De ascultat

                               În cazul în care nu ai ascultat niciodată Ramones, sunt destule şanse să nu te dea pe spate sound-ul acestei trupe legendare. Şi totuşi, pentru cei care au urechile desfundate audiţia albumului Ramones – apărut iniţial în luna aprilie a anului 1976 – ar trebui să fie o experienţă deosebită. Zilele acestea, albumul cu pricina a căpătat o apariţie nouă, frumos botezată 40th Anniversary. Desigur, de-a lungul timpului a curs multă creneală pe subiectul Ramones, aşa că e cât se poate de greu să spui ceva nou despre acest subiect. Discul original cuprinde versiuni remasterizate ale unor diamante sonore ca „I Don’t Wanna Go Down to the Basement,” “Now I Wanna Sniff Some Glue,” sau “Beat on the Brat.” În ultimele decenii, o tonă de trupe din întreaga lume s-au inspirat din creaţiile trupei americane care şi-a ...

Asteptari: Pentru cine nu a auzit niciodata de Sonic Youth, ma limitez a spune ca oamenii astia care au luat fiinta in 1981 sunt considerati pe buna dreptate bunicii rock-ului alternativ. Incepand de la sfarsitul anilor 90 alaturi de albumele lor „mai cuminti“ (citeste aparute la case de discuri majore), melomanii au parte si de discuri experimentale editate in „casa proprie“, Sonic Youth Records. Discul de fata e coloana sonora a filmului Simon Werner a Disparu (care in mod ciudat poarta numele de Lights Out in afara Frantei), aparut anul trecut. Rezultat: Ma vad nevoit sa incep cu o explicatie. De obicei evit sa scriu despre coloane sonore. Fiindca obiectivul principal al acestui blog este recenzia de sunete. Si totusi, n-am cum sa omit aceasta aparitie proaspata. Pentru simplul motiv ca Sonic Youth e un nume cu care nu te joci.

Amplifier - The Octopus Asteptari: Amplifier este egal cu un chitarist (ocazional si solist), un basist si un tobar. Echipajul isi are sediul in Manchester si a debutat cu albumul omonim in 2004, iar inainte de acest material oamenii au mai editat Insider. The Octopus este un dublu – album ce include si o carticica de 70 de pagini in editia limitata. Rezultat: Bazandu-se pe cifrele oficiale publicate in Marea Britanie la sfarsitul anului 2010, nenea Paul Gambaccini – una din cele mai proeminente figuri ale criticii muzicale britanice, supranumit si The Professor of Pop – isi punea pe buna dreptate intrebarea daca rock'n'roll e pe moarte sau nu. Faptele spun ca numarul pieselor rock din topuri e cel mai mic din ultimii 50 de ani, printre altele.