scoase de artistele din zilele noastre. Primul moment cu adevarat remarcabil soseste chiar de la piesa cu numarul doi de aici, Reason with me, care are parte de o compozitie cat se poate de aerisita si care ii pune in valoare calitatile vocale. Old Lady schimba total registrul fiind o piesa pop – rock destul de neobisnuita pentru stilul artistei iar in Take Off Your Shoes exista din nou o sumedenie de referiri la biserica catolica lambasts ("I bleed the blood of Jesus over you"). Primul single extras 'The Wolf Is Getting Married' este cat se poate de reprezentativ pentru amalgamul muzical din care e construit acest disc, iar interpretarea ei a hitului lui John Grant – Queen of Denmark – este mega – reusita. 'Very Far From Home' e un cantec cat se poate de trist dar cu o incarcatura emotionala covarsitoare, iar una peste alta, albumul acesta este recomandat tuturor acelora careau nevoie de momente de liniste sufleteasca. Sinead o Connor are aceeasi voce mirifica cu cxare ne-a obisnuit in trecut, iar compozitiile sunt de nota zece. Un disc curat, de ascultat!
5 mar. 2012
Lionel Richie - Tuskegee

Abonați-vă la:
Postări (Atom)