John Scofield - A Moment's Peace

Asteptari: E bine de stiut: lui Bud Spencer I se spune Buldozerul, iar lui John Scofield I se spune simplu Sco. Domnul cu pricina e un american care a colaborat cu Miles Davis, Charles Mingus, Herbie Hancock si o caruta de alti muzicieni din categoria “monstri sacri”. Albumul sau de debut a aparut in 1977, iar acest nou disc vine la doi ani dupa precedentul Piety Street.

Rezultat: Pe fiecare album al sau, Sco a dat o tenta clara muzicii. Pe discul precedent Piety Street, omul a navigat in apele gospel-ului. De aceasta
data, a luat in vizor baladele. Pana aici nimic neobisnuit. Doar ca problema asta a albumelor made in 2011 care contin reinterpretari ale unor piese din repertoriul clasic international pare-se sa nu se mai sfarseasca. Recent si Pat Metheny a scos un album numai de cover-uri, iar lista poate continua. E drept, discul lui nea Sco are si niscaiva compozitii proprii (cinci la numar), dar grosul e dat tot de preluari.
Fac parte din categoria oamenilor cu capu pe umeri, de aceea nici prin gand nu-mi trece sa contest faptul ca omul asta e un fel de Calea Lactee in jazz. E decent sa nu te iei de maniera lui de a canta, fiindca omul asta chiar stie cu ce se mananca chestiunea. Dar, nu mai putin adevarat e ca o buna parte din fanii lui Sco il iubesc in primul rand datorita chestiilor experimentale. Nimic de zis, baladele astea au o subtilitate aparte si sunt interpretate intr-o maniera demna de povestit nepotilor. E un album slow si gentil, bun de ascultat inainte de culcare, dar de la nenea Sco aveam asteptari putin mai mari.

E misto sa asculti piese de Billie Holiday, Abbey Lincoln, Nina Simone, John Coltrane, Carla Bley, Gershwin sau Beatles cantate de Sco. La acest fapt isi aduc aportul si ceilalti trei monstri sacri care fac parte din trupa sa de acompaniament: Larry Goldings (pian), Scott Colley (bass) si Brian Blade (tobe).  Cele cinci compozitii proprii inserate pe langa cover-uri se integreaza perfect in “tabloul” sonor. Dar….Intr-unul din interviuri, John Scofield declara “n-am vrut sa fie un album de easy listening”. Din pacate, A Moment's Peace e exact asa ceva. La urma urmei, e o auditie placuta, dar nimic mai mult. Iar de la Sco, un asemenea verdict nu e de ajuns.

Recomandari: Pentru ascultatorii de jazz din categoria easy listening. Cei care umbla dupa chestii mai experimentale, puneti mana pe unul din discurile de referinta ale lui Sco.