Daca esti basist, simpla mentionare a acestui
nume e o recomandare cat se poate de solida. Inainte de a intra la banuieli,
afirmatia de mai sus n-are nicio relevanta pentru turbulentele politice pe care
le traversam. Caci a fi basist inseamna in acest context a canta la chitara bas
sau a rezona cu acest instrument. Carevasazica, basistii au toate motivele de
bucurie, caci acest Rennissance este unul la fel de spectaculos ca celelalte
creatii ale vrajitorului Marcus Miller. Titlul e insa cat se poate de neinspirat,
caci Rennaisance n-are de-a face cu nicio schimbare stilistica, ci este mai
degraba o renastere solo dupa patru ani de pauza discografica.
Omul acesta e unul care nu precupeteste niciun
efort pentru a-si demonstra maiestria. De aceea, inca de la primele acorduri
ale piesei Detroit, urechea e pur si simplu vrajita de tehnica artistului care
te lasa pur si simplu speechless. Pentru cei care dintr-un motiv sau altul au
ocolit aceste sound-uri, pe scurt, recomandarea ar suna ceva de genu “musai de ascultat
daca vrei sa stii cu ce se mananca fusion-ul si jazz-ul“. Si nu numai, caci in
interiorul celor 13 piese care alcatuiesc acest material discografic se
regasesc din plin si influente rhythm and blues sau rock. Si chiar si arome
braziliene in superba piesa Setembro, in care apar si Gretchen Parlato plus Rubén
Blades .Acest cantec de nunta brazilian a aparut initial in 1980 fiind compus
de Ivan Lins Settembro, dar a avut parte de un cover celebru prin 1989,
executat atunci de Quincy Jones. O alta figura legendara care isi face aparitia p-aici este Dr. John, in Tightrope,
un cover dupa superba piesa aparuta in 2010 pe albumul semnat Janelle Monáe. Pentru cei care-si amintesc de celebra piesa a
celor de la War din 1971, Slippin’ Into Darkness, exista o alta veste buna:
piesa are parte de un nou look in viziunea lui Marcus Miller. Una din primele
melodii pe care le-a invatat acesta la bass e prezenta si ea pe final de disc
aici, I’ll Be There” – ul din visteria The Jackson 5’s. Felul in care omul
acesta canta la fretless bass este absolut uimitor iar printre piesele care iti
vine sa le asculti pe repeat se numara si Jekyll & Hyde, care are parte de
un distors superb pe final. Una peste alta, Rennaisance e un disc care te unge
la suflet fiindca e pus la cale de un vrajitor al bass-ului, un soi de
Skrillex, daca vreti, al fusion-ului. Doar ca…Marcus Miller isi foloseste
degetele pentru a canta de-adevaratelea, nu doar pentru a creea muzichie cu
ajutorul mouse-ului.
Principalul atu al muzicienilor care nu fac parte din tagma celor încadrați în mediocritate constă în puterea acestora de a trezi în rândul celor care le ascultă cântecele, diverse sentimente și imagini care stau undeva ascunse prin hățișurile memoriei. Oridecâte ori cineva atinge o coardă sensibilă se declanșează o vibrație aparte, care reușește să-ți insufle acel sentiment de bine, care ar trebui să vină la pachet cu arta asta numită muzică. Din păcate, în vremurile actuale în care diletantismul este adesea ridicat la nivel de artă, misiunea asta pare-se că a fost abandonată de către mulți. Și totuși, unii n-au abandonat lupta. Este și cazul lui Ravi Hazard. Pe numele său adevărat Răzvan Stochița, „Ravi Hazard “ a început să scrie poezii la vârsta de 14 ani și a descoperit muzica folk la vârsta de 16 ani, în timpul unei călătorii la munte. De aici și până la a împrumuta o chitară, a se închide în casă două săptămâni și a învața să cânte prima melodie a fost doar un pas. În 1997...
„În clipa în care ai apărut / Eu nimic nu am mai vrut / Simplu am înnebunit / M-ai îmbolnăvit“. Sunt primele versuri care se fac auzite pe albumul formației Amala. Piesa cu pricina numită „Tu ești boala mea“ lămurește cât se poate de exact filmul formației care s-a născut în 1989 la Timișoara. Este vorba de acel rock clasic care făcea ravagii în vremurile în care muzica nu era numai despre showbusiness și-n care lumea nu se înghesuia să consume pe bandă rulantă produse muzicale insipide, incolore și inodore. Da, e un soi de remember the time care îi va unge la suflet pe cei care se intitulează rockeri. Pe lângă acest aspect, discul ăsta e și un fragment de istorie, căci această primă înregistrare oficială a formației timișorene cuprinde compoziții semnificative din negura timpurilor. Amala a fost creată de către Grujic Ljubisa, zis și , „Mișa, iar după o serie de schimbări de componență, reveniri și desfințări a reușit să lanseze materialul discografic de debut numit ...
Cele mai bune albume românești ale deceniului Top realizat de Zoltan Varga ABRA - Șapte După trei albume scoase în Germania și un disc apărut în țară noastră sub numele de La frumusețea ei, formația Abra a editat în 2010 albumul Șapte, realizat cu masivul sprijin a lui Mircea Baniciu. Adrian Enescu – Invisible Movies Invisible Movies merită să intre în colecţia oricărui meloman serios din această ţară pentru simplul motiv că documentează sonor „soundtrack“ –urile made in România din ultimii aproape 40 de ani. OK, poate e prea pretenţios termenul de soundtrack, căci câteva din piesele de p-aici sunt simple „acompaniamente“, dar aţi înţeles ideea. Alexandra Ușurelu – La capătul lumii Alexandra Uşurelu a fost etichetată un soi de Norah Jones a României. Dincolo de etichet...
Daca esti basist, simpla mentionare a acestui
nume e o recomandare cat se poate de solida. Inainte de a intra la banuieli,
afirmatia de mai sus n-are nicio relevanta pentru turbulentele politice pe care
le traversam. Caci a fi basist inseamna in acest context a canta la chitara bas
sau a rezona cu acest instrument. Carevasazica, basistii au toate motivele de
bucurie, caci acest Rennissance este unul la fel de spectaculos ca celelalte
creatii ale vrajitorului Marcus Miller. Titlul e insa cat se poate de neinspirat,
caci Rennaisance n-are de-a face cu nicio schimbare stilistica, ci este mai
degraba o renastere solo dupa patru ani de pauza discografica. 
Comentarii
Trimiteți un comentariu