Rezultat: Oamenii care se asteapta ca texanul Lance Lopez sa reinventeze funky blues-ul, ar trebui sa stea la distanta de acest disc. Daca lumea ar astepta numai CD-uri care sa aduca ceva complet nou in muzica, multi artisti ar ramane neascultati. Cati oameni reusesc sa aduca ceva cu adevarat proaspat in stilul in care activeaza? Pe de alta parte, faptul ca Lance Lopez nu reinventeaza blues-ul n-ar trebui sa fie o problema pentru nimeni, muzica sa ramane mai mult decat adorabila pentru aceia care servesc pe paine Stevie Ray Vaughan sau Jimi Hendrix. Desi a fost criticat de multe ori in trecut pentru faptul ca sound-ul sau suna “prea a Hendrix”, Lance Lopez este unanim recunoscut drept unul dintre cei mai talentati chitaristi de blues ai vremurilor noastre.
Inca de la prima piesa, Love of mine, orice reprezentant al rasei umane care a ascultat vreodata blues poa’ sa topaie in voie pe sound-ul extrem de vioi al texanului, care foloseste niste riff-uri rock – friendly, iar ritmul devine si mai percutant la My Good Thing, care accelereaza intr+un mod cat se poate de placut discul. Pe parcursul pieselor alaturi de desele trimiteri la Stevie Raz Vaughan sau Hendrix, urechile avizate mai pot gasi diverse alte „felii“, cum ar fi sound-uri a la Lynyrd Skynyrd. Piesa care da titlul albumului e una de neratat, la fel ca Stubbs sau So Alone, iar printre momentele mai putin reusite se incadreaza fara indoiala si Why care geme de melancolie.
Oricat ne-am ascunde dupa deget si am filzofa, exista o sumedenie de artisti care scot muzica „cu dedicatie“. Lance Lopez este unul din oamenii care nu incearca diverse experimente, dar canta blues si rock cat se poate de precis si cu suflet.
Recomandari: Pentru oamenii care stiu sa aprecieze ceva clasic, dar prezentat cu mult suflet....