Printre cele mai trei dementiale videoclipuri realizate vreodata pe Mapamond se numara fara indoiala si Today-ul celor de la The Smashing Pumpkins. Realizat cu ajutorul unui echipament low – budget, povestea a ilustrat perfect tema cantecului, care pe plan muzical oscileaza la marea arta intre pasaje lente si portiuni cat se poate de loud, completate cu distorsuri de chitara pur si simplu geniale. Desigur, dupa doua capodopere de genul Mellon Collie and the Infinite Sadness si Siamese Dream, era si greu ca vreodata trupa asta condusa cu o mana de fier de Billy Corgan sa mai arunce ceva „la fel de valabil” pe piata, dar noul disc al americanilor nu poate fi deloc categorisit ca fiind „low budget”.
Oceania - ce face parte dintr-un ambitios proiect numit Teargarden by Kaleidyscope., programat sa adune laolalta 44 de piese intr-un album de concept – incepe cat se poate de zgomotos cu Quasar, melodie care iti aduce aminte de vremurile in care rock-ul era la putere in intreaga mass - media si-n care vocea lui Corgan este exact acolo unde trebuie. Cel de-al 8 –lea disc al dovleceilor continua in aceeasi maniera cu Panopticon, care nu reuseste sa iasa in evidenta prin mai nimic, dar capata o magie aparte gratie celui de-al treilea track, The Celestials. Desi melodia se recomanda a fi „something din perioada baladelor de genul Wonderwall – ului celor de la Oasis“, pe parcurs mirifica alternanta intre perioadele slow si hard atat de caracteristica trupei se etaleaza din plin si fac din aceasta melodie unul din cele mai memomrabile momente ale acestui disc. Din fericire, piesa asta a fost aleasa sa fie primul single extras din disc. In cazul in care sunteti la curent cu semnificatia versurilor compuse de Billy Corgan de-a lungul anilor, My love is winter descrie perfect valentele „dark” ale artistului. Fiindca albumele celor de la Smashing Pumpkins au avut dintotdeauna un „sens” doar in cazul in care au fost „degustate” pe de-antregul (si nu pe particici separate, cum e trendul), si Oceania se incadreaza in aceeasi oala. Daca faci prostia sa asculti cu atentie cele noua minutele ale piesei care da titlul albumului, exista o mare sansa ca ele sa nu-ti zica mai nimic, dar ascultate intr-un context aparte, ele se muleaza perfect pe feelingul pe care il emana acest disc. Categoric, nu e pentru toata lumea, iar pentru cei care cauta cu obstinenta „hituri” discul asta s-ar putea sa fie o mare pierdere de timp. Pentru cei care stiu sa caute dincolo de aparente, Oceania e un disc solid, care chiar daca nu se ridica la inaltimea capodoperolor din trecut ale trupei, are ceva al lui, pus deoparte...
Muzica instrumentală oferă creierului libertatea de a hoinări. Pe plaje care îți taie răsuflarea sau în locuri întunecate și tulburi, în funcție de emoțiile fiecăruia. Absența unei povești spuse în viu grai îți oferă spațiu pentru a îți impune și a crea propria interpretare. Eventualele cuvinte explanatorii visavis de muzica instrumentală sunt cât se poate de subiective. Din mai multe motive, principalul fiind acela că piesele cu pricina trezesc emoții diferite în sufletul fiecăruia. Pe bună dreptate, dealtfel. „I do say ...that...Every pain that you are receiving...Every challenge that you are facing / It belongs to the journey. And to aknowledge. To accept whatever life is throwing at you. And still have on your mind. That this is just a test., sunt cuvintele care însoțesc prima piesă a albumului. Ascultând cu atenție această compoziție involuntar m-am reconectat la superbele armonii muzicale executate odionoară de Roxy Music (și-n special în piesa India, inclusă pe album...
Cele mai bune albume românești ale deceniului Top realizat de Zoltan Varga ABRA - Șapte După trei albume scoase în Germania și un disc apărut în țară noastră sub numele de La frumusețea ei, formația Abra a editat în 2010 albumul Șapte, realizat cu masivul sprijin a lui Mircea Baniciu. Adrian Enescu – Invisible Movies Invisible Movies merită să intre în colecţia oricărui meloman serios din această ţară pentru simplul motiv că documentează sonor „soundtrack“ –urile made in România din ultimii aproape 40 de ani. OK, poate e prea pretenţios termenul de soundtrack, căci câteva din piesele de p-aici sunt simple „acompaniamente“, dar aţi înţeles ideea. Alexandra Ușurelu – La capătul lumii Alexandra Uşurelu a fost etichetată un soi de Norah Jones a României. Dincolo de etichet...
Am auzit destule lucruri cat se poate de bune despre Robin si „cei care te injunghie pe la spate“, dar nu am reusit niciodata sa-I vad “la treaba”. Poate e mai bine asa, caci spre deosebire de cei carora considera albumul asta un soi de greatest – hits (datorita intarzierii cu care a aparut pe piata acest album), pentru mine compozitiile astea sunt cat se poate de fresh. E drept, am prins franturi ale unor piese inventate de ei pe Radio Guerilla, dar per ansamblu dupa auditia asta s-a produs un „love at first sight“. Sau ca sa fiu mai exact, si mai in ton cu accentul romanesc al pieselor, e mai degraba „ simpatie la prima vedere“, caci alaturi de incontestabilele plusuri pe care le poseda debutul bucurestenilor, ar mai fi fost loc si de mai bine. Categoric, un mare plus e faptul ca gasca asta are parte de niste texte mai mult decat meseriase. Care te subjuga pe de-antregul. Desi muzica lor atinge tangential si asa – numitul “pop - rock“, textele se mentin la ani – lumina de “bu...
Printre cele mai trei dementiale videoclipuri realizate vreodata pe Mapamond se numara fara indoiala si Today-ul celor de la The Smashing Pumpkins. Realizat cu ajutorul unui echipament low – budget, povestea a ilustrat perfect tema cantecului, care pe plan muzical oscileaza la marea arta intre pasaje lente si portiuni cat se poate de loud, completate cu distorsuri de chitara pur si simplu geniale. Desigur, dupa doua capodopere de genul Mellon Collie and the Infinite Sadness si Siamese Dream, era si greu ca vreodata trupa asta condusa cu o mana de fier de Billy Corgan sa mai arunce ceva „la fel de valabil” pe piata, dar noul disc al americanilor nu poate fi deloc categorisit ca fiind „low budget”.
Comentarii
Trimiteți un comentariu