De ascultat

E un contrast evident între coperta întunecată şi titulatura acestui al doilea album al proiectului canadian Trust. Contradicţiile nu se opresc aici, căci dincolo de tărâmul bucuriei şi coperta sumbră a albumului, melomanul are parte de un disc cu totul diferit faţă de debutul canadianului Robert Alfons, despre care aţi citit aici. De data aceasta, „bucuria“ sonoră nu vine cu una cu două, albumul ăsta având nevoie de mai multe audiţii pentru a fi pe deplin înţeles. Sincer, la primele audiţii ale acestui Joyland, am fost oarecum dezamăgit. N-am simţit acele miresme catchy ale unor piese ca Dressed for space sau Candy Walls. Dar, la ascultări succesive am găsit altceva: discul ăsta e mult mai închegat şi matur în ansamblul său decât TRST. Deşi în mare parte, aranjamentele sonore se păstrează oarecum în zona darkwave sau goth – electronica, ascultătorul e vrăjit cu mult mai multe ingrediente strecurate cu abilitate printre piese. Prima piesă a albumului “Slightly Floating” te avertize...

Nu mai e un secret pentru nimeni faptul că pentru a avea parte de succes în zilele noastre, e musai să-ţi cânţi creaţiile în limba engleză. Iar dacă ai avntajul de a te fi născut în UK sau USA şansele de a fi băgat în seamă de critici se dublează. Dincolo de acest areal geografic există însă tone de muzici „şmechere“. Iar atunci când vorbim de Franţa, avem o situaţie cât se poate de specială, căci artiştii din această ţară au ştiut întotdeauna să fie „altfel“. E şi cazul celor de la La Femme, o trupă născocită de Sacha Got (clape) şi Marlon Magnée (chitară), care alături de alţi colaboratori au editat albumul de debut Psycho Tropical Berlin, un disc căruia cel mai confortabil ar fi să îi aplici eticheta „psycho – punk“. Dar e mult mai mult, croyez – moi! Printre motivele pentru care orice om care savurează sunete interesante ar trebui să pună mâna pe acest album este celebra expresia „cherchez la femme“. Dincolo de glumă, e coperta albumului. Şi dincolo de toate, e abilitatea cu car...

Se stie: muzica e cea mai puternica forma de magie. Iar atunci cand ceva iti pica cu tronc, degeaba stai sa cauti explicatii plauzibile, caci vraja e facuta deja. In cazul de fata, samanii care alcatuiesc acest proiect isi au sediul in Canada si se numesc Robert Alfons si Maya Postepski. In cazul in care nu ocolesti cu buna stiinta muzica electronica, exista sansa s-o stii pe Maya din cealalta trupa a ei, Austra, responsabila pentru unul din cele mai misto discuri ale anului trecut, despre care ai putut citi aici . E de ajuns sa arunci o singura privire pe coperta ca sa realizezi ca acest exercitiu sonor nu face parte din categoria „shiny happy people“ si categoric nu e vorba de un album pe care sa-l faci cadou la aniversarea matusii. Desi emana un aer cat se poate de dark, specific muzicii goth, albumul acesta e unul in care poti avea deplina incredere, caci te rasplateste cu o caldura launtrica. Felul in care este structurata muzica elimina ideea de plictiseala printr-un exerciti...

Conatus e un disc mega - complex, care nu lasa neaparat loc unor comparatii hazardate cu The Spoils si Stridulum II , cele doua albume anterioare semnate Zola Jesus. E ceva care te face sa-ti pui pertinenta intrebare „Daca la 22 de ani tipa asta scoate chestii atat de profunde, la ce ne putem astepta pe viitor?“. Unii numesc muzica asta avangarda, altii se multumesc sa aplice eticheta pop industrial influentat de muzica clasica. Practic, poti gasi „n“ denumiri pentru ceea ce presteaza Nika Roza Danilova, dar adevarul e ca trebuie sa asculti cu propriile urechi pentru a-ti forma o parere avizata. E un „film“ sonor care ti se intipareste undeva intr-un coltisor al mintii si care te captiveaza, din diverse motive.  Nici nu are cum sa fie altcumva, fiindca solista care si-a gasit un pseudonim strasnic prin „combinatia” dintre Jesus Crist si Emile Zola provine dintr-o familie care a trait intr-un satuc din Wiscounsin inconjurat de padure, unde tatal ei era vanator.

La prima impresie, ritmurile lui Gary Numan merita din plin eticheta de „sinistre”. Pentru cineva care habar n-are ca omul acesta e un pionier al muzicii electronice si care n-a auzit niciodata celebrul hit Are friends electric (din 1979) exista mari sanse ca albumul asta sa fie unul greu de inteles, din mai multe motive. Cel mai important ar fi acela ca aceste constructii muzicale nu prea seamana cu nimic din ceea ce se produce in anul de gratie 2011. Nu e nici pe departe atat de experimental precum s-ar astepta avizii de muzici ciudate cu orice pret si la mii de kilometri distanta de urechiusele ahtiate dupa melodioare synth – pop lipicioase. Orice meloman serios stie faptul ca printre cei care si-au declarat admiratia pentru legendarul muzician care a implinit 53 de ani se numara Dave Grohl (Foo Fighters, Nirvana), Trent Reynor (Nine Inch Nails) si Marilyn Manson.

Asteptari: In cazul in care nu sunteti foarte familiari cu muzica gothic rock, e foarte probabil sa nu fi auzit de Peter Murphy. Si nici de Bauhaus, prima trupa goth rock infiintata in 1978, al carei solist a fost domnul care face subiectul acestei recenzii, alintat adesea cu particula de Godfather of Goth. Ninth este cel de-al 9-lea album solo al lui si vine la sapte ani distanta dupa Unshattered si la trei ani dupa ultimul Bauhaus, Go Away White. Rezultat: La cei 53 de ani ai sai, omul acesta nu da semne de oboseala, iar pentru cei care au prins vreodata semnificatia stilurilor punk, goth sau doom, cele 11 piese de aici vor fi un adevarat balsam pentru suflet. Peter Murphy ramane la fel de unic ca pe vremuri, iar spectrul sonor din Ninth ocoleste cu buna stiinta artificiile moderne propagate de trupele actuale. Evident, ca sa gusti asa cum se cuvine aceasta ciorba e nevoie sa fii nostalgic. Dealtfel, am impresia ca Peter Murphy ar fi putut sa faca literalmente orice in aceste piese...

Asteptari: Metallspürhunde e o formatie elvetiana care canta dupa declaratiile proprii „Retro Independent Pop, Electro Rock, Industrial si EBM“ care a debutat in 1999 cu albumul self – titled. Moloch este al 5-lea material discografic al formatiei, care vine la doi ani dupa precedentul Böse Wetter Rezultat: Daca va numarati printre cei care au avut privilegiul de a participa la prima editie a festivaluli Rock la Mures – desfasurat in 2004 la Periam – Port – cu siguranta n-aveti cum sa uitati recitalul unei trupe cat se poate de dark care a reusit sa combine la fix aromele reci ale muzicii gotice cu niste texte cat se poate de agresive. Metallspürhunde – caci despre ei e vorba – s-a schimbat destul de mult intre timp.

Desigur, cea mai la indemana eticheta pentru muzica acestei trupe e darkwave. Doar ca lucrurile nu sunt atat de simple, „felia” abordata de cei doi muzicieni fiind una mult mai colorata. Combinatia geniala dintre sunetele de vioara si sunetele cand calde cand reci de synth, confera trupei un statut aparte. Pe parcursul pieselor exista posibilitatea sa ai impresia ca asisti la o initiere in muzica medievala, gratie unui misticism distinct. Sau sa te trezesti purtat de val in lumea ce poarta titulatura de „industrial” sau chiar EBM. Ba chiar, pentru anumite portiuni ai putea suspecta ca plaja sonora include si bucatele de synth – pop, de vita nobila, se subintelege. Ernst Horn si Alexander Veljanov sunt niste calauze cat se poate de profesioniste pe drumul numit avangarda electronica, care cuprinde o sumedenie de stiluri intortocheate. Asteptari : Desi exista pe piata de nu mai putin de 25 de ani, Deine Lakaien e o trupa care e greu de categorisit si care are ...

Asteptari: S-a nascut in anul in care in Romania a avut loc o Revolutie, dar e considerata un fel de regina a goth – ului prin Statele Unite ale Americii. Zola Jesus este pseudonimul unei tinere de 21 de ani pe numele ei adevarat Nika Roza Danilova, care printre altele face parte din formatia experimentala numita Former Ghosts. Rezultat: Habar n-am daca povestea cum ca Nika ar fi fost crescuta „de lupi” e folosita doar ca o hiperbola sau nu. Cert e ca vocea de opera a cantaretei combinata cu sunete de sytnh din categoria abstract si apocaliptic fac ca acest material sa fie unul iesit din tipare. Iar daca nu va sperie termeni ca electronic – goth sau dark – pop, exista sanse destul de mari sa va indragostiti iremediabil de lumea plina de note magice ale acestei soliste din America. Chiar daca zilele noastre sunt pline de clisee iar in domeniul muzical acest lucru e mai evident ca niciodata, din fericire exista si reversul medaliei. O sumedenie de artisti care pana ieri...

Cunoscuti pentru sound-ul lor psychobilly, dark electronic, industrial cu sample-uri grele si voci maniace, Alien Sex Fiend si-au creat un nume aparte in scena gothic – rock- ului. Albumul Death Trip vine dupa sase ani de pauza, timp in care amatorii de asemenea muzici pare-se ca s-au imputinat. Daca faceti parte din felia aceea care iubeste muzica facila, e clar ca discul acesta este de evitat din start. Constructiile greoie si maniera de exprimare impinsa adesea la stadiul de experiment confera discului un statut de “pour le connaisseurs”. Asteptari: Cunoscuti pentru sound-ul lor psychobilly, dark electronic, industrial cu sample-uri grele si voci maniace, Alien Sex Fiend si-au creat un nume aparte in scena gothic – rock- ului. Albumul Death Trip vine dupa sase ani de pauza, timp in care amatorii de asemenea muzici pare-se ca s-au imputinat. Rezultat: Daca faceti parte din felia aceea care iubeste muzica facila, e clar ca discul acesta este de evitat din sta...