De ascultat

Zucchero - Black Cat Chiar dacă blogul de faţă nu este concentrat în mod uzual pe apariţiile din zona muzicală botezată „pop“, din când în când semnatarul acestor cronici mai „apleacă“ câte o ureche şi prin apariţiile din acest gen. Iar atunci când vine vorba de Zucchero , e musai să încep cu cuvinte de laudă. La şase ani distanţă faţă de ultimul său album Zucchero a revenit în lumina reflectoarelor cu un material discografic căruia cu greu poţi să îi găseşti vreun cusur. Şi asta, în mare parte fiindcă absolut toate piesele incluse pe Black Cat au substanţă. Fiindcă albumul acesta e o întoarcere la rădăcinile blues – rock ale italianului. Printre multele motive pentru care discul ăsta merită să îşi găsească locul în colecţiile melomanilor din lumea întreagă ar mai fi de adăugat faptul că albumul are trei producători muzicali din categoria „giants“: T Bone Burnett (care a mai colaborat cu Elvis Costello, Elton John, Tony Bennett) , Brendan O’Brien (răspunzător pentru Bruce S...

Asteptari: Dincolo de cifre, premii sau distinctii, Zucchero e un muzician italian care a reusit sa fie apreciat de catre colegii de breasla, chestiune dealtfel destul de anevoioasa atunci cand ne referim la industria plina de orgolii a muzicii. Zucchero Fornaciari a colaborat printre altii cu Joe Cocker, Stevie Ray Vaughan, Eric Clapton, Miles Davis sau Paul Young, iar noul sau disc Chocabeck vine la patru ani dupa precedentul Fly. Rezultat: Am avut dintotdeauna un respect deosebit pentru muzica creata de Zucherro. Desi, acum trei ani muzicianul italian a reusit sa dea cu bata-n balta, cand a pus la cale un cover dupa Wonderful Life-ul lui Black. Nu neaparat fiindca n-am auzit si alte variante mai natange ale piesei cu pricina, ci pentru simplul motiv ca Wonderful Life e o piesa de care nu te atingi in nici un fel, capisci? Anyway, nimeni nu e perfect, chiar daca acest nou material discografic semnat Zucherro e cat se poate de aproape de a defini perfectiunea in pop. Plus rock si...