Jean Michel Jarre - Essentials and Rarities
Asteptari: Cu peste 80 de milioane de discuri vandute, Jean Michel Jarre este cu siguranta unul din cele mai cunoscute figuri ale muzicii electronice de ambient. Primul sau album a aparut in 1972 sub numele de Deserted Place, dar Jean Michel Jarre a devenit cunoscut patru ani mai tarziu prin aparitia Oxygène-ului. Acest dublu – album este o compilatie care curpinde cele mai cunoscute creatii ale artistului, dar si cateva raritati.
Rezultat: Exista un motiv cat se poate de pertinent datorita caruia de obicei evit sa analizez diversele compilatii ale unor artisti. Acesta ar fi acela ca discurile cu pricina sunt targetate unui anume public iar elementele „noi” pe care le aduc acestea sunt cat se poate de discutabile.
Exceptia de astazi se datoreaza in primul rand faptului ca pe langa best – of – ul care este inclus pe CD-ul cu numarul unu, melomanii au parte aici de o alta fateta a celebrului muzician, necunoscuta publicului larg. E vorba de piese incluse pe albumele Deserted Place si Les Granges Brûlées, cele doua materiale discografice editate inaintea recunoasterii sale pe plan mondial.
Consider ca n-are rost sa insist prea mult asupra capodoperelor incluse pe primul CD din acest package, fiindca e absolut aiurea ca in 2011 sa mai spui orice despre Oxygene sau Magnetic Fields. Piesele incluse in CD-ul raritati fac diferenta. Spre deosebire de orice alt best – of cu Jean Michel Jarre aici ai ocazia sa patrunzi in latura mai putin comerciala a francezului. Excursia incepe cu Hapiness is a sad song, o piesa scrisa pentru o expozitie care a avut loc in 1969, care este pur si simplu magnifique si iti creeaza o sumedenie de emotii. La fel ca si Erosmachine, primul single oficial din discografia artistului, care a aparut alaturi de La Cage. Dragilor, piesele astea doua sunt pur si simplu infioaratoare chiar si astazi, la 40 de ani de la aparitia lor initiala. Nici ca se putea face o alegere mai buna pentru remixurile acestor doua melodii decat Vitalic. Varianta lui la La Cage si-a gasit un loc constant in playlist-ul subsemnatului, fiind mult mai reusita decat cea la Erosmachine. Daca ascultati cu mare atentie Windowswept Canyon exista posibilitatea sa gasiti in cele peste sapte minute o sumedenie de procedee folosite in ultimele decenii de diversi artisti din tagma „moderni”. La fel ca si in restul acestor raritati, care merita sa fie ascultate cu telefoanele inchise si deconectati de la lumea care ne inconjoara. Compilatia aceasta de bucati esentiale si raritati din visteria francezului este mult prea destept „aleasa” si merita sa-si gaseasca un loc de cinste in preferintele oricariu specimen al rasei umane care se coinsidera a fi meloman.
Recomandari: Fara restrictii, pentru tot neamul.
Rezultat: Exista un motiv cat se poate de pertinent datorita caruia de obicei evit sa analizez diversele compilatii ale unor artisti. Acesta ar fi acela ca discurile cu pricina sunt targetate unui anume public iar elementele „noi” pe care le aduc acestea sunt cat se poate de discutabile.
Exceptia de astazi se datoreaza in primul rand faptului ca pe langa best – of – ul care este inclus pe CD-ul cu numarul unu, melomanii au parte aici de o alta fateta a celebrului muzician, necunoscuta publicului larg. E vorba de piese incluse pe albumele Deserted Place si Les Granges Brûlées, cele doua materiale discografice editate inaintea recunoasterii sale pe plan mondial.
Consider ca n-are rost sa insist prea mult asupra capodoperelor incluse pe primul CD din acest package, fiindca e absolut aiurea ca in 2011 sa mai spui orice despre Oxygene sau Magnetic Fields. Piesele incluse in CD-ul raritati fac diferenta. Spre deosebire de orice alt best – of cu Jean Michel Jarre aici ai ocazia sa patrunzi in latura mai putin comerciala a francezului. Excursia incepe cu Hapiness is a sad song, o piesa scrisa pentru o expozitie care a avut loc in 1969, care este pur si simplu magnifique si iti creeaza o sumedenie de emotii. La fel ca si Erosmachine, primul single oficial din discografia artistului, care a aparut alaturi de La Cage. Dragilor, piesele astea doua sunt pur si simplu infioaratoare chiar si astazi, la 40 de ani de la aparitia lor initiala. Nici ca se putea face o alegere mai buna pentru remixurile acestor doua melodii decat Vitalic. Varianta lui la La Cage si-a gasit un loc constant in playlist-ul subsemnatului, fiind mult mai reusita decat cea la Erosmachine. Daca ascultati cu mare atentie Windowswept Canyon exista posibilitatea sa gasiti in cele peste sapte minute o sumedenie de procedee folosite in ultimele decenii de diversi artisti din tagma „moderni”. La fel ca si in restul acestor raritati, care merita sa fie ascultate cu telefoanele inchise si deconectati de la lumea care ne inconjoara. Compilatia aceasta de bucati esentiale si raritati din visteria francezului este mult prea destept „aleasa” si merita sa-si gaseasca un loc de cinste in preferintele oricariu specimen al rasei umane care se coinsidera a fi meloman.
Recomandari: Fara restrictii, pentru tot neamul.
Comentarii
Trimiteți un comentariu