Raphael Saadiq - Stone Rollin

Asteptari: Inainte de a implini varsta de 18 ani, tanarul care in buletin poarta numele de Charles Ray Wiggins a avut ocazia de a canta in trupa de acompaniament a lui Prince. Mai apoi Raphael Saadiq a facut parte din grupul Tony! Toni! Toné! si Lucy Pearl. Primul sau album solo, Instant Vintage a aparut in 2002 si a avut cinci nominalizari la premiile Grammy. Stone Rollin' este cel de-al patrulea album solo al artistului, care cuprinde zece piese.

Rezultat: Fiindca in zilele noastre legea spune ca trebuie sa avem cate o eticheta la fiecare produs, muzica lui Raphael Saadiq a fost pusa in raftul numit neo – soul.
Chestiune care probabil nu va spune absolut nimic. Ceea ce presteaza domnul care a colaborat la viata lui cu cateva dintre cele mai gigantice nume ale scenei ( Whitney Houston, Mary J. Blige, The Isley Brothers, A Tribe Called Quest, The Roots, Erykah Badu, Macy Gray, The Bee Gees, Lionel Richie, Stevie Wonder sau Earth, Wind & Fire, pe scurt!) este undeva la mijlocul dintre muzica Motown si rock n roll – ul autentic, cu mici accente de blues si jazz, exact atat cat sa dea un gust aparte.  Melodiile au un optimism bine definit si sunt colorate de o gramada de backing – vocals – uri feminine, iar tonalitatea vocii lui Saadiq este una bine definita.

Inainte de a avea impresia ca omul acesta se inscrie in lista acelora care ridica vintage-ul in slavi, ar trebui sa ciuliti urechile cu atentie la piese. Pe langa sound-ul arhaic s-ar putea sa descoperiti niste instrumentatii moderne. Daca Good Man are aerul unei piese care ar fi putut fi compusa oricand in anii 60, muzicuta din piesa care da titlul acestui disc este una dementiala si coloreaza mirific buchetul de sunete. Cireasa de pe tort o reprezinta insa chiar prima melodie a acestui disc, Heart Attack, care oscileaza cat se poate de elegant intre rock si soul. E o piesa care merita bagata in cutiuta cu „piese de ascultat pe repeat” si are menirea de a a oferi o diversitate stilistica deosebita LP-ului. Go to hell in schimb aluneca spre zona funk-ului amestecat cu rock etalat in alte perioade de catre nume ca Sly Stone sau Bobby Womack. Oarecum in acelasi spectru sonor de blues stropit cu rock se numara melodiile Radio si Over You. Desi sunt perfect constient ca piese de acest gen ar fi putut fi scoase cu multe decenii in urma, interpretarea lui Saadiq face ca acestea sa fie cat se poate de interesante. Exista aici si accente de jazz/funk care sunt evidente in piesa care incheie albumul, The answer, astfel incat expresia de toate pentru toti care i s-ar putea eticheta acestui disc nu este completamente deplasata.

Recomandari: In cazul in care ascultati cu “soul”-ul propriu pornit, muzica asta poate sa atinga portiuni bine ascunse din personalitatea fiecaruia.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Amala - Românie Hai!

Dixie Krauser - Kill Tumor

Toulouse Lautrec - Dejun pe iarbă