Neo - The Picture

Asteptari: Trupa maghiara Neo s-a infiintat in 1998 si a editat albumul de debut un an mai tarziu sub numele de Eklektogram. Formatia a scos coloana sonora a filmului „Kontroll”, care a fost editată in mai multe tari si a fost rasplatita cu mai multe premii. Noul lor disc vine la cinci ani distanta dupa precedentul Maps for a Voyage si contine 11 piese.

Rezultat: Ce poate iesi atunci cand se ia o voce cat se poate de fermecatoare - Hodosi Enikő – peste care se adauga un melanj interesant intre new wave-ul anilor 80, italo disco, rave-ul specific anilor 90 şi synth pop?
O buna parte din piesele incluse pe acest disc au fost incluse si in E.P. – ul Six Pixels (care a fost pus la download gratuit anul trecut pe pagina oficiala a trupei), dar ceea ce face ca materialul asta sa fie unul cat se poate de valabil este ca in afara nelipsitelor melodii „de top“ are parte de o constructie cat se poate de solida a pieselo iar capitolul varietate muzicala e prezent din plin in cele 11 melodii. Fiindca ma numar printre cei care au avut ocazia sa asiste recent la concertul celor de la Neo care a avut loc in clubul D arc din Timisoara, trebuie sa va marturisesc ca show-ul lor e unul care merita vazut. Si pentru muzica si pentru faptul ca solista Hodosi Enikő e fermecatoare la toate capitolele...

Daca ati auzit vreodata de Goldfrapp atunci cu siguranta veti fi vrajiti de piesa care deschide albumul Change, care cu al ei glam – disco te cucereste din prima. La fel de inaltime – daca nu chiar cel mai sus – se afla si electro – pop – ul care razbate din Wherever you go, in care ai impresia ca sesizezi o sumedenie de influente ale muzicii electronice: Depeche Mode, Kraftwerk, Prodigy…si lista poate continua la nesfarsit. Ma intreb cam cum ar suna piesa asta cantata la un open – air cu vreo zece mii de spectatori in fata scenei.  Imi dau raspunsul singur: D-E-M-E-N-T-I-A-L. Desi nu face parte din momentele strong ale albumului si piesa We re all heroes e cat se poate de decenta si introduce in schema un cor de copii foarte trendy in zilele noastre, iar in You won t beat me lucrurile se muta undeva in anii 90 si acel beat practicat printre altii si de Boomfunk MCs. Serial Killer in schimb are cateva elemente de pian specific rave-ului britanic si un beat adictiv plus un riff de chitara obsedant. Slagarul Hiii Train nu mai are nevoie de nici o recomandare fiind un amalgam de Editors si The KLF cat se poate de reusit. Printre momentele lente se numara Failure, teach me, care incheie materialul cat se poate de elegant. N-am pomenit aici de alte reprize cat se poate de bune cum ar fi Phoenix Lane care are un riff de chitara cat se poate de ucigator sau de Conflict in care urechea melomanului este tratata cu un iz de Twin Peaks peste care s-au asternut arome de trip – hop. Una peste alta, este un material la fel de fermecator ca si solista trupei. Fiindca trupa Neo e foarte apropiata de tarisoara noastra, mi-am tot chinuit creierii sa gasesc vreun corespondent romanesc al lor. Si guess what? Nu exista. Noi n-am avut nici macar un Bonanza Banzai, asa ca…nu ne ramane decat sa speram ca pe viitor lucrurile sa se schimbe, am I Right?

Recomandari:  Pentru cei care au prins muzica new wave si synth-urile nu doar datorita compilatiilor I love 80s sau de genul asta.