Black Devil Disco Club - Circus
Asteptari: Sub numele de Black Devil Disco Club se ascunde muzicianul francez Bernard Fevre al carui prim E.P. dateaza din 1978 si a fost reeditat in 2004. Noul disc intitulat Circus contine zece piese.
Rezultat: Pe scurt, discul asta e o mostra perfecta de ingenuitate adorabila. Sound-ul asta e la mii de kilometri distanta de orice curent al muzicii electronice din zilele noastre, dar e departe de de a fi “outdated”. E mai degraba o excursie pe niste taramuri incredibile, despre care stim ca exista, dar nu ne-am dat seama de frumusetea peisajulor doar la fata locului. Aluatul din care e facut acest Circus este alcatuit dintr-un beat metronomic disco, arpegii de synth-uri cat se poate de dark si o maniera de interpretare vocala iesita din tipare.
Exista destule voci care se indoiesc de faptul ca primul E.P. semnat Black Devil a aparut intr-adevar la sfarsitul anilor 70. Dar, ce mai conteaza? Ideea e ca muzica aceasta e una deosebita.
Nu numai instrumentatia este una demna de toata atentia: discul asta are parte si de o sumedenie de oaspeti pe partea de voce. Chiar de la prima piesa, in care Jon Spencer canta (sau mai degraba recita) In another dream / I listen to these beautiful words / They say peace and love / No blood! / Now go and change the planet! / But the sky / The sky / Is still darkness, ai impresia ca tocmai ai descoperit o mina de aur gratie efectelor care se incadreaza in categoria Science Fiction Disco a la Lindstrom, sound-urilor a la Kraftwerk si synth-urilor folosite parca si de cei de la Utah Saints odinioara. Vocea lui Jon Spencer e situata undeva in registrul lui Nick Cave iar rezultatul e merveilleux. Si e doar inceputul unei calatorii sonore care iti dezvaluie noi si noi fatete la fiecare ascultare. Pavement Opposite are parte de niste delay-uri incredibile si de o voce superba. In Doubt are un pregnant iz de Patrick Cowley iar vocea CockNBullKid se muleaza perfect in peisaj. Printre lucrurile care fac ca acest disc sa fie unul adorabil de la un capat la celalalt este faptul ca desi e structurat in principiu pe sunete dark are o dinamicitate devastatoare. Practic fiecare piesa de aici e un diamant de sine statator: fie ca e vorba de Too Ardent cu Nancy Sinatra sau She Flees The Silence esti inconjurat de arta in adevaratul sens al cuvantului. Afrika Bambata isi face aparitia pe piesa de incheiere Magnetic Devil iar My screen realizata cu Nicholas Ker din grupul francez Poni Hoax are si ea o unicitate aparte. Lista oaspetilor nu e nici pe deplin completa fiindca printre altii aici il puteti asculta si pe Faris Badwan solistul trupei britanice The Horrors. N-as vrea sa va mai spun prea multe despre acest Circus, caci muzica asta e musai de ascultat si mai putin de comentat.
Recomandari: Pentru cei care sunt indragostiti de disco, electronice si constructii sonore create pentru a transmite cu adevarat emotii.
Rezultat: Pe scurt, discul asta e o mostra perfecta de ingenuitate adorabila. Sound-ul asta e la mii de kilometri distanta de orice curent al muzicii electronice din zilele noastre, dar e departe de de a fi “outdated”. E mai degraba o excursie pe niste taramuri incredibile, despre care stim ca exista, dar nu ne-am dat seama de frumusetea peisajulor doar la fata locului. Aluatul din care e facut acest Circus este alcatuit dintr-un beat metronomic disco, arpegii de synth-uri cat se poate de dark si o maniera de interpretare vocala iesita din tipare.
Exista destule voci care se indoiesc de faptul ca primul E.P. semnat Black Devil a aparut intr-adevar la sfarsitul anilor 70. Dar, ce mai conteaza? Ideea e ca muzica aceasta e una deosebita.
Nu numai instrumentatia este una demna de toata atentia: discul asta are parte si de o sumedenie de oaspeti pe partea de voce. Chiar de la prima piesa, in care Jon Spencer canta (sau mai degraba recita) In another dream / I listen to these beautiful words / They say peace and love / No blood! / Now go and change the planet! / But the sky / The sky / Is still darkness, ai impresia ca tocmai ai descoperit o mina de aur gratie efectelor care se incadreaza in categoria Science Fiction Disco a la Lindstrom, sound-urilor a la Kraftwerk si synth-urilor folosite parca si de cei de la Utah Saints odinioara. Vocea lui Jon Spencer e situata undeva in registrul lui Nick Cave iar rezultatul e merveilleux. Si e doar inceputul unei calatorii sonore care iti dezvaluie noi si noi fatete la fiecare ascultare. Pavement Opposite are parte de niste delay-uri incredibile si de o voce superba. In Doubt are un pregnant iz de Patrick Cowley iar vocea CockNBullKid se muleaza perfect in peisaj. Printre lucrurile care fac ca acest disc sa fie unul adorabil de la un capat la celalalt este faptul ca desi e structurat in principiu pe sunete dark are o dinamicitate devastatoare. Practic fiecare piesa de aici e un diamant de sine statator: fie ca e vorba de Too Ardent cu Nancy Sinatra sau She Flees The Silence esti inconjurat de arta in adevaratul sens al cuvantului. Afrika Bambata isi face aparitia pe piesa de incheiere Magnetic Devil iar My screen realizata cu Nicholas Ker din grupul francez Poni Hoax are si ea o unicitate aparte. Lista oaspetilor nu e nici pe deplin completa fiindca printre altii aici il puteti asculta si pe Faris Badwan solistul trupei britanice The Horrors. N-as vrea sa va mai spun prea multe despre acest Circus, caci muzica asta e musai de ascultat si mai putin de comentat.
Recomandari: Pentru cei care sunt indragostiti de disco, electronice si constructii sonore create pentru a transmite cu adevarat emotii.
Comentarii
Trimiteți un comentariu