28 aug. 2012

Men Without Hats - Love in the age of war

Synth Pop Man without hats
Love in the age of war e ca si o intalnire pe care o ai brusc cu un prieten cu care nu te-ai mai vazut din copilarie. Asta in cazul in care stii fara sa cauti pe Google cu ce se mananca new wave –ul. In caz contrar, poate e bine de stiut ca trupa de fata isi are sediul central in Canada si este concentrata in jurul vocii baritonale a lui Ivan Doroschuk. Desi in comparatie cu alte nume gigantice din acea perioada, trupa asta n-a avut decat una bucata mare hit (The Safety Dance), stilul asta de bubblegum synth pop care poate creea similitudini cu era Sisters of Mercy din anii 80 e unul cat se poate de reconfortant, chiar si la trei decenii distanta si ofera o reala desfatare auditiva.

24 aug. 2012

Marcus Miller - Renaissance


Cronica disc Marcus Miller Rennaisance
Daca esti basist, simpla mentionare a acestui nume e o recomandare cat se poate de solida. Inainte de a intra la banuieli, afirmatia de mai sus n-are nicio relevanta pentru turbulentele politice pe care le traversam. Caci a fi basist inseamna in acest context a canta la chitara bas sau a rezona cu acest instrument. Carevasazica, basistii au toate motivele de bucurie, caci acest Rennissance este unul la fel de spectaculos ca celelalte creatii ale vrajitorului Marcus Miller. Titlul e insa cat se poate de neinspirat, caci Rennaisance n-are de-a face cu nicio schimbare stilistica, ci este mai degraba o renastere solo dupa patru ani de pauza discografica.

23 aug. 2012

The Smashing Pumpkins - Oceania

Cronica Oceania
Printre cele mai trei dementiale videoclipuri realizate vreodata pe Mapamond se numara fara indoiala si Today-ul celor de la The Smashing Pumpkins. Realizat cu ajutorul unui echipament low – budget, povestea a ilustrat perfect tema cantecului, care pe plan muzical oscileaza la marea arta intre pasaje lente si portiuni cat se poate de loud, completate cu distorsuri de chitara pur si simplu geniale. Desigur, dupa doua capodopere de genul Mellon Collie and the Infinite Sadness  si Siamese Dream, era si greu ca vreodata trupa asta condusa cu o mana de fier de Billy Corgan sa mai arunce ceva „la fel de valabil” pe piata, dar noul disc al americanilor nu poate fi deloc categorisit ca fiind „low budget”.

17 aug. 2012

Neneh Cherry and The Thing - The Cherry Thing

Cronica The Cherry Thing
Pentru cei care au deschis urechile mai tarziu, Neneh Cherry e o doamna care pe vremea cand la noi se punea de Revolutie, domina topurile internationale cu Buffalo Stance, o melodioara inclusa in albumul ei de debut Raw like sushi. Pentru cei care nu sunt la curent cu jazz-ul nordic,  The Thing e un trio care si-a luat numele dupa o compozitie de-a lui Don Cherry (ati ghicit! - tatal vitreg al solistei), o figura legendara a muzicii jazz care a colaborat mult timp cu Ornette Coleman. Nu mai e un secret pentru nimeni ca muzica made in „nordul Europei“ are valente deosebite, iar daca mai pun la socoteala si faptul ca acest disc e primul material de sine statator al celebrei Neneh Cherry dupa 16 ani de pauza, e clar ca asteptarile-s maricele. Parafrazand albumul din 1989 al cantaretei, acest  The Cherry Thing e cat se poate de crud. E al naibii de brut, mega – neprelucrat, la mii de ani – lumina de ceea ce se poarta azi in muzica pop.