De ascultat

Chiar dacă pe ici pe colo mai „şchioapătă“, cel de-al şaptelea album al celor de la Muse nu are cum să fie catalogat cu eticheta „merge ş-aşa“. Mulţi s-au grăbit să comenteze asupra faptului că discul ăsta are un concept aiurea, uitând că în istoria muzicii au mai existat opere de acest gen, pe felia Science Ficition. Am să amintesc doar 2112 al celor de la Rush sau The Electric Lady-ul scos cu doi ani în urmă de Janelle Monae. În lumea melomanilor există destui cetăţeni care fac parte din categoria oamenilor „cu gusturi altfel“. Carevasăzică iubesc chestiile mai puţin populare. Până aici, toate bune şi frumoase. Doar că, urmaţi de acest val, oamenii respectivi judecă totul din prisma popularităţii. Drept urmare, dacă un disc devine No.1 în topul american, nu are cum să fie bun. Cu părere de rău (şi bucurie deopotrivă) vă anunţ că subsemnatul nu face parte din categria amintită. E drept,  multe din numele despre care citiţi în aceste recenzii nu ocupă locuri fruntaşe în clasamen...

Parafrazând celebra zicală de la televizor care ne spune că „pentru o viaţă sănătoasă consumaţi minim doi litri de apă zilnic“, am putea inventa un nou imbold, de această dată pentru auz. De genul „pentru a avea urechi sănătoase. consumaţi minim un album de ascultat, zilnic“. Odată cu acest cel de-al treilea album din carieră, clujenii de la Grimus au intrat definitiv şi irevocabil în liga mare a rock-ului românesc. Am ocolit cu bună ştiinţă sintagma de „alternativ“, căci definiţia actuală a rock-ului înglobează fără tăgadă şi această particulă. Dincolo de mâna producătorului Adam Whittaker ( răspunzător şi pentru creaţiile anterioare ale băieţilor ), Emergence e mult mai divers stilistic decât precedentele realizări ale trupei care il are ca solist vocal pe Bogdan Mezofi. Lucrurile încep cât se poate de bine, căci intro-ul „Tunguska“ e unul cât se poate de inspirat. Desigur, inevitabila paralelă dintre explozia din 1908 de la Tunguska şi piesa care deschide acest material are menir...

Una calda, una rece. Cu care sa incep? Ei bine, cu aia calda: toata lumea stie ca Q cedat este egal cu Q primit. E al doilea principiu al termodinamicii, stiu ca v-ati prins. Masina termica numita Muse functioneaza cat se poate de alambicat. Intrebare intrebatoare: ce ai zice daca asa pe nepusa masa, Tudor Gheorghe s-ar apuca sa introduca pe urmatorul lui album doua – trei piese dubstep? Nu vorbesc aici de remixuri facute de altii, ci de creatii proprii. Din fericire Muse nu s-a format in Craiova, ci in micutul orasel britanic Teignmouth. Oricat de mare fan Muse ai fii, n-ai cum sa ramai impasibil atunci cand asculti ultimele doua piese ale noului lor disc The 2nd law. Ar fi mai bine totusi, sa nu incepi auditia cu piesele astea, just in case....Nu demult, rockerii care se respecta aveau oroare de drumandbass si tot ce inseamna „muzica facuta cu mouse-ul”.