Rezultat: In cazul in care sunteti curiosi de un amalgam cat se poate de fresh intre jazz, dance, lounge si bossa-nova, Bebo Best si orchestra lui super – lounge poate fi o alegere cat se poate de inspirata. Daca e sa ramanem la termeni cat se poate de trendy, ceea ce razbate din cele 13 piese ale acestui disc se poate eticheta undeva in zona nu – jazz-ului.
Mai exact, piesele astea par a fi extrase din coloana sonora a oricarui film din ultimele patru decenii, chestia faina fiind aceea ca pe langa swing sau jazz melomanul poate descoperi pe ici pe colo si cateva metode de productie muzicala specifica anilor in care traim.
Exista posibilitatea ca amatorii de easy – listening (sau nu jazz) sa fi auzit de acest Bebo Best gratie unei prelucrari care a fost inclusa pe albumul anterior. Era vorba atunci de Come as you are-ul din repertoriul Nirvana. Desi cocktailul sonor etalat in aceste 13 piese este unul cat se poate de placut, exista totusi un aspect mai putin frumos al acestui disc. Carevasazica, in buna traditie a interpretilor care prefera sa reorchestreze piese vechi in varianta noua, si aici ne lovim de tema filmelor din James Bond, sau de faimoasa piesa Sing, sing, sing, compusa de Louis Prima tocmai in 1936. Dar si de That's the Way (I Like It)-ul realizat de KC & The Sunshine Band. Piese care – nimic de zis – suna impecabil si in varianta acestor muzicieni, dar parca am fi preferat sa avem parte de mai multe exercitii sonore proprii.
Ca si Havana Jazz sau Mambo & Cola, care au parte de portiuni serioase de jazz. Tot in acelasi spectru sonor se incadreaza in linii mari si Jazz or NuJazz, unul din cele mai misto momente ale acestui Sarrono on the Rocks. Pe scurt, discul asta e recomandabil acelor oameni care chiar stiu sa asculte muzica (nu zgomote) si pentru aceia care n-au in vocabular termeni ca beton sau marfa. Albumul asta nu e niciuna din ele, e doar groovy & funky.
Recomandari: Pentru cei care mai asculta muzica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu