Anouk - To get her together
Asteptari: Anouk e o cantareata olandeza de pop – rock care a debutat in 1997 cu albumul Together Alone, material care a inclus si mega – hitul Nobody s Wife. To get her together este al 6-lea material discografic al solistei, cuprinde 11 piese si vine la doi ani dupa precedentul disc care a purtat numele de For Bitter or Worse.
Rezultat: Prima intrebare care mi-a venit in minte dupa ce am ascultat intregul album Anouk a fost : ce naiba s-a intamplat cu olandeza asta de cand urla din toate rasputerile I'll never be nobody's wife? Desigur, in tara ei natala s-a ales cu o sumedenie de premii si a vandut binisor, dar pe plan international nada.
Excuse me, dar texte de genul „Pickin' up the pieces /Break it down and bring it up/ Pick it up and get her together /This is the way, this is the way/This is how we get her together/Toget-get-get, to get her together“ nu exprima mai nimic. Drept e, o buna parte a muzicii care ni se serveste a fi „pop” in zilele noastre se zbate in aceeasi mocirla a nonvalorii care e promovata adesea la nivel de arta. Se spune ca desi limbajele sunt comune anumitor genuri, din ce in ce mai mult performerul isi pune amprenta personala asupra stilului, reusind chiar sa-l definitiveze. Toate bune si frumoase, insa atunci cum stam cu inovatia cu senzatia de „waw” pe care ti-o emana produsele care aduc intr-adevar ceva interesant muzicii, acelea care te fac sa ai furnicaturi de placere in tine cand le asculti pentru prima oara? Chiar daca in linii mari muzica prestata de Anouk nu deranjeaza urechea, pop – rock – ul asta cantat de o sumedenie de alte soliste aflate in aceeasi barca stilistica nu reuseste sa-mi provoace nici un fior, fiind burdusit cu clisee. Exact ca si piesa „I m a cliche!“, inclusa aici. Nu spun ca cele 11 piese ale discului au ceva care nu e OK, dar la tonele de muzica ce se fabrica in zilele noastre OK nu mai inseamna nimic. Discul curge lin, fara valuri iar amestecul asta de pop, blues, rock si chiar niscaiva retro poate fi ascultabil in timp ce iti cauti biletele pe Internet pentru excursia de vara last – minute pe care tocmai ai dobandit-o sau in timp ce-ti faci cumparaturile. Nu reuseste insa sa fie „down and dirty”, vorba unui alt cantecel de pe aici. La momente interesante as putea nominaliza Killer Bee, care desi nu e o opera de arta, are un vine ca lumea. In rest, piesele seamana nepermis de mult intre ele si nu conving.
Recomandari: Daca sunteti in cautarea unui album pop – rock mediocru cu o voce interesanta, aveti mari sanse sa petreceti clipe minunate in compania noului Anouk, otherwise puneti ochii/urechile pe altceva.
Rezultat: Prima intrebare care mi-a venit in minte dupa ce am ascultat intregul album Anouk a fost : ce naiba s-a intamplat cu olandeza asta de cand urla din toate rasputerile I'll never be nobody's wife? Desigur, in tara ei natala s-a ales cu o sumedenie de premii si a vandut binisor, dar pe plan international nada.
Excuse me, dar texte de genul „Pickin' up the pieces /Break it down and bring it up/ Pick it up and get her together /This is the way, this is the way/This is how we get her together/Toget-get-get, to get her together“ nu exprima mai nimic. Drept e, o buna parte a muzicii care ni se serveste a fi „pop” in zilele noastre se zbate in aceeasi mocirla a nonvalorii care e promovata adesea la nivel de arta. Se spune ca desi limbajele sunt comune anumitor genuri, din ce in ce mai mult performerul isi pune amprenta personala asupra stilului, reusind chiar sa-l definitiveze. Toate bune si frumoase, insa atunci cum stam cu inovatia cu senzatia de „waw” pe care ti-o emana produsele care aduc intr-adevar ceva interesant muzicii, acelea care te fac sa ai furnicaturi de placere in tine cand le asculti pentru prima oara? Chiar daca in linii mari muzica prestata de Anouk nu deranjeaza urechea, pop – rock – ul asta cantat de o sumedenie de alte soliste aflate in aceeasi barca stilistica nu reuseste sa-mi provoace nici un fior, fiind burdusit cu clisee. Exact ca si piesa „I m a cliche!“, inclusa aici. Nu spun ca cele 11 piese ale discului au ceva care nu e OK, dar la tonele de muzica ce se fabrica in zilele noastre OK nu mai inseamna nimic. Discul curge lin, fara valuri iar amestecul asta de pop, blues, rock si chiar niscaiva retro poate fi ascultabil in timp ce iti cauti biletele pe Internet pentru excursia de vara last – minute pe care tocmai ai dobandit-o sau in timp ce-ti faci cumparaturile. Nu reuseste insa sa fie „down and dirty”, vorba unui alt cantecel de pe aici. La momente interesante as putea nominaliza Killer Bee, care desi nu e o opera de arta, are un vine ca lumea. In rest, piesele seamana nepermis de mult intre ele si nu conving.
Recomandari: Daca sunteti in cautarea unui album pop – rock mediocru cu o voce interesanta, aveti mari sanse sa petreceti clipe minunate in compania noului Anouk, otherwise puneti ochii/urechile pe altceva.
Comentarii
Trimiteți un comentariu