De ascultat

După ce ai ascultat cu atenţie cele 15 piese incluse pe albumul de debut al băieţilor care alcătuiesc formaţia Cloud 9+, nu ai cum să nu rămâi cu oareşce îndoieli. Băieţii ăştia chiar sunt din Ungaria? Răspunsul este cât se poate de afirmativ, deşi nimic din produsul ăsta nu aminteşte de ţara vecină. În primul rând absolut toate piesele sunt în limba engleză. Dar nu asta e motivul pentru care albumul ăsta e pur şi simplu „lovable“. Atât construcţia pieselor cât şi sound-ul (şi aici mă refer inclusiv la producţie, master şi toate chichiţele) e impecabil şi nu trădează nicio clipită faptul că albumul ăsta a fost fabricat în Ungaria. Invariabil, începi să te întrebi, „oare de ce nu avem şi noi aşa o trupă“?  Desigur, răspunsurile pot fi variate şi multiple, dar ideea este că albumul acesta nu sună cu nimic mai prejos decât producţiile unor superstaruri la modă, care au avantajul că nu s-au născut în partea de Est a Europei. Şi mai e ceva. Discul ăsta ne arată încă o dată (dacă ...

Probabil aţi sesizat deja. Dacă nu, e momentul adevărului: nu prea mă omor eu după ceea ce poartă astăzi numele de „pop“. Cu o oarecare întârziere - dar mai bine mai târziu decât niciodată! – am să încerc să vă explic de ce ar trebui ca acest Home să se regăsească în colecţia de albume ale anului 2013 ale oricărui meloman care nu fuge ca disperatul de mainstream şi totuşi şi-a păstrat sertarul ăla interior numit „cei şapte ani de acasă“ atunci când vine vorba de muzică. Dincolo de epitete şi metafore, discul ăsta e unul de ascultat fiindcă reuşeşte să îmbine diverse tertipuri folosite din belşug în aşa-numitul mainstream cu „libertatea“ de exprimare clamată de artiştii cărora le face o deosebită plăcere să-şi aplice eticheta „underground“. Desigur, la vest de ţărişoara noastră termenii de comercial şi underground nu mai sunt defel trendy. Pentru cei care mai au dubii în această privinţă, Home poate fi o piatră de răscruce. S-o luăm metodic: cei patru muzicieni care îşi spun Rudimenta...

Dacă faceţi parte din cei care n-au intrat pentru prima oară pe acest blog, aţi observat probabil că apariţiile din domeniul drum and bass sunt cât se poate de puţine. Dintr-un motiv subiectiv, desigur, căci o bună parte din albumele discografice apărute sub această umbrelă sunt adesea plictisitoare pentru urechile subsemnatului. Astăzi, e una din acele excepţii care întăreşte regula. Nu, nu e vorba de un album extraordinar şi nici revoluţionar, cu siguranţă, dar primul release oficial al germanilor de la Neosignal are câteva momente interesante, care merită a fi degustate de către toate urechile deschise la sound-uri noi. Cei doi muzicieni care alcătuiesc acest proiect nu sunt deloc newcomeri, căci Phace a fost declarat drept Best National Drum & Bass Producer and DJ în 2006 în Germania (printre altele) iar celălalt membru Misanhtrop e şi el o figură cunoscută a genului. „Raum und zeit“ (Spaţiu şi timp)  conţine un sound futuristic, unele piese fiind cât se poate de interes...

Jack Stevens si Dave Kennett sunt doi producatori de muzica din Bristol care pe albumul de debut al proiectului lor numit Spectrasoul demonstreaza ca drum and bass-ul poate avea si o fata umana. Beat-urile lor sunt cat se poate de destepte si pline de suflet, iar pentru cei carora cuvantul dnb le provoaca o oarecare oroare, am vesti cat se poate de bune: chestia asta nu e neaparat asa ceva, e mai mult “ceva” cu ritmuri folosite in liquid dnb. Desi e destul de departe de sound-ul Burial, pe alocuri ciorba asta are destule similitudini cu lumea imaginata de creatorul discului Untrue, iar acest fapt nu poate decat sa bucure orice om cu urechi de sine stataoare si independente la tonele de gunoaie cu care ne serveste mass – media zilnic.

Sub numele de Lemmy Caution se ascunde aradeanul Salajan Mihai, iar daca e sa ne luam dupa descrierea oficiala avem de-a face cu un proiect "beat driven", in cadrul caruia colaboreaza cu mai mult de 10 artisti plastici romani. Daca faceti parte din degustatorii de muzici electronice „mai altfel” exista mari sanse sa fi auzit de un alt pseudonim de-al lui, Selfmademusic, cu care a lansat numeroase release-uri, toate gratis, printre care si un album cu 13 piese la Arhiva 7, numit "Somemonstersneverdie OST" (2005). Tot la capitolul detalii mai e de amintit ca muzicianul aradean mai face parte din grupurile Trei Pastori (rock-electronic, cu influente jazz, funk si new-disco), Kinema Ikon (colectiv de arta media), Biserica (colectiv de arta alternativa) si Chemical Compound (progressive metal band, hardcore). Primul album lansat sub numele de Lemmy Caution contine zece piese, una din ele fiind realizata alaturi de timisorenii de la Makunouchi Bento iar pentru cei care ...