De ascultat

Fac parte din omuleţii care au prins din plin magia celebrei piese Blue Monday. Care între timp a devenit oficial cel mai bine vândut 12 inch single din toate vremurile. Lăsând vremurile de demult deoparte, e clar pentru toată lumea de ce New Order este considerat de specialişti unul din grupurile care au schimbat din plin muzica. Trupa „rock“ formată după sinuciderea lui Ian Curtis (Joy Division) a evoluat mai apoi într-o direcţie post punk amestecată din belşug cu elemente de muzică electronică şi a ajuns la cel de-al zecelea album de studio (aici există câteva controverse, unii fani susţinând că e doar al 9-lea disc!), apărut la nu mai puţin legendara casă de discuri Mute Records. Albumul care vine la doi ani distanţă de precedentul „Lost Sirens“ are toate ingredientele unui disc de neratat al anului 2015, din mai multe motive. În primul rând, gaşca a optat pentru mai multe efecte electronice decât pe precedentele două albume, dar nu a neglijat deloc rădăcinile „dark“. Apoi, spr...

Unele melodii reuşesc să ţi se strecoare sub piele şi implicit îţi zbârnâie instanaeu în lobul urechii, aşa tam – nesam, fără nicio pregătire preliminară. Aşa am păţit eu cu My number, noul single extras din al treilea material discografic al celor de la The Foals, numit Holy Fire. Chiar dacă de o vreme încoace aşa numitul indie ce se revarsă din zona Marii Britanii nu are darul de a-mi provoca oareşce emoţii, discul ăsta al băieţilor din Oxford este unul cât se poate de izbutit fiincă atinge într-un mod cât se poate de adecvat diverse zone stilistice ale muzicii actuale. Desigur se regăsesc rădăcinile unor nume britanice care au făcut istorie de genul Stone Roses, lucrurile astea fiind evidente încă din primul single scos din acest disc, Inhaler. Bad habbit te duce cu gândul undeva în zona Talking Heads, dar nu conteneşte să surprindă urechea şi cu niscaiva armonii mai des întâlnite în muzica dance decât în aceea în care chitările sunt în prim – plan.

Dragilor, trebuie sa recunosc ca pana nu demult n-am auzit in viata mea de tipul asta care-si zice Gotye. Si asta in primul rand pentru ca n-am calcat niciodata pe taramul Australiei, acolo unde muzicianul acesta nascut in 1980 in Belgia si care la varsta de doi ani s-a stabilit in tara care ocupa locul sase ca marime in lume si totodata e cel mai mic continent, este deja o adevarata stea. Primul sau album a vazut lumina zilei in 2003 sub numele de Boardface, iar inaintea acestui disc artistul a mai recidivat cu Like drawing blood, in 2006. Daca tot am facut cunostinta cu Wouter "Wally" De Backer (numele adevarat al lui Gotye) cred ca a venit momentul sa aflam si ca artwork-ul acestui disc reprezinta un tablou realizat de tatal cantaretului. Un vechi proverb chinezesc spune ca oglinda reflecta toate lucrurile fara sa pateze, iar concluzia asta se potriveste ca o manusa in acest caz. Making mirrors reflecta o imagine deja – vu fara pete, feelingul pe care il ai cand asculti pi...

Desi la vremea lor n-au avut succesul binemeritat, Pavement – ca si Velvet Underground de exemplu – au avut parte de o serie de muzicieni care le-au calcat pe urme si i-au citat mai apoi la capitolul influente. Cele 23 de piese alese pe spranceana constituie o ocazie excelenta de a face cunostinta cu una din cele mai interesante trupe ale rock-ului alternativ, discul fiind o auditie esentiala atat pentru acei care au prins sound-ul anilor 90 in rock, dar mai ales pentru armata de muzicieni nascuti in acea perioada si care se caznesc din rasputeri in zilele noastre sa scoata “altceva”. Fiindca de-a lungul anilor eticheta de indie si alternative a fost aplicata unui numar impreionant de formatii, notiunea si-a pierdut demult din semnificatie. Pentru aceia care vor sa experimenteze din plin acest feeling, o recomandare cat se poate de fericita este albumul celor de la Pavement intitulat Quarantine, The Past. Dupa cum ii spune si numele e vorba de o compilatie cu piese al...