Peter Murphy - Ninth

Asteptari: In cazul in care nu sunteti foarte familiari cu muzica gothic rock, e foarte probabil sa nu fi auzit de Peter Murphy. Si nici de Bauhaus, prima trupa goth rock infiintata in 1978, al carei solist a fost domnul care face subiectul acestei recenzii, alintat adesea cu particula de Godfather of Goth. Ninth este cel de-al 9-lea album solo al lui si vine la sapte ani distanta dupa Unshattered si la trei ani dupa ultimul Bauhaus, Go Away White.

Rezultat: La cei 53 de ani ai sai, omul acesta nu da semne de oboseala, iar pentru cei care au prins vreodata semnificatia stilurilor punk, goth sau doom, cele 11 piese de aici vor fi un adevarat balsam pentru suflet. Peter Murphy ramane la fel de unic ca pe vremuri, iar spectrul sonor din Ninth ocoleste cu buna stiinta artificiile moderne propagate de trupele actuale. Evident, ca sa gusti asa cum se cuvine aceasta ciorba e nevoie sa fii nostalgic. Dealtfel, am impresia ca Peter Murphy ar fi putut sa faca literalmente orice in aceste piese, fiindca fanii devotati l-ar fi urmat cu sfintenie.
Din fericire nu e cazul: muzica e la fel de dark ca mai demult si chiar daca materialul asta nu va genera capodopere de pe vremea celor de la Bauhaus, reprezinta o reala desfatare auditiva pentru urechile avizate.

Cele trei minutele ale piesei de deschidere a albumului Velocity Bird nu sunt foarte elocvente pentru ceea ce urmeaza aici, fiind un soi de unreleased track din visteria lui Iggy Pop. Din fericire, vocea capata cu totul alte valente in marea majoritate a pieselor. Unul din punctele strong ale discului este piesa Never Fall Out, o melodie bine inchegata care iti da impresii de David Bowie si Danzig. In ceea ce priveste “I Spit Roses”, primul single al albumului prea multe n-ar fi de zis. E o mostra de post – punk situata undeva la jumatatea dintre U2 si Joy Division. E asa cum trebuie sa fie, de exceptie! Pe langa momentele mai linistite de genul Slowdown (in care pe alocuri ai impresia ca asculti o melodie neaparauta de-a lui Billy Idol) exista si portiuni mai nebunatice de genul Seesaw Sway, The Prince & Old Lady Shade sau Memory Go, fiecare din ele avand similititudini cu diverse momente din istoria Bauhaus. Tot la capitolul „mi-a picat cu tronc de la prima ascultare“ trebuie sa mentionez Uneven & Brittle. Nu stiu daca vreuna din melodiile astea are vreo sansa sa egaleze Bela Lugosi’s Dead. Sau orice altceva din visteria Bauhaus. Ceea ce stiu insa este ca Ninth este un album fara compromisuri, iar Peter Murphy nu si-a pierdut deloc din sarmul de odinioara.
Aruncand o privire asupra scenei muzicale rock din 2011, nu poti sa nu-ti pui intrebarea: oare daca Joy Division sau Bauhaus ar fi aparut acuma, ar fi avut succes? Probabil ca pe vremuri concurenta era mult mai slaba si era mai usor sa devii cunoscut in orice bransa. Probabil ca si astazi sunt o sumedenie de trupe talentate, dar care nu ajung sa fie cunoscute din varii motive. Probabil ca albumul lui Peter Murphy nu va face prea mari valuri in randul amatorilor de rock. Ceea ce e sigur insa este faptul ca cei care il vor asculta nu vor avea nici un motiv de regret. Ba din contra.

Recomandari: Pentru oamenii care vor sa asculte o opera de arta in materie de gothic art rock, care vine de la maestrul muzicilor elegant – macabre.