De ascultat

                                           Într-o piaţă muzicală atipică, aşa cum este cea românească, e destul de greu să fii obiectiv atunci când cineva iese din tipare şi reuşeşte să ofere publicului un produs bine gândit, realizat la standarde „normale“ şi care poate fi comparat cu orice produs din aceeaşi gamă din ţările unde muzica e altfel decât la noi. Deşi nu se ştiu prea multe lucruri despre proiectul numit Otherside, din start trebuie să precizez un fapt indubitabil: sound-ul acestor bucureşteni este unul cât se poate de „british“. Sau, ca să fiu mai exact, albumul Neverending, nu sună deloc a muzică românească. Cel puţin nu sună deloc asemănător cu ceea ce se difuzează ziulica întreagă la posturile comerciale  de tip „kitchefem“ din România. E mai degra...

Cel de-al 5-lea album de studio al proiectului care poartă numele de Foreign Exchange este o îmbinare reuşită între muzica americană plină de farmec (cu accente R & B soul şi funky) şi sound-urile „mai europene“ care se regăsesc oarecum în muzica numită generic electronică. Combinaţia asta gustoasă ar putea fi încadrată în muzică creată cu precădere adulţilor. Este important de subliniat acest aspect, căci compoziţiile acestei trupe sunt adresate cu precădere celor care nu gustă textele stupide dedicate stripperilor sau senzaţiilor pe care le are o fată atunci când sărută altă reprezentantă a sexului frumos. Chiar dacă la capitolul „experimente“, piesele incluse pe „Tales from the Land of Milk and Honey“ nu reuşesc să aducă nimic nou, motivul pentru care melodiile astea te cuceresc pe deplin este altul. Dincolo de textele subtile şi pline de graţie, felul în care oamenii aceştia amestecă armoniile soul, funk şi r & b cu beat-uri cât se poate de actuale este unul de admirat ş...

Categoric, britanicul George Evelyn are toate motivele să se simtă bine. Şi-n plus, ştie cum să transmită acest sentiment ascultătorului, fără a apela la trucuri ieftine. Cel care a colorat începutul anilor 90 cu infuzia sa de hip – hop şi breakbeat şi care a definit cât se poate de exact vremurile de început ale label-ului Warp propune de această dată o excursie în lumea orchestraţiilor sonore izbutite. Cel de-al şaptelea album al său e plin de trompete, percuţii africane, saxofoane şi viori şi oferă un amalgam fericit de stiluri muzicale. „Be, I Do“ se concentrează în zona  efectelor sonore africane şi cubaneze, în timp ce Master Plan e piesa perfectă pentru o duminică după – amiază petrecută în intimitatea fotoliului personal. Printre track-urile care reuşesc să fie mega – adorabile încă de la prima audiţie se numără şi Luna 2, în care percuţionistul german Wolfgang Haffner face pur şi simplu minuni. Desigur, lista deliciilor sonore nu are cum să cocolească „ Now is the t...

Pentru cei care au deschis urechile mai tarziu, Neneh Cherry e o doamna care pe vremea cand la noi se punea de Revolutie, domina topurile internationale cu Buffalo Stance, o melodioara inclusa in albumul ei de debut Raw like sushi. Pentru cei care nu sunt la curent cu jazz-ul nordic,  The Thing e un trio care si-a luat numele dupa o compozitie de-a lui Don Cherry (ati ghicit! - tatal vitreg al solistei), o figura legendara a muzicii jazz care a colaborat mult timp cu Ornette Coleman. Nu mai e un secret pentru nimeni ca muzica made in „nordul Europei“ are valente deosebite, iar daca mai pun la socoteala si faptul ca acest disc e primul material de sine statator al celebrei Neneh Cherry dupa 16 ani de pauza, e clar ca asteptarile-s maricele. Parafrazand albumul din 1989 al cantaretei, acest  The Cherry Thing e cat se poate de crud. E al naibii de brut, mega – neprelucrat, la mii de ani – lumina de ceea ce se poarta azi in muzica pop.

Poate pentru multi e un adevarat soc, dar neastamparatul John Lydon se declara un fan infocat al celebrei Kate Bush. Desigur, e greu de crezut ca Sex Pistols ar fi avut vreodata ceva-n comun, cu celebra solista care a debutat cu Running up that hill, dar…Ideea e ca uneori si cei mai vajnici nonconformisti “se inmoaie”. Nu stiu daca muzica lui Michael Kiwanuka a reusit sau nu sa-I pice cu tronc punkistului amintit anterior, dar bag mana-n foc asupra faptului ca piesele sale au darul de a te linisti, asta in cazul in care le lasi sa-ti patrunda “in ureche”… La sfarsitul fiecarui an calendaristic, cei de la BBC alcatuiesc un clasament botezat Sound of... in cadrul caruia isi dau cu presupusul asupra numelor care vor face furori. Tanarul Michael Kiwanuka de 24 de ani a facut ceva senzatie fiindca in lista pentru anul 2012 „le-a luat fata“ unor nume ca Frank Ocean , Azealia Banks, Skrillex sau Niki & The Dove.

Categoric, albumul de debut al solistei numite Rebecca Ferguson nu isi propune sa inventeze gaura de la macaroana. Chiar daca nu aduce nimic nou, materialul acesta este unul cat se poate de atragator, fiindca e impachetat in straie mai mult decat decente si e plin de momente de bun gust. La prima vedere, pare a fi acel „adult pop“ imbratisat in ultima vreme de Amy Winehouse sau Adele. Tipa asta are un timbru vocal bine definit, care te duce in multe randuri cu gandul la Gabrielle, penru cine o mai tine minte. In cazul in care sunteti la curent cu show-urile gen Floarea din gradina de prin United Kingdom, pun pariu ca stiti despre aceasta Rebecca esentialul: tipa a terminat anul trecut X Factor-ul englezesc pe locul doi. Dincolo de voce, un alt motiv pentru care piesele astea suna convingator este faptul ca Rebecca a reusit sa alinieze la capitolul producatori muzicali niste nume babane Eg White (Adele), Wayne Hector (Westlife) sau Fraser T Smith (James Morrison). De fapt, aici e magn...

Asteptari: La fel ca-n orice arta si atunci cand vine vorba de muzica, exista cateva nume sacre. Care au scris o istorie aparte si despre care orice om normal la cap nu are cum sa devina carcotas. Regina Muzicii Soul Aretha Franklin e unul din acestea. Solistya care a debutat in 1956 cu albumul Songs of Faith are la activ vreo 18 premii Grammy, iar "Aretha: A Woman Falling Out of Love" este cel de-al 38-lea album de studio.  Rezultat: Din fericire, vocea legendarei soliste este aceeasi. Si asta face ca acest disc sa fie unul reusit. Chiar daca compozitiile pieselor amintesc acut de anii 70, productia de anii 80 iar aranjamentele aduc aminte de smooth jazz-ul anilor 90, noul album este conform asteptarilor.

Asteptari: Inainte de a implini varsta de 18 ani, tanarul care in buletin poarta numele de Charles Ray Wiggins a avut ocazia de a canta in trupa de acompaniament a lui Prince. Mai apoi Raphael Saadiq a facut parte din grupul Tony! Toni! Toné! si Lucy Pearl. Primul sau album solo, Instant Vintage a aparut in 2002 si a avut cinci nominalizari la premiile Grammy. Stone Rollin' este cel de-al patrulea album solo al artistului, care cuprinde zece piese. Rezultat: Fiindca in zilele noastre legea spune ca trebuie sa avem cate o eticheta la fiecare produs, muzica lui Raphael Saadiq a fost pusa in raftul numit neo – soul.

Asteptari: Charles Bradley are o poveste scoasa parca din basme. Dupa ce si-a trait majoritatea vietii ca bucatar, cu ceva vreme in urma a inceput sa sustina show-uri tribut James Brown prin cluburi din New York. Unde a fost remarcat de un cautator de talente care i-a propus sa scoata un album de debut. Pana aici poate nu e nimic interesant. Dar cand o sa va spun ca domnul care paseste acum in lumea muzicii are 62 de ani? Eh, asa mai merge… Rezultat: „Uite un disc misto, care e parca o calatorie in trecut. Parca e fratioul mai mic a lui James Brown“, mi-am spus inca de la primele acorduri ale acestei auditii. Mai apoi, afland ca e vorba de un album de debut pentru un muzician care are 62 de ani mi-am permis sa exclam Waw!

Mervellieux, pur si simplu. Spre deosebire de altii din aceeasi tagma, Ben L Oncle Soul nu incearca cu tot dinadinsul sa imprastie artificiile moderne ale muzicii peste minunatia veche pe care o canta. E drept, muzica e cosmetizata pe ici pe colo, dar nu-i lipseste acest feeling de originalitate pe care-l avea soul-ul de alta data. As indrazni sa pun pariu ca tocmai aceasta este si reteta succesului: faptul ca pastreaza intact „feeling”-ul de alta data iar atunci cand vine vorba de „retusuri”, acestea sunt din categoria cat se poate de fine. Si adecvate. De ascultat fara nici o retinere! Asteptari : Nu va lasti indusi in eroare de coperta discului: e din 2010! Pe numele sau adevarat Benjamin Duterde, francezul care se afla la albumul de debut a activat intr-o vreme sub numele de Uncle Sam. Fiindca a avut probleme cu firma care produce orez sub acelasi nume, muzicianul si-a schimbat numele in Ben l’Oncle Soul, iar casa de discuri Motown – la care a aparut materia...

Asteptari: Pentru cei pierduti in tonele de muzica moderna care se revarsa asupra omenirii in fiecare saptamana care n-au aflat inca de Sharon Jones, din capul locului trebuie precizat ca solista in varsta de 54 de ani activeaza in zona soul/funk si acest disc este cel de-al patrulea ei material discografic realizat alaturi de trupa The Dap Kings. Spre deosebire de popularul curent retro – revival care se manifesta in multe din produsele actuale, Sharon reuseste sa surprinda prin veridicitate, albumele ei sunand de parca ar fi fost inregistrate la sfarsitul anilor 60 sau inceputul anilor 70.