Albumul de debut al formației irlandez SPRINTS este fără nicio îndoială una din marile surprize ale acestui început de 2024, fiindcă cvartetul din Dublin care o are ca solistă pe Karla Chubb reușește să amestece bucățele babane de punk și grunge în ambalajul alternative – rock atât de trendy în zilele noastre cu un talent care te lasă mască.
Încă de la primele acorduri ale piesei de deschidere numite Ticking, e clar că oamenii aceștia știu cum să creeze acea tensiune muzicală care separă muzicile mișto de cele din categoria așa/și/așa. Obsesivul Am I Alive? repetat până la epuizare înaintea refrenului piesei are o conotație aparte iar după cele trei minute în care grupul construiește o introducere cât se poate de meseriașă, urechea este inundată de o altă compoziție care abuzează de o energie contagioasă. Heavy este una din cele mai bune bucăți din discul ăsta de debut. Nu doar pentru că ești întrebat de mai multe ori dacă ai simțit vreodată cât de grea este...camera? Ci mai ales fiindcă...piesa asta respiră prin toi porii ei . Combinația repetitivă de Do you ever feel like the room is heavy?Like the air is hot, and the air is sweaty? plus chitările nervoase și tempo-ul corect dau acestei piese un aer aparte, de nota zece plus.
Vagi arome de goth sunt sesizabile pe Cathedral iar Shaking Their Hands liniștește oarecum tempo-ul , exact la fix pentru ca melodia Adore, Adore, Adore să pună punctul pe i cu constatrea conform căreia They never called me b-b-beautiful/They only called me insane. După atâtea mostre de energie de nestăvilit ai avea impresia că albumul are parte și de părți mai liniștite, însă "Shadow Of A Doubt" are delay-uri și distorsuri care amintesc pe alocuri și de Sonic Youth, iar rezultatul este unul admirabil.
Una din cele mai interesante și experimentale compoziții de aici este "Can't Get Enough Of It", care se depărtează oarecum de ideea de noise – rock și intră pe tărâmul unor acorduri de doom – rock. Un alt moment de senzație de pe acest debut este 'Up and Comer', care devine pe parcurs o compoziție frenetică ce cuprinde un țipăt de disperare subliniat și de versurile "Here we go the devil's knocking at my door".
Indubitabil, scrisoarea asta turbo/punk/grunge a irlandezilor care-și spun SPRINTS merită atenția fiecărui ascultător de rock. De accea, multă lume spune că albumul cu pricina este unul din cele mai interesante apariții din 2024. Pe bună dreptate. Luați și ascultați la volum corespunzător.