Daca esti basist, simpla mentionare a acestui
nume e o recomandare cat se poate de solida. Inainte de a intra la banuieli,
afirmatia de mai sus n-are nicio relevanta pentru turbulentele politice pe care
le traversam. Caci a fi basist inseamna in acest context a canta la chitara bas
sau a rezona cu acest instrument. Carevasazica, basistii au toate motivele de
bucurie, caci acest Rennissance este unul la fel de spectaculos ca celelalte
creatii ale vrajitorului Marcus Miller. Titlul e insa cat se poate de neinspirat,
caci Rennaisance n-are de-a face cu nicio schimbare stilistica, ci este mai
degraba o renastere solo dupa patru ani de pauza discografica.
Omul acesta e unul care nu precupeteste niciun
efort pentru a-si demonstra maiestria. De aceea, inca de la primele acorduri
ale piesei Detroit, urechea e pur si simplu vrajita de tehnica artistului care
te lasa pur si simplu speechless. Pentru cei care dintr-un motiv sau altul au
ocolit aceste sound-uri, pe scurt, recomandarea ar suna ceva de genu “musai de ascultat
daca vrei sa stii cu ce se mananca fusion-ul si jazz-ul“. Si nu numai, caci in
interiorul celor 13 piese care alcatuiesc acest material discografic se
regasesc din plin si influente rhythm and blues sau rock. Si chiar si arome
braziliene in superba piesa Setembro, in care apar si Gretchen Parlato plus Rubén
Blades .Acest cantec de nunta brazilian a aparut initial in 1980 fiind compus
de Ivan Lins Settembro, dar a avut parte de un cover celebru prin 1989,
executat atunci de Quincy Jones. O alta figura legendara care isi face aparitia p-aici este Dr. John, in Tightrope,
un cover dupa superba piesa aparuta in 2010 pe albumul semnat Janelle Monáe. Pentru cei care-si amintesc de celebra piesa a
celor de la War din 1971, Slippin’ Into Darkness, exista o alta veste buna:
piesa are parte de un nou look in viziunea lui Marcus Miller. Una din primele
melodii pe care le-a invatat acesta la bass e prezenta si ea pe final de disc
aici, I’ll Be There” – ul din visteria The Jackson 5’s. Felul in care omul
acesta canta la fretless bass este absolut uimitor iar printre piesele care iti
vine sa le asculti pe repeat se numara si Jekyll & Hyde, care are parte de
un distors superb pe final. Una peste alta, Rennaisance e un disc care te unge
la suflet fiindca e pus la cale de un vrajitor al bass-ului, un soi de
Skrillex, daca vreti, al fusion-ului. Doar ca…Marcus Miller isi foloseste
degetele pentru a canta de-adevaratelea, nu doar pentru a creea muzichie cu
ajutorul mouse-ului.
Muzica instrumentală oferă creierului libertatea de a hoinări. Pe plaje care îți taie răsuflarea sau în locuri întunecate și tulburi, în funcție de emoțiile fiecăruia. Absența unei povești spuse în viu grai îți oferă spațiu pentru a îți impune și a crea propria interpretare. Eventualele cuvinte explanatorii visavis de muzica instrumentală sunt cât se poate de subiective. Din mai multe motive, principalul fiind acela că piesele cu pricina trezesc emoții diferite în sufletul fiecăruia. Pe bună dreptate, dealtfel. „I do say ...that...Every pain that you are receiving...Every challenge that you are facing / It belongs to the journey. And to aknowledge. To accept whatever life is throwing at you. And still have on your mind. That this is just a test., sunt cuvintele care însoțesc prima piesă a albumului. Ascultând cu atenție această compoziție involuntar m-am reconectat la superbele armonii muzicale executate odionoară de Roxy Music (și-n special în piesa India, inclusă pe album...
Cele mai bune albume românești ale deceniului Top realizat de Zoltan Varga ABRA - Șapte După trei albume scoase în Germania și un disc apărut în țară noastră sub numele de La frumusețea ei, formația Abra a editat în 2010 albumul Șapte, realizat cu masivul sprijin a lui Mircea Baniciu. Adrian Enescu – Invisible Movies Invisible Movies merită să intre în colecţia oricărui meloman serios din această ţară pentru simplul motiv că documentează sonor „soundtrack“ –urile made in România din ultimii aproape 40 de ani. OK, poate e prea pretenţios termenul de soundtrack, căci câteva din piesele de p-aici sunt simple „acompaniamente“, dar aţi înţeles ideea. Alexandra Ușurelu – La capătul lumii Alexandra Uşurelu a fost etichetată un soi de Norah Jones a României. Dincolo de etichet...
Am auzit destule lucruri cat se poate de bune despre Robin si „cei care te injunghie pe la spate“, dar nu am reusit niciodata sa-I vad “la treaba”. Poate e mai bine asa, caci spre deosebire de cei carora considera albumul asta un soi de greatest – hits (datorita intarzierii cu care a aparut pe piata acest album), pentru mine compozitiile astea sunt cat se poate de fresh. E drept, am prins franturi ale unor piese inventate de ei pe Radio Guerilla, dar per ansamblu dupa auditia asta s-a produs un „love at first sight“. Sau ca sa fiu mai exact, si mai in ton cu accentul romanesc al pieselor, e mai degraba „ simpatie la prima vedere“, caci alaturi de incontestabilele plusuri pe care le poseda debutul bucurestenilor, ar mai fi fost loc si de mai bine. Categoric, un mare plus e faptul ca gasca asta are parte de niste texte mai mult decat meseriase. Care te subjuga pe de-antregul. Desi muzica lor atinge tangential si asa – numitul “pop - rock“, textele se mentin la ani – lumina de “bu...
Daca esti basist, simpla mentionare a acestui
nume e o recomandare cat se poate de solida. Inainte de a intra la banuieli,
afirmatia de mai sus n-are nicio relevanta pentru turbulentele politice pe care
le traversam. Caci a fi basist inseamna in acest context a canta la chitara bas
sau a rezona cu acest instrument. Carevasazica, basistii au toate motivele de
bucurie, caci acest Rennissance este unul la fel de spectaculos ca celelalte
creatii ale vrajitorului Marcus Miller. Titlul e insa cat se poate de neinspirat,
caci Rennaisance n-are de-a face cu nicio schimbare stilistica, ci este mai
degraba o renastere solo dupa patru ani de pauza discografica. 
Comentarii
Trimiteți un comentariu